Disparitia patrimoniului arhitectural romanesc este adeseori explicata de profesionisti si decidenti prin lipsa “vointei politice”. Fara vointa politica nu poate fi inasprita legislatia pentru pedepsirea celor care demoleaza imobile istorice, nu pot fi sanctionati functionarii publici care aproba proiecte urbanistice nelegale, nu poate fi finalizat codul patrimoniului, promis inca din 2010, si nici nu poate fi pusa in aplicare o strategie eficienta de protejare si reutilizare a patrimoniului.
Deci, nu mica mi-a fost mirarea, când cu ocazia audierii sale pentru ocuparea fotoliului de Ministru al Culturii in guvernul Ponta III, Kelemen Hunor a fost intrebat de membrii Comisiei despre cazul Palatului Stirbei de pe Calea Victoriei, fost palat domnesc, monument istoric de interes national si universal, aflat intr-o stare avansata de degradare.
De la nationalizare – la retrocedare – la vinzarea catre un ‘castigator’ al tranzitiei post-decembriste, Ovidiu Popescu, actionar majoritar al fostei intreprinderi de stat Petrolexportimport, soarta monumentului istoric a fost strins legata de vicisitudinele politicii romanesti.
Pe vremea cind era ministrul Culturii in guvernul Boc, Kelemen Hunor a refuzat sa avizeze un proiect imobiliar care ar fi periclitat integritatea monumentului. La fel a facut si predecesorul sau, Theodor Paleologu, in ciuda lobbyului facut de consiliera premierului Boc.
Deoarece au refuzat sa dea unda verde proiectului, Ministerul Culturii si Ministrii Theodor Paleologu si Kelemen Hunor au fost dati in judecata de proprietar. Pentru ca ne temeam ca procesul ar fi putut fi pierdut de statul roman din cauza slabei reprezentari juridice, asociatia Pro.Do.Mo, a intervenit in proces de partea Ministerului Culturii.Temerile ni s-au confirmat cind, odata cu instalarea lui Daniel Barbu in fotoliul de ministru, Ministerul Culturii a suspendat procesul cu proprietarii Palatului Stirbei invocind “o eventuala solutionare pe cale amiabila”.
Solutia amiabila s-a dovedit a fi capitularea Ministerului Culturii in fata pretentiei investitorului de a i se permite construirea unui proiect gigantic care ‘inghite’ monumentul, in schimbul promisiunii de restaurare a partii din monumentul istoric neafectata de proiect. Opinia publica a aflat despre decizia Ministerului Culturii din articolul Catiusei Ivanov, aparut pe hotnews.ro in februarie 2014. Ministrul Daniel Barbu si secretarul de stat Radu Boroianu semnasera avizele, prin care aprobau interventia brutala asupra monumentului, in speranta ca vor ramine ‘confidentiale’.
Cazul Stirbei ne arata ca exista vointa politica pentru protejarea intereselor private, dar lipseste pentru apararea interesului public. Cind sunt intrebata ce pot face romanii pentru a opri fenomenul de distrugere a patrimoniului istoric si cultural, raspunsul este: Fiti atenti cu cine votati! Votati candidatul care are propuneri concrete (legislative, financiare, administrative) pentru conservarea si protejarea patrimoniului. Nu-l votati pe cel al carui discurs este vag si neconvingator sau pune semnul egal intre progresul economic si distrugerea istoriei.
Supravietuirea patrimonului national depinde de cei carora le dam puterea sa-i decida soarta.
N.B. Asociatia Pro.Do.Mo a notificat Ministerul Culturii cerindu-i sa faca public ‘motivul pentru care a cerut suspendarea cauzei’ in procesul aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, avind ca obiect ‘refuz solutionare cerere’ proiect multifunctional Calea Victoriei 107-109 (Palatul Stirbei).
pacat ca nu se face referire deloc la directia patrimoniu cultural din cadrul ministerului,implicata direc in astfel de procese.
Ar putea in urma negocierilor sa transl(at)eze magaoaia de langa catedrala catolica direct in Cismigiu. Am scapa si de scoala aia noua construita pe terenul de fotbal al liceului :) Eventual si de liceu :))