Mai mulți profesori de științe umaniste de la prestigioase universități din România au inițiat o petiție prin care cer Ministerului Cercetării și Inovării (MCI) să includă în Consiliile sale consultative și reprezentanți ai științelor umaniste.
Cadrele didactice își argumentează solicitarea afirmând că “prezența cercetătorilor din domeniile umaniste în aceste Consilii ale MCI este necesară, deoarece ei aduc o perspectivă reflexivă importantă, care folosește tuturor celorlalte științe fundamentale”.
Ei mai spun că “decizia recentă a Ministerului Cercetării și Inovării (MCI) de a nu include în Consiliile sale consultative reprezentanți ai științelor umaniste denotă o viziune îngustă asupra cercetării. Ea trădează tendința de a reduce până la dispariție finanțarea cercetărilor din domenii precum filologia, istoria, filosofia, teologia, artele și studiile culturale, domenii care au contribuit esențial la modernitatea românească și la integrarea țării în Uniunea Europeană.”
Petiția a fost inițiată și semnată, între alții, de profesorii Alexander Baumgarten (filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca); Cristian Ciocan (filosofie, Universitatea București); Arleen Ionescu (filologie, UPG Ploiești); Bogdan Murgescu (istorie, Universitatea București); Flavius Solomon (istorie, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, Iași).
Puteți semna aici petiția în sprijinul științelor umaniste din România
Citiți mai jos petiția:
“Științele umaniste au oferit valorile și reperele civilizației europene. Ele au format conștiința, identitatea și libertatea omului modern. Ele oferă o perspectivă analitică asupra evoluției societății și asupra transformărilor suferite de civilizația contemporană. Ele au contribuit la identitatea României moderne și analizează adaptarea acesteia la lumea secolului XXI. Cercetarea din domeniul științelor umaniste contribuie nu doar la cultura universală, ci și la capacitatea societății de a reflecta critic asupra trecutului și prezentului, precum și de a decide în cunoștință de cauză asupra direcțiilor viitoare de evoluție, ca și asupra formelor prin care această evoluție poate fi modelată spre binele oamenilor.
Decizia recentă a Ministerului Cercetării și Inovării (MCI) de a nu include în Consiliile sale consultative reprezentanți ai științelor umaniste denotă o viziune îngustă asupra cercetării. Ea trădează tendința de a reduce până la dispariție finanțarea cercetărilor din domenii precum filologia, istoria, filosofia, teologia, artele și studiile culturale, domenii care au contribuit esențial la modernitatea românească și la integrarea țării în Uniunea Europeană. Prezența cercetătorilor din domeniile umaniste în aceste Consilii ale MCI este necesară, deoarece ei aduc o perspectivă reflexivă importantă, care folosește tuturor celorlalte științe fundamentale. Alături de excluderea experților străini din evaluarea proiectelor de cercetare, această decizie defectuoasă a MCI blochează comunicarea profesională la standarde internaționale și abandonează evaluarea corectă a proiectelor de finanțare din toate ariile de cercetare unui clientelism local.
Cerem Ministerului următoarele:
1. numirea prin concurs cu juriu internațional în Consiliile MCI a unor cercetători umaniști neangajați politic, cu reprezentarea tuturor disciplinelor umaniste (filologie, istorie, filosofie, teologie, arte, studii culturale).
2. alocarea pentru cercetarea umanistă a unui buget de minimum 10% din bugetul pentru cercetare gestionat de către UEFISCDI, proporțional cu ponderea cercetătorilor umaniști în comunitatea științifică românească.
3. folosirea evaluărilor internaționale în jurizarea proiectelor de cercetare.
Notă: Petiția a fost inițiată de către Alexander Baumgarten (filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca); Cristian Ciocan (filosofie, Universitatea București); Arleen Ionescu (filologie, UPG Ploiești); Bogdan Murgescu (istorie, Universitatea București); Flavius Solomon (istorie, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, Iași).”
In Franta, in campanie, Emmanuel Macron a declarat ca “nu exista o cultura franceza, ci o cultura in Franta”. Pai daca-i asa pana si pentru Franta, Romania nu isi permite sa aiba o cultura proprie, ci participa doar, dupa puteri, in cultura globalizata. Iar “dupa puteri” inseamna exact starea curenta. Nu va inchipuiti ca in alte domenii e diferit. Singurele filiere universitare cu concurenta sunt cele care ofera o slujba decenta dupa. Eu nu prea sunt de acord cu asta, dar e greu sa te lupti cu liberalismul ambiant.
În opera sa Constantin Rădulescu Motru a reiterat de mai multe ori ideea necesității educației bazată pe științe exacte, susținută de civilizația occidentală in statele ei performante….Se intreba de ce în țările mai puțin dezvoltate se promoveaza mai mult știintele umane…..Comunismul a re-adus un oarecare echilibru in țări ca România, dar dupa 1990 abordarea ar trebui sa fie din nou echilibrată….Exacerbarea anterioară a retoricii umaniste, re-matricizarea noilor standarde de comunicare globală, recesivitatea științelor exacte, determină necesitatea unui dozaj extrem de atent a știintelor umane in ansamblul general al cunoasterii. Trebuie depășite două limite artificiale dar extrem de dure, vechea si noua retorică a “subordonarii” ( ideea formulată de CR Motru ca și răspuns la întrebarea menționată ). Termenul e cam dur și/sau radical ( nu mai retin exact formularea lui CR Motru ), dar in lipsa pregătirii noastre tehnice, imposibile in afara susținerii științelor exacte, comunicarea performantă nu ne poate decât subordona…..Suntem insă in etapa când “noua retorică” subordoneaza mai bine și mai ușor decât tehnica, devenind o tehnică in sine. Am semnat petiția.
Ref. la ideea de mai sus, adaug acum și o „sursa” mai „actuala”…., din „scrierile” vremii ( un comentariu de-al meu la materialul d-lui Dorin Tudoran de pe blogul său personal, din data de 4 octombrie 2010, „ Multumesc, Cristian Tudor Popescu „ ) :
“ O propunere – mai mult nedumerire in fapt, tine de « anul Constantin Radulescu Motru », asociat acum « DIVANURILOR…. » ( evenimente ale « anilor omagiali » dedicate unor personalitati, initial asociate Initiativei « Strategiei Dezvoltarii Romaniei », ulterior Initiativei « Divanurile Adevarului » : Pana acum au fost : Arnold Toynbee – 2007, Lucian Blaga – 2008 si Vasile Conta – 2009) . C.R. Motru revine in mod obsesiv asupra ideii ca natiunile dezvoltate isi dezvolta invatamantul profesional, pe meserii chiar, in scopul structurarii tehnice a evolutiei societatilor lor, dar promoveaza masiv pentru alte natiuni, invatamantul umanist, pentru transmiterea elementelor de perpetuare a dependentei fata de sisteme superioare ( el chiar face referire la relatia stapan – sclav ). E posibil ca aceasta idee sa fie o exagerare, sa fi fost eventual importanta atunci ( sistemul comunist a inversat balanta si poate azi evaluarea ei ar trebui sa fie mai atenta ), dar totusi Motru a fost Motru, unul dintre putinii mari filozofi romani ( pe langa Conta, Blaga si Noica ), a fost inclusiv Presedintele Academiei Romane, iar in lipsa totala de solutii pentru educatie, mi se pare bizar ca aceasta idee nu apare niciunde in marile instante de dezbatere ale intelectualilor romani ( « 22 », Dilema, GDS, etc…., nici macar in « fiefurile » stangii …). Propunerea ar fi de reconsiderare si de actualizare a acestei idei a lui CR Motru. Spre sfarsitul anului, dupa un studiu mai aprofundat, voi avea propria opinie legata de aceasta tema. “.