70% din români sînt de părere că Traian Băsescu nu ar trebui
să mai joace nici un rol, nici direct, nici prin succesorii săi în
politica românească şi privesc cu mefienţă tot ce vine de la el. 45% din
români se tem de tot ce provine din fostul partid comunist şi nu ar
vota cu o formaţiune identificată ca avînd legături cu fostul regim, 80%
spun net că nimeni din partidele care a mai guvernat România nu merită
să mai revină la guvernare. Şi atunci?
Citeşte şi Pentru cine bat clopotele (I)
La
ora aceasta, incertitudinea privind alegerile e mai mare ca niciodată.
Parte din pachetul de servicii pentru Traian Băsescu, Curtea
Constituţională a trîntit legea electorală nouă în ansamblul ei. Acuma,
e foarte adevărat că legea asta era trecută neconsensual, cu mai puţin
de un an înainte de alegeri, că uninominalul pur are mari defecte şi ar
fi redus reprezentativitatea democraţiei noastre, dar nu mai puţin
adevărat este că acest sistem electoral nu poate fi neconstituţional pe
Constituţia actuală, iar argumentele din motivaţie legate de scăderea
numărului de votanţi şi voinţa exprimată de popor în referendumuri
nevalidate sînt ridicule. Mă înţelegeţi, dăm din umeri acum cînd opt
milioane de oameni îşi exprimă clar voinţa, dar facem recurs la diferite
păreri de ale lor confuze din trecut despre cîţi parlamentari sau
camere ar trebui să avem (capitole la care poporul e mult mai puţin
avizat decît simpla părere dacă vrea ca Băsescu să stea sau să plece).
Nici nu merită să discutăm. Sînt de părere că CNA ar trebui să facă mai
mult contra Antenei 3 ca să apere pe magistraţi de atacuri mediatice
care aduc uneori cu chemări la linşaj, dar din păcate în apărarea CCR nu
avem decît verdicte inconsistente, cînd nu de-a dreptul hilare.
Amînarea invalidării şi cererea a nu ştiu ce liste, cînd le-am dat şi
linkul unde erau afişate, chiar aici şi chiar în ziua votului, m-au
lămurit definitiv, şi cred că pe toată lumea.
Ca să
înţelegem unde va merge votul, ar trebui să avem o hartă electorală
adevărată, care să ne arate cît e vot clientelar, şi cît, vot ideologic. Graniţa între cele două nu e totdeauna clară. În sfîrşit, o să simplific spunînd că votul clientelar e acela care se acordă în schimbul unor beneficii
directe, distribuite unor categorii bine precizate şi limitate ca număr
în schimbul votului, în detrimentul unor alocări mai generale sau mai
bine fundamentate. În această categorie intră investiţiile
urbane ale primarilor favorizaţi de guverne. La ora asta unii primari
îşi fac telegondole şi duc pensionarii pe gratis în vacanţă în Bulgaria,
în timp ce alţii nu au bani nici pentru şcoli şi spitale. Votul în
localităţi precum Cluj, Arad sau unele sectoare din Bucureşti e astfel
previzibil. Ca să se schimbe sensul său, ar trebui ca
intermediarii votului, care sînt primarii, să decidă că sursa de fonduri
mai plauzibilă e alta de aici înainte, şi să se mute cu corpul lor
clientelar cu tot. Pe scurt, acest mecanism de vot, clasic, în care
patronii locali sînt cei care determină votul, continuă să fie foarte
important la noi, dacă nu chiar primul ca importanţă.
Votul
ideologic este şi el de mai multe feluri. Şi acolo există beneficii,
dar mai puţin concentrate, mai justificate şi tipice politicii (să nu
creadă cineva că distincţia pe care o fac aici nu e originală, are la
bază o serioasă literatură de ştiinţă politică). Nu e clientelar să
votezi pentru un partid care crezi că va reduce impozitele, dacă eşti
din clasa mijlocie, sau va restaura pensiile, dacă eşti pensionar. De
asta vorbesc de graniţe care se suprapun, pentru că un pensionar, de
exemplu, poate fi atras pe ambele părţi. Guvernarea PDL s-a făcu
odioasă pentru că a acţionat ideologic, tăind sau încercînd să taie
beneficii sociale ale unor largi categorii, în vreme ce creştea
beneficiile concentrate şi clientelare ale unora mult mai mici. Asta nu e propagandă USL, ci fapt, şi asta, mai mult decît politica de
austeritate în sine, le-a atras supărarea unei mari părţi din votanţi-
cei care nu au avut şansa să fie plasaţi în zonele clientelare. USL, în
schimb, a trebuit să promită, ideologic, că restituie aceste beneficii.
Trebuie însă să aibă şi de unde. De asta Curtea Constituţională a dat o
mare lovitură USL cînd nu a permis redistribuirea banilor alocaţi, cît
se poate de clientelar, de guvernul Ungureanu, că mulţi alţi bani de
acest gen nu se vor găsi în acest an, austeritatea usucă resursele.
Clienţii rămîn cu ce au primit, plus estimări raţionale cine va avea
acces mai bun în viitor la favorurile statului. Tăierea banilor
de investiţii la rectificarea bugetară confirmă ce spun eu aici, şi e de
fapt un gest decisiv al guvernului Ponta, arătînd că se va juca pe
cartea ideologică, nu pe cea clientelară. Nici nu prea au de ales, dar gestul rămîne pozitiv, mai ales după ce guvernarea Boc-Udrea dusese clientelismul pe culmi. Banii
de investiţii la noi sunt pur clientelari, şi nu avem a plînge după ei,
eficienţa lor e minimă, din ei rezultă voturi, nu kilometri de
autostradă, astfel încît cu cît mai puţini, cu atît mai bine. Lasă că
avem bani europeni de investiţii, măcar să îi cheltuim pe aceia.
In votul ideologic există şi un public care nu estimează
neapărat beneficii materiale (deşi acela e important totuşi), ci doar se
simte mai aproape de platforma generală. Dincolo de chestiunea
redistribuţiei, care la noi rămîne centrală, dar delicată (coaliţia
stînga-dreapta de la guvernare are două tipuri distincte de votanţi, din
care unii sînt net contra impozitării progresive), naţionalismul s-a
reîntors pe tapet în mare forţă. Iarăşi e confirmat prietenul mei Ivan Krastev, care a avertizat
că odată cu adoptarea pactului fiscal, cînd practic guvernele nu vor mai
avea ce cheltui şi diferenţa ideologică se va reduce la minimum,
maţionalismul se va întoarce în Balcani, că politica trebuie totuşi să
aibă obiect de dispute. La noi văd că s-a făcut deja, cu o tabără
înjurînd Occidentul, iar alta făcînd buletine zilnice din Vocea Rusiei.
S-or găsi votanţi atît de proşti încît să voteze pe cine cred ei că ţine
mai sus steagul suveranităţii, fie faţă de Est, fie faţă de Vest?
Judecînd după numărul de articole sub-intelectuale pe tema asta,
propagandiştii noştri investesc aici masiv, deci ei cred că da. Eu cred
că nu. Politica externă a României va fi tot aceea, indiferent cine e la
putere. Ruşine de cum se comportă ocazional România tot o să ne fie.
Cum
rămîne cu corupţia/anticorupţia ce temă ideologică, şi va face asta o
diferenţă decisivă? Din păcate, nu, pentru că partidele sînt percepute,
cu realism, ca fiind la fel de corupte. Primul ministru va fi
demascat că se dă în maşini scumpe la raliu, iar rochia de mii de euro a
Elenei Băsescu va fi pe toate copertele, deci scor nul. Ideea că
anticorupţia poate scoate din şanţ majoritatea prezidenţială nu ţine,
mai ales că întoarcerea lui Băsescu împiedică USL să facă vreo greşeală
simbolică decisivă, cum ar fi fost graţierea prematură a lui Adrian
Năstase. Nici lupta pentru controlul DNA nu va înduioşa alt public decît
presa străină şi ambasadele. Să nu uităm că la Eurobarometrul
din februarie două treimi din români au afirmat că a crescut corupţia în
ultimii ani şi s-au arătat nemulţumiţi de politica anticorupţie a
guvernului, şi asta cînd încă era la putere regimul „anticorupţie” al
lui Băsescu-Boc. Nici măcar la firul ierbii nu văd o mare diferenţă. În zonele urbane neclientelare s-ar putea votanţii să
prefere candidaţii mai puţin corupţi, dar chiar şi acolo vor cumpăni
asta cu alegerea lor naţională, care rămîne majoritar aceea de a schimba
pe Băsescu şi partidul său. Bătălia pentru justiţie râmîne, aşadar, cu justiţia, şi nu va avea un impact decisiv în economia votului. Ar
avea doar dacă de undeva ar apărea a treia forţă, calea de mijloc, cei
care nu au mai guvernat niciodată şi nu sînt în cîrdăşie cu nimeni. Dar Dan Diaconescu, cu doar 44 000 de telespectatori în medie pe seară,
şi care mai nou a făcut echipă cu Mihai Neamţu nu pare capabil să
păcălească prea multă lume, şi rămîne doar o plastilină de umplut la
nevoie golurile unei majorităţi prezidenţiale. Stocul de electorat
cretin e totuşi limitat. Sau poate Becali şi Vadim Tudor pot ridica
steagul bunei guvernări? Greu de crezut. De guvernat nu au mai guvernat
ei, dar au fost atît de mult prin jur că nu dau chiar impresia de
prospătură.
Vor veni la vot maxim nouă milioane, adică circa
cinzeci la sută (scandalurile ţin lumea acasă, şi cum Băsescu direct nu
ia parte la scrutin, principalul factor de mobilizare, să-l dăm jos, nu e
chiar central). Chiar dacă USL, cea mai mare forţă electorală la ora asta, ia 51%, asta va însemna din electoratul
total doar un sfert. Nu o să vedem mari mitinguri de susţinere toamna
asta, şi nici mare entuziasm. Unii din cei scoşi din casă de
pomană la referendum se vor gîndi de două ori dacă să se mai ostenească,
şi participarea va fi sub locale. Să zicem că din restul
majoritatea sînt contra lui Băsescu, dar pro-USL nu sînt, de asta nu
merg la vot, că nu le pasă dacă schimbă calul pe măgar. De
aceea, chiar dacă le iese pasienţa, USL nu are în acest moment vreo
majoritate cu adevărat zdrobitoare de partea sa, deşi Băsescu are una
împotrivă. Aici e golul care poate fi umplut de strategiile de mobilizare, indispenabile pentru că României îi trebuie
un rezultat clar şi o majoritate care să se facă fără traseişti şi fără
Dan Diaconescu, care să confere un minim de stabilitate la guvernare.
PS.
Pentru cine se întreabă de unde provine sondajul din primul paragraf,
el e produsul confidenţial al agenţiei CCICS, şi cine are bani de dat
poate imediat verifica rezultatele. Se vor confirma.
Mai multe cititi pe site-ul romanialibera.ro.
1. Referendumul la care a facut referire CCR cand a invalidat legea electorala propusa de USL a fost validat, e vorba de cel din 2009 cu 300 de parlamentari si o singura camera, nu de cel din 2007 cu uninominalul. Referinta aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Referendumul_privind_parlamentul_unicameral_%C8%99i_reducerea_num%C4%83rului_de_parlamentari,_2009
2. Cat despre temele pentru aceste alegeri eu cred ca tot pe clientelism se trage cat se poate in cadrul acordului cu FMI la care nu pot sa renunte in aceasta conjunctura. Din cate am vazut la rectificare s-au luat bani de la transporturi (deci nu de la dezvoltare regionala unde era clientelismul lui Udrea cu piscine si parcuri) si s-au dat la fondul de rezerva (de unde se dau bani din pix catre primarii) si la agricultura probabil pentru despagubiri pentru seceta si alte sifonari de bani.
Revin cu un alt exemplu de taiere de investitii de la rectificarea bugetara, s-au taiat fondurile pentru centura capitalei, asta in timp ce primaria vrea sa faca autostrada suspendata de un miliard de euro: http://www.zf.ro/eveniment/adio-drum-ocolitor-centura-capitalei-a-ramas-fara-finantare-9995923