Politicienii din România se înghesuie să culeagă elogii pentru pasajul Basarab. Oprescu a tăiat panglica, Videanu reaminteşte oamenilor că el a fost autorul principal şi s-au distribuit chiar şi fluturaşi acum cîteva zile prin oraş pentru a atrage atenţia poporului bucureştean că la originea întregului proiect a fost Traian Băsescu. În speţă, la cîte aprobări a avut pasajul nevoie, meritul revine multora.
Dar răspunderea? Pentru că pasajul Basarab este o vie ilustrare, una de manual, aş zice, pentru costul proastei guvernări. Adesea oamenii politici occidentali ne întreabă pe noi, experţii, care e costul corupţiei, dacă putem să oferim o estimare – ultima persoană cu care m-am conversat pe această temă a fost comisara Cecilia Malmström din Comisia Europeană, Afaceri Interne. Și exemplul cel mai elocvent din România, după cum puteţi afla din textul lui Bogdan Glăvan publicat pe romaniacurata.ro (vedeti aici), este chiar faimosul pasaj.
Veţi vedea că în anul 2000 s-a făcut ce trebuie, un studiu de fezabilitate dat unor consultanţi profesionişti, care au analizat problema, au selecţionat patru opţiuni şi după analiza cost eficienţă adecvată au propus una din ele. Cea mai scumpă opţiune valora 26 de milioane, cea mai ieftină şi eficientă 16 milioane de dolari. Pe asta au recomandat-o consultanţii.
Unsprezece ani mai tîrziu, versiunea care a blocat circulaţia pe străzile mici de la intrare, pentru că e de fapt o eroare de gîndire, a costat, se pare, peste 200 de milioane de euro. Din aceşti bani se putea reabilita tot cartierul istoric Berzei -Buzeşti şi lărgi convenabil strada. Sîntem unica ţară din lume care a construit peste o cale ferată şi un rîu de evacuare cum e Dîmboviţa un pod de acest gen, care pare desprins dintr-un roman de science fiction şi nu face decît să atragă atenţia asupra marii mizerii din jur.
Costul proastei guvernări este diferenţa dintre 16 milioane de dolari şi 200 de milioane de euro, cu alte cuvinte, un cost de douăzeci de ori mai mare decît valoarea proiectului, ce să mai vorbesc de gradul de realizare al scopului (fluidizarea traficului) care rămîne numai parţial atins. În orice ţară normală nimeni nu s-ar bate pentru felicitări, ci s-ar ascunde în casă de teamă că va fi tras la răspundere. O să îi furnizez dnei Malmström cu mare plăcere cifrele ca să vadă care va fi soarta banilor europeni pentru infrastructură investiţi în ţărişoara noastră europeană.
Am argumentat recent că o analiză similară de opţiuni ar fi trebuit făcută şi la problemele invocate pentru reorganizarea teritorial administrativă, în speţă corupţia locală şi slaba absorbţie a fondurilor europene, în care reorganizarea ar fi fost una dintre opţiuni, cîntărită faţă de altele prin raport cu capacitatea de a rezolva problema şi costurile aferente. Și nu vorbesc ca un amator, ci ca profesor de politici publice certificat de statul german, destul de pretenţios cu titlurile oamenilor, şi care a avut în viaţă contracte cu mai multe guverne şi organizaţii interguvernamentale. De altfel, ce spun este elementar.
Cum se face, cu toate acestea, că un asemenea studiu nu a fost comandat, şi apare din ce în ce mai rar în procesul de adoptare a politicilor la noi? Răspunsul e simplu: asemenea studii îngrădesc capacitatea administraţiei de a acţiona discreţionar şi scad posibilitatea de cîştig a celor de la putere, indiferent că sînt la nivel local, regional sau naţional.
Sînt de părere să cerem o anchetă a Curţii de Conturi asupra celebrului pasaj şi să facem un manual de cum să nu faci investiţii publice pe baza sa.
Mai mult despre pasajul Basarab aici.
Citeste si despre: Sorin Oprescu, Pasajul Basarab, Traian Basescu, Primaria Generala, costul pasajului.
Articole cu aceeasi tema:
Cum a crescut costul pasajului Basarab ca in povestile cu Ali Baba
Primarul Sorin Oprescu inaugureaza si contracte cu alesii USL. Un imobil din Bucuresti este consolidat de firma unui consilier local liberal
Romania Curata va cheama la miting pentru respectarea legii: un protest impotriva continuarii lucrarilor din zona Berzei-Buzesti
Poate ii includem in ancheta si pe tutarii de mai ieri ai lui Basescu, alde Pipidi de exemplu. Ca sa intelegem cum s-a ajuns la asemenea abuzuri si aroganta.
Sunt de acord cu opiniile din articolul dumneavoastra si mi se pare firesc ca responsabilii sa fie trasi la raspundere. Cum facem asta?
Dna Pippidi, cind vorbiti despre “Guvernare”, va referiti la Administratia Bucurestiului? Din istoricul facut de dvoastra, rezulta ca pina la coada, doar Basescu, in 2000, a aplicat legea. Pentru ca nu ieseau banii cum trebuia, a fost blocat de consilierii PSD. Si se vede unde s-a ajuns. Nu cred ca “guvernantii” (respectiv Boc, Udrea, cei de la Transport) au vreo vina. Pina una alta, ar trebui intrebati Videanu si Oprscu, cel care declara senin ca nu trebuie intrebat cit a costat…