În ultimii 25 de ani, dar niciodată mai acerb ca acum, societatea românească a resimţit sub-finanţarea culturii. Pe piaţa de carte, dar şi pe cea a evenimentelor culturale, putem vorbi de monopoluri. Să reuşeşti să faci lucruri de calitate în cultură, să nu te topeşti în cultura de masă, să vinzi cultură la preţuri neprohibitive pentru cei mai mulţi şi să mai şi supravieţuieşti financiar pare o misiune imposibilă. În mare măsură, importanţa derizorie pe care statul o acordă culturii se traduce în calitatea democraţiei pe care o aclamă pe toate drumurile.
În 2013, bugetul de care dispunea Autoritatea Fondului Cultural Naţional (AFCN) s-a diminuat cu 30% în cazul proiectelor culturale și cu aproape 35% în cazul celor editoriale. Suma disponibilă finanțării proiectelor editoriale, de pildă, a fost de 2.500.000 lei, din care pentru:
- Carte – 1.425.000 lei
- Reviste culturale – 475.000 lei
- Publicații culturale – 237.500 lei
- Noile media – 237.500 lei
- Contestaţii – 125.000 lei.
Aşa se face că, în 2013, dintre cele 674 de titluri de carte propuse spre finanţare, doar 58 au obţinut banii. Şi tot a fost mai bine decât în 2014, an în care au dispărut de pe lista finanţărilor proiectele de educaţie şi de intervenţie culturală. Valoarea plafonului maxim pentru finanţarea unui proiect cultural, de 70.000 lei în 2012, s-a întors la cuantumul din anul 2011, de doar 50.000/ proiect. Datele apar în Raportul de Activitate al AFCN, publicat de instituţie la solicitarea Alianţei România Curată. Este cea de-a doua instituţie culturală care îşi face cunoscută activitatea din anul anterior, ca urmare a insistenţei ARC, după Institutul Cultural Român. Ce a realizat Ministerul Culturii în 2013 rămâne, în continuare, un mister: la două săptămâni după termenul legal în care autorităţile publice trebuie să îşi publice Raportul de activitate, răspunsul ministerului vine sincer: nu vi-l putem pune la dispoziţie, întrucât nu l-am realizat.
Cu bani şi mai puţini, aşadar, AFCN a tăiat masiv de pe lista finanţărilor. Aşa se face că revista Convorbiri literare, Contemporanul, Revista 22, de pildă, nu îşi vor putea asigura supravieţuirea financiară cu sprijin de la AFCN. Lista finanţărilor admise pentru anul 2014, la secţiunea Publicaţii şi Reviste culturale, cuprinde 18 proiecte, printre care Decât o revistă şi Scena.ro. 70 de proiecte au fost respinse, 10 dintre acestea pe criterii administrative. La secţiunea Carte avem 66 de titluri care vor vedea lumina tiparului, cu bani de la Fond. 240 de volume mai au de aşteptat până să ajungă pe rafturile bibliotecilor. Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului a reuşit să impună un singur titlu dintre cele şase propuse: “Vocaţia libertăţii. Forme de disidenţă în România anilor 1970-1980”, în valoare de 9.900 lei. Editura Militară, în schimb, a convins comisia de evaluare de oportunitatea publicării tuturor celor nouă titluri propuse. Pe locul doi la numărul de proiecte de carte admise se află editura în limba maghiară Koinonia, care va publica, cu fondurile alocate de AFCN, scrisorile lui Jane Austen şi traducerea maghiară a volumului “Sfârşitul Occidentului”, al istoricului Lucian Boia. Întâietatea la punctaj şi-o dispută două titluri ale aceleiaşi edituri, din Cluj: Editura Tact, care va scoate astfel pe piaţa “Istorie şi conştiinţă de clasă”, contra sumei de 8.000 lei, şi volumul al doilea din J. Derrida, “Fiara şi suveranul”, care a obţinut 7.000 lei.
Prima sesiune de finanţare din 2014, derulată în perioada 11 februarie-12 martie, a făcut selecţia proiectelor din arte vizuale, artele spectacolului, activităţi muzeale şi patrimoniu cultural naţional. Au fost şi cele mai contestate finanţări. Dragoş Neamu, preşedintele Reţelei Naţionale a Muzeelor din România (RNMR), a acuzat, în luna aprilie, că în interiorul comisiilor de evaluare ale concursului de finanţări nerambursabile organizat de AFCN se întâmplă “anomalii” şi se finanţează “subcultura şi mediocritatea”: “Este nepermis să ai un proiect al unei organizaţii X de 95 de puncte, iar organizaţia X nu există, nu există nici măcar cu o pagină de Facebook. Atunci, întorcându-mă la grilă, chestia asta se depunctează cu şapte puncte odată. N-aveai cum, din start, să ai 95 de puncte, în contextul în care şapte puncte le pierzi pentru că nu exişti şi nu poţi să îţi dai seama care e experienţa ta aşa cum e prevăzută pe grilă”. Mai mulţi artiști vizuali i-au cerut, printr-o scrisoare deschisă, ministrului Culturii, Kelemen Hunor, anularea tuturor rezultatelor primei sesiuni de concurs AFCN 2014 la secțiunea Arte Vizuale (scrisoarea şi semnaturile pot fi consultate aici). Printre neregulile sesizate de aceştia se numără şi organizaţiile fără expertiză care au reuşit să convingă experţii că pot cheltui banii publici cu folos.
Doar trei exemple, semnalate de artiştii vizuali. Finanţări consistente au primit două asociaţii, născute în 2012 la Judecătoria Pătârlagele, la iniţiativa aceleiaşi persoane, avocatul Vasile Dinu: asociaţia ”Filozofia – Dragoste de înţelepciune” şi asociaţia ”Cunoaşte-ţi Drepturile”. Ambele au obţinut finanţări la câte trei proiecte, la trei secţiuni – arte vizuale, activităţi muzeale şi patrimoniu naţional. Au primit o sumă egală: 238.000 de lei. Fundaţia ”Casa Îngerilor” a reuşit mai mult: a obţinut punctaj maxim de la juriu şi bani pentru trei proiecte, la secţiunea ”Arte vizuale” și ”activităţi muzeale”. La o banală căutare, afli că Fundaţia “Casa Îngerilor” îşi declară ca obiect de activitate ”să ajutăm persoanele cu dizabilităţi, probleme medicale şi nevoiaşi”. Un scop nobil şi folositor, e adevărat, dar la fel de adevărat e şi că bunele intenţii nu ţin loc de expertiză, mai ales atunci când vine vorba despre drămuirea banilor publici, şi aşa puţini.
