Tema pare populista, pentru ca noi ar trebui sa avem inaltimea intelectuala de a pricepe ca parlamentarii se imbogatesc din afacerile cu statul nu pentru ca sint parlamentari, ci pentru ca sint priceputi. Competenti, adica.
Numai un populist ieftin, plin de invidie si ranchiuna, ar putea sa arate cu degetul mijlociu/acuzator spre afacerile parlamentarilor cu statul.
In acest context, de data asta, simt nevoia sa fiu si eu un populist, invidios si ranchiunos. Pentru ca sint cam multe coincidente: prea le merg lor bine afacerile cu statul si prea nu-i merge bine statului cu ei, ca parlamentari.
Recent, ARC a publicat o prima parte a listei negre a parlamentarilor care au afaceri cu statul. Am citit comentariile vizitatorilor site-ului si unul dintre acestea, semnat de liana, contine o propunere foarte interesanta. Iata ce scrie liana:
“Ar trebui sa se interzica ca demnitarii sa mai aiba contracte cu statul si asta sa se aplice si la cei din teritoriu: primari, consilieri, inalti functionari. Uitati-va la modelul din Justitie, unde procurorii si judecatorii nu au voie sa faca niciun fel de afaceri si a scazut destul de mult coruptia in randul acestora.”
Chiar asa, de ce n-am incerca sa introducem pentru cei care fac legea (parlamentari) aceleasi interdictii ca si pentru cei care aplica legea (magistrati)?
Iata ce interdictii prevede Legea 161/2003, in cazul magistratilor:
“Art. 101. – Funcţia de judecător şi procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Art. 102. – Magistraţilor le este interzis:
a) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
b) să aibă calitatea de asociat, membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare sau financiare, companii naţionale, societăţi naţionale ori regii autonome;
c) să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.”
Cele mai arzatoare interdictii sint doua: interdictia de a fi asociat in orice fel de “firme” si interdictia de a desfasura activitati comerciale, direct sau prin interpusi.
Pentru ceilalti, pentru “nemagistrati” (parlamentari), nu exista interdictia de a fi asociat intr-o firma si nici interdictia de a desfasura activitati comerciale, direct sau prin interpusi (la ei, la “nemagistrati”, interdictia este doar de a fi comerciant persoana fizica, adica le e interzis doar comertul “pe persoana fizica”, nu si “pe persoana juridica”, adica pe firma).
De ce nu s-ar putea introduce interdictiile pentru magistrati si in cazul parlamentarilor/legiuitorilor, de exemplu?
De fapt, judecatorul este si el un legiuitor sui generis, intrucit hotarirea pe care o pronunta are putere de lege intre partile din proces. De ce legiuitorul-judecator nu poate face afaceri, nici cu statul si nici cu altcineva, dar legiuitorul-parlamentar poate face afaceri cu toata lumea? Elementar, Watson: pentru ca parlamentarul este chiar cel care face legea prin care-si da voie, singur, sa faca exact ceea ce vrea.
Aici ar trebui sa intre in joc rolul nostru, al cetatenilor-alegatori, pentru a determina parlamentarii sa nu mai voteze numai ce vor ei, ci si ce e necesar pentru binele public, adica si pentru binele nostru. Am putea incepe prin participarea, cit mai numeroasa, la o dezbatere pe tema necesitatii introducerii si pentru parlamentari a acelorasi interdictii de a face afaceri ca si pentru magistrati.
In anul 2010, a existat chiar o incercare a unor parlamentari de a introduce in Legea 161/2003 interdictia pentru ministri, parlamentari, primari, prefecti, presedinti ai consiliilor judetene etc. de a incheia contracte cu statul (proiectul de lege il gasiti aici).
Era bun si ala, dar proiectul de lege a cazut, si la Senat (la data de 24.11.2010) si la Camera Deputatilor, camera decizionala (la data de 22.03.2011 – fiind lege organica, erau necesare 168 de voturi pentru, dar au fost doar 123 de DA, 139 de NU, plus 4 abtineri). Vedeti cum a votat fiecare deputat acest proiect de lege, aici . De la PDL, 2 au votat DA, 97 au votat NU (!), iar unul s-a abtinut . De la PSD, 74 (toti prezenti) au votat DA. De la PNL 46 au votat DA si unul a votat NU. De la UDMR, 17 (toti prezenti) au votat NU. Poate o sa-i intrebam pe aia care au votat NU, de ce au facut-o. Parerea mea este ca principala cauza a respingerii e ca s-a votat la ora 13. Ghinion curat.
Culmea e ca parlamentarii care au initiat proiectul, Axenie Carmen si Boldea Mihail, sint deputati PDL, partid care are majoritatea parlamentara, dar asta nu a fost de niciun ajutor pentru ca proiectul sa treaca; dimpotriva, aproape tot PDL-ul din camera decizionala a votat NU. Vorba aia, politica e jocul care inceteaza brusc atunci cind apar interesele.
Daca nu a cazut prea jos, poate ca noi, cetatenii-alegatori, ridicam proiectul si cerem sa fie pus din nou in discutia Parlamentului.
Numai ca, de data, asta, daca tot am ridicat noi proiectul cazut, interdictiile ar trebui sa fie exact cele care sunt pentru magistrati si sa se refere nu numai la parlamentarii “nationali” (deputatii si senatorii), ci si la parlamentarii locali (consilierii locali, judeteni), precum si la primari (si viceprimari), presedinti de consilii judetene (si vicepresedinti), prefecti (si subprefecti), membri ai Guvernului.
Nu e vorba doar de asigurarea integritatii respectivilor, dar e nevoie si de degrevarea lor de grijile conducerii si derularii afacerilor proprii in timp ce ocupa functii publice importante. Atitea griji cauzate de propriile afaceri ii impiedica efectiv sa se mai ocupe, cu toata energia de care dispun, de rezolvarea problemelor comunitatii.
Sa zicem ca isi conduc afacerile doar in timpul liber, dupa serviciu. Dar, nici asa nu e bine. In loc sa se odihneasca in timpul liber (ca de aia e timp liber, pentru odihna si refacere fizica si psihica) ei isi consuma sanatatea cu afacerile proprii si vin la serviciu epuizati, suparati, stresati. Ei, bine toti acesti factori de stres si de oboseala trebuie inlaturati de pe umerii parlamentarilor, consilerilor, primarilor, demnitarilor. Ei nu trebuie sa aiba alta grija decit cum sa gaseasca cele mai bune solutii pentru binele public. E obligatia noastra, ca si cetateni, sa inlaturam
toate aceste obstacole din calea alesilor (si numitilor) nostri.
Din cite stiu, nicun parlamentar, consilier, primar, ministru nu a fost fortat sa candideze sau sa ocupe o anumita functie publica. Toti au vrut. Cu ardoare. N-ar trebui sa ne facem probleme ca ar ramine nepopulate parlamentul sau institutiile publice.
Ne e teama ca vom avea un Parlament sau consilii locale, judetene, generale ori primarii sau ministere populate de sfinti? Pai, cu dracii am vazut cum e…
“Democratia este un sistem politic prost, cel mai bun, insa, dintre cele pe care omenirea le-a inventat pana acum”, este fraza rostita de Winston Churchill. Pt. noi, romanii, democratia a aparut de nici unde. Nu este a noastra, nu ne-am dorit-o, nu o intelege, ci a umplut doar locul lasat de caderea comunismului. E adevarat, in perioada interbelica, a existat o oarecare farama de democratie, dar nu izvora de la popor, ci de la intelectualii si boierii scoliti prin strainataturi, multi dintre ei parlamentari de succes. Drama noastra este ca acum nu ii avem pe acei intelectuali, iar boierii s-au prapadit de mult. Sa fim cinstiti, nu poti cere mai mult de la actualii parlamentari, pentru ca ei, asemenea democratiei, doar au umplut locul lasat de liber de fostii securisti si comunisti, fara sa aiba habar de menirea lor.
Pentru a preveni aparitia altor diletanti sau escroci in sfera puterii politice, alegatorii romani trebuie SA VOTEZE, sau sa ofere picatura lor de putere publica spre gestionare numai CANDIDATIILOR (independenti sau membrii de partid) care indeplinesc urmatoarele criterii:
– sa nu fie obositi sau epuizati de “eforturile politice sau civice” depuse in ultimii ani postdecembristi si mai ales din cauza activitatilor imorale (implicari in scandaluri publice ce nu fac cinste civilizatiei pe care dorim s-o construim) ori sa fi transferat (pentru a ascunde) capital romanesc in strainatate;
– sa priveasca interesul particular prin prisma celui general si prin acelasi efort de gindire sa cuprinda deopotriva atat chestiunile abstracte cat si pe cele concrete; sa vada prezentul in lumina trecutului istoric, pentru scopuri nobile situate in viitor; nu trebuie sa le scape din vedere sau din procesul gindirii nici o parte a naturii umane sau a institutiilor omenesti; trebuie sa fie interesati de binele general si in acelasi timp sa vizeze teluri nobile pentru ei si semenii lor; sa fie distanti fata de ispite si incoruptibili, dar cu picioarele pe pamint (lucizi) ca niste oameni de stiinta;
– sa nu faca parte din categoria persoanelor care au detinut functii publice in perioada postdecembrista (parlamentari, guvernanti, alesi locali, lideri ai societatii civile, sindicatelor, din mass-media sau din structura puterii domeniilor rezervate) si in acelasi timp, ei sau rudele lor pina la gradul patru sa fi avut direct sau prin firme intermediare afaceri cu statul, ori sa fi folosit fraudulos banii publici;
– sa nu faca parte din categoria persoanelor imorale care au BENEFICIAT, datorita pozitiilor influente pe care le-au detinut anterior, DE CISTIGURI FINANCIARE, participind la jocuri piramidale de tip Caritas si fonduri de investitii prin care in mod constient au fost pauperizati milioane de cetateni ori au luat de la banci cu capital de stat imprumuturi lesnicioase acordate abuziv sau nerambursate, mai ales de la cele falimentate;
– sa nu faca parte din categoria persoanelor care sub diverse forme, de mascare a necinstii, au beneficiat in mod abuziv (ilegal) de indemnizatii sau sume de bani insusite cu ocazia desfasurarii operatiunilor de privatizare a unitatilor economice de stat, sau ca membri in Consiliile de Administratie si Adunarile Generale a Actionarilor (in unitatile cu capital de stat) fara sa-si aduca vreun aport sau sa depuna efort (contributie pozitiva) ori au copiii scoliti inca din clasele primare, in srainatate;
– sa manifeste si sa dovedeasca practic interes cetatenesc, maturitate si responsabilitate in gindire dovedite de pregatirea si experienta profesionala, calificarea civica, talentul si inclinatia necesara, manifestate intr-unul din domeniile managementului destinelor umane si sa cunoasca intrutotul realitatile celor pe care vor sa ii reprezinte;
– sa nu fi avut probleme cu justitia din cauza ca au fost
Sa punem la panoul de onoare deputatii PDL care au votat NU!
Sa intrebam Premierul PDL care este parerea lui.
Sa intrebam unde trebuie daca algoritmul politic slugarnic este constitutionl?
eu cred ca cei mai multi au intrat in politica exact pentru acest lucru, sa aiba un avantaj in afacerile cu statul si nu pentru bunastarea celorlalti. presupunand ca legea respectiva trece, ramane de vazut cati vor mai candida.
1.-Recent, intr’o emisune televizata Dl Dan Pescariu atragea atentia ca o persoana cu adevarat competenta, trebuie sa aiba si integritate morala. Am incheiat citatul.
2.-Demnitarilor care fac afaceri cu statul le lipseste aceasta asociere de competenta si integritate. In fond, daca nu poti trai decat din afaceri cu statul esti un prost om de afaceri.
3.-Deasemenea, e greu de crezut ca un om fara integritate morala poate fi un bun politician.
4.-Ca sa impidecam intrarea lor, bunaoara, in parlament, ar trebui legiferata o prevedere care sa impidece candidatura la alegeri a celor care au in familie, pana la gradul 4 de rudenie, inclusiv, persoane care sunt implicate, intr’un fel sau altul, in afaceri cu statul.
5.-Dar, o asemenea reglementare ar trebui adoptata tocmai de parlamentul nostru, care cuprinde multi membri, ce fac afaceri cu statul.
6.-Se pare ca ne aflam intr’o fundatura. Opina D-lui Dan Mihai ca ”E obligatia noastra, ca cetateni, sa inlaturam toate aceste obstacole din calea alesilor (si numitilor) nostri.”este o iluzie.
7.-Noi nu cunoastem detalii despre candidati si s’ar putea nici sa nu prea avem intre cine alege, deoarece la noi persoanele competente nu se implica in politica, nefiind intersate sa umble din casa in casa, in campanie electorala. Nici partidele nu manifesta interes pentru atragerea persoanelor cu integritate morala, decat, cel mult una, doua, pentru imagine.
Foarte interesant. Merita citit!