Romania Curată

Obsedaţi de voturi, parlamentarii mai mult strică. De ce s-a mai făcut consultare publică pentru votul prin corespondență?

Pe 26 octombrie, SAR a participat la consultarea publică pe tema propunerii legislative privind votul prin corespondenţă (Pl-x nr. 712/2015), recent adoptate de Senatul României şi inclusă pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor pentru data de 28 octombrie, când se va da şi votul final.

Deschiderea a aparţinut reprezentanţilor Autorităţii Electorale Permanente (AEP), care au enunţat principiile de la care s-a pornit redactarea textului propunerii. Pe lângă pre-înregistrare, cel mai important principiu a fost ca metoda votului prin corespondenţă să fie accesibilă cetăţenilor români cu reşedinţa sau domiciliul stabilit în diaspora.

Buletinul de vot, în forma propusă de AEP, putea fi tipărit de pe internet după anunţarea oficială a candidaţilor sau ridicat de la sediul corpului diplomatic din ţara de reşedinţă, restul materialelor necesare (plicurile cu informaţii, pretipărite şi timbrate, plicul alb cu elemente de siguranţă pentru vot etc.) fiind trimise prin poştă mai din timp.

Confirmarea votării prin corespondenţă, conform AEP, ar duce la radierea din listele electorale permanente a cetăţeanului, pentru a nu putea vota şi la urne după confirmarea primirii votului prin corespondenţă.

Din start, discuţia a nemulţumit reprezentanţii societăţii civile prezenţi la întâlnire, în primul rând pentru că s-a ţinut după expirarea termenului până la care membrii parlamentului puteau depune amendamente. Reacţia iniţiatorilor a fost că amendamente se mai pot totuşi aduce, inclusiv în şedinţa comisiei de specialitate, dacă se găseşte vreun parlamentar să şi le asume. Din moment ce proiectul de lege se află deja pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, în procedură de urgenţă, pentru votul final care trebuie dat până în luna noiembrie pentru a se putea aplica noua lege începând cu alegerile parlamentare din 2016, este neclar cât de serioase mai pot fi discuţiile pe forma legii în acest moment. Faptul că la discuţie au participat numai câteva ONG-uri din Bucureşti, fără reprezentanţi ai diasporei (grupul vizat în mod expres de această propunere legislativă) a lăsat un gust şi mai amar celor prezenţi, ridicând serioase semne de întrebare cu privire la intenţiile iniţiatorilor.

Reproşuri au existat şi în materie de amendamente propuse anterior şi ignorate. În speţă, s-a cerut în unanimitate ca legea să se adreseze tuturor cetăţenilor, nu numai celor cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Iniţiatorii au explicat că a existat un consens între partide ca legea să se aplice numai cetăţenilor din diaspora. La întrebarea pe ce se bazează acest consens nu a existat un răspuns. AEP a menţionat că decizia nu a fost una tehnică, aceasta având capacitatea de a aplica sistemul votului prin corespondenţă şi naţional însă textul a fost redactat pornind de la principiile rezultate din consensul partidelor politice.

S-au cerut, de asemenea, clarificări legate de procedura obţinerii buletinelor de vot, cu precădere motivul pentru care forma nouă a legii nu mai permite descărcarea acestuia de pe internet. Răspunsul iniţiatorilor a fost că, la nivel tehnic, ar rezulta diferenţe (cum ar fi de culoare) între buletinele de vot descărcate de pe internet şi tipărite de fiecare cetăţean în parte, şi cele emise standard care pot fi luate de la ambasade sau consulate. Propunerea nu menţionează cum poţi obţine un alt buletin de vot în caz de pierdere/furt.

O altă cerere susţinută în unanimitate de cei prezenţi a fost posibilitatea de a verifica dacă un vot expediat a ajuns la timp la destinaţie, eventual prin sisteme asemănătoare celor folosite de firmele private de curierat. Răspunsul iniţiatorilor a fost neclar, punându-se şi problema de cum poate un cetăţean dovedi că într-adevăr a expediat votul. Lipsa de claritate la acest punct deschide calea spre un sistem în care nu se mai ştie nimic despre ce se întâmplă din momentul în care plicul cu materialele electorale este expediat şi până când plicurile cu voturi primite sunt deschise pentru numărătoare. La cum a decurs discuţia, se pare că o soluţie la această problemă nici nu este prioritară pentru partidele parlamentare.

Pornind de la această tema s-a pus întrebarea dacă există sancţiuni pentru ne-expedierea la timp a voturilor trimise sau dacă Poşta Română are capacitatea de a livra la timp toate actele către cetăţean şi apoi către birourile electorale. La prima întrebare nu a existat răspuns, iar directorul general al Poştei Române, Alexandru Petrescu, a evidenţiat că nu li s-au comunicat parametri clari de performaţă pe care să îi respecte. Pe forma actuală a legii, deci, nu există nicio sancţiune în cazul în care corespondenţa „se pierde pe drum” sau ajunge cu întârziere la destinaţie.

În graba de a vota o lege (proastă) la timp pentru alegerile din 2016, Parlamentul României pare că nici nu se mai uită la probleme inerente votului prin corespondenţă, cum ar fi ineficienţa sistemului poştal (care încă nu a finalizat expedierea cardurilor de sănătate), incapacitatea de a verifica ajungerea votului la destinaţie sau chiar expedierea plicului de către alegător şi altele precum votul în familie. La întrebarea referitoare la secretul votului, poziţia iniţiatorilor a fost că numai alegătorul trebuie să ştie pe cine voteză. Nici menţiunea că asemenea teme sunt adesea discutate în familie, mai ales în situaţia votului prin corespondenţă nu a schimbat această percepţie. Iniţiatorii au recomandat celor prezenţi să citească poziţia Comisiei de la Veneţia, care interzice votul în familie şi au repetat în mai multe rânduri că acesta trebuie pedepsit. Cum anume se depistează pentru a fi pedepsit nu s-a precizat.

Constatând că, în privinţa modificării legii referitoare la votul pentru diaspora nu există suficientă voinţă politică pentru a răspunde solicitărilor primite din partea a sute de mii de români transmise pe diverse canale publice, Societatea Academică din România şi Academia de Advocacy au solicitat încă din luna aprilie primului ministru, ministrului de Externe şi ministrului de Interne al României, precum şi altor instituţii abilitate în domeniu, să dispună de urgenţă următoarele măsuri (vezi AICI):

* Cartografierea comunităţilor de români din diaspora;

* Bugetarea unui număr suplimentar de secţii de votare în funcţie de situaţia reală a numărului de votanţi români din străinătate;

* Scrierea şi punerea în aplicare, de către Ministerul de Interne şi Ministerul de Externe, a unor măsuri prin care procedura de prelungire a actelor de identitate a românilor de pretutindeni să fie simplificată astfel încât să nu mai avem un milion de oameni pe liste suplimentare şi sute de mii de oameni eliminaţi din sistemul de vot;

* Finalizarea operaţiunii de digitalizare a evidenţei populaţiei, mult întârziată, fără de care nu e posibil nici un vot electronic.

Amintim că Societatea Academică din România (SAR) şi Academia de Advocacy (AA) au organizat, în luna aprilie, la Bucureşti, audierea publică ”Votul electronic SAU votul prin corespondenţă?” găzduită de Sala Titulescu – Reprezentanţa Comisiei Europene în România.

Cele două organizaţii au invitat români interesaţi să îşi spună punctul de vedere referitor la procedura de exprimare a votului de către cetăţenii noştri din diaspora.

În urmă concluziilor extrase din analiza celor peste 200 de depoziţii colectate, membrii Comisiei de Experţi au recomandat următoarele:

  1. Realizarea unei metodologii simple, suple şi necostisitoare de implicare a cetăţenilor pentru elaborarea Registrului Unic al Electorilor, ca prioritate imediată în coordonarea AEP.
  2. Realizarea unei metodologii simple, suple şi necostisitoare de implicare a cetăţenilor pentru elaborarea hărţii comunităţilor de români, oriunde s-ar afla, cu posibilităţi de actualizare on line, la cererea cetăţenilor, ca prioritate necesară în coordonarea AEP;
  3. Indentificarea pe cât posibil, a unui model unic de sistem de vot, indiferent de tipul de alegeri necesar pentru sistemul decizional din România. Consultarea publică cu părţile intersate, inclusiv cetăţenii români oriunde s-ar afla, în faza de proiect a acestuia, cu asigurarea unui timp rezonabil pentru acest proces şi a rezultatelor obţinute în urma acestuia;
  4. Având în vedere că până în prezent nu s-a decantat, într-o accepţiune majoritară, un model concret de îmbunătăţire a sistemului de vot actual, se recomandă transparentizarea, prin mediatizare şi postare pe site-ul propriu, a rezultatelor de documentare / cercetare (studii, analize de impact, analize cost – beneficu), care vor sta la baza modelului de vot al autorităţii iniţiatoare de modificări legislative în domeniu;
  5. Având în vedere că majoritatea depozanţilor susţin pe de-o parte, existenţa sistemului de vot tradiţional în orice îmbunătăţire legislativă a sistemului de votare cu modele alternative la distanţă, iar pe de altă parte poartă dezbateri consistente pe marginea riscurilor estimate ale modelulului de vot electronic, se recomandă ameliorarea sistemului de vot prezent cu introducerea secţiunii de vot prin corespondenţă, că o soluţie realistă şi fezabilă în etapă imediat următoare pe care o traversează România;
  6. Crearea unei comisii mixte de expertiză, deschisă profesioniştilor din societatea civilă care doresc să contribuie şi implicarea mediului academic de resort, pentru proiectarea unei arhitecturi viabile a modelului de vot predilect rezultat din studii/documentări, etc. Supunerea rezultatului obţinut, consultărilor publice a părţilor interesate şi a cetăţenilor, pe o perioada de minimum 3 luni;
  7. Implicarea cetăţenilor şi structurilor organizate ale societăţii civile, care şi-au demonstrat expertiză şi preocuparea în domeniu, ca resurse utile în procesul de îmbunătăţire a sistemului de vot actual;
  8. Supunerea consultării publice largi, a fiecarul pas metodologic, în vederea atingerii unui grad ridicat de accepţiune a acestuia, a informării cetăţenilor asupra noilor proceduri de aplicare şi a responsabilităţilor ce le revin;
  9. Indiferent de modelul de vot ce se va adopta, se recomandă factorilor decidenţi să identifice şi să pună în practică metodele care oferă opţiuni alternative, comode, puţin costisitoare şi care oferă respect şi demnitate umană pentru cetăţeanul român cu drept de vot, oriunde s-ar afla.

Comisia de Experţi a audierii publice a fost formată din Dacian CIOLOŞ, fost Comisar European (2010 2014), Alexandru RADU, Profesor Universitar Doctor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, Emil HUREZEANU, Analist politic, Silviu ROGOBETE, Conferenţiar Universitar Doctor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea de Vest din Timişoara, Corina DRAGOMIRESCU, Expert Audieri Publice, Academia de Advocacy.

Societatea Academică din România şi Academia de Advocacy au considerat că, indiferent ce proiect se va adopta în cele din urmă, aplicarea propunerilor enumerate mai sus este indispensabilă. Am solicitat cu acel prilej să fim informaţi trimestrial asupra progresului şi sperăm că până la finele acestui an toate cele patru măsuri să devină operaţionale, având în vedere că anul viitor vor fi organizate noi alegeri. Nu s-a întâmplat.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *