Pe site-ul MS se găseşte un proiect de ordin de ministru prin care se
stabileşte lista medicamentelor pentru care se va organiza licitaţie
naţională.
Măsură este una excepţională, care ar trebui salutată şi sprijinită
de masmedia, populaţie, politicieni, etc. De aceea, reiau subiectul.
Astfel de licitaţii naţionale au mai fost organizate în diferite
ţări. Voi da un exemplu pe care l-am mai amintit, licitaţiile naţionale
organizate de Australia în urmă cu mai mult de 10 ani. S-au obţinut
reduceri de preţ incredibile, care au ajuns la 70%! Cred ca este cazul
să fac unele precizări pentru că lucrurile să fie percepute şi
anticipate în cât mai multe din aspectele importante:
1. În mod paradoxal, principalele medicamente vizate vor fi cele generice.
OMS emite o listă a medicamentelor esenţiale, cele care sunt ieftine şi
care pot trata 95% din situaţiile clinice întâlnite în practică. De
regulă, sunt medicamente care au făcut proba timpului, care au numeroşi
producători (fiind medicamente a căror protecţie a patentului a
expirat). Aceste medicamente sunt incluse în lista propusă de MS spre
dezbatere, pe lângă altele. Este complet inacceptabil că tocmai astfel
de medicamente să nu se găsească în spital! Licitaţia va face însă că
din 5-10 medicamente copii să existe un singur câştigător, cel cu preţul
cel mai mic. Pacienţii care vor primi medicamentul cu denumirea
comercială D vor dori să primească din farmacie acelaşi medicament care a
folosit la iniţierea tratamentului. Practic câştigătorul licitaţiei va
ocupa întreaga piaţa omorând competiţia.
2. O bună parte din producătorii internaţionali vor avea de suferit.
Multe dintre medicamentele care completează astăzi veniturile
portofoliului din România au ajuns în stadiul de medicamente generice.
Preţul lor nu poate fi scăzut – ar influenţa preţul practicat pe alte
pieţe – şi vor fi victime sigure ale acestor licitaţii naţionale!
3. Un pericol aparte vizează medicamentele produse în România – în imensa lor majoritate de către firme care au proprietari străini.
Este interesant de văzut care vor fi mijloacele prin care MS va reuşi să
îi protejeze pe aceşti producători (statutul de membri UE interzice
acest lucru!) pentru că ar fi anormal ca licitaţia organizată de
Guvernul Roman să aibă drept consecinţă trimiterea în faliment a acestor
entităţi comerciale romane, cu angajaţi romani, care plătesc multiple
taxe şi impozite în România.
4. Ministerul Sănătăţii trebuie să ia măsurile necesare pentru a impune ca producătorul care câştigă licitaţia să îşi schimbe preţul medicamentului şi pentru desfacerea ambulatorie,
prin farmaciile cu circuit deschis. Dacă nu se va avea în vedere acest
aspect, acelaşi medicament D va avea preţul cel mai mic în spital şi
preţul cel mai mare acceptat, respectiv coplata cea mai mare, în
farmacie. MS nu trebuie să îşi vadă numai de interesul propriu
(încadrarea în buget) ci trebuie să aibă în vedere în primul rând
interesul bolnavului!
5. Un asemenea sistem va reprezenta o lovitură grea dată corupţiei în
domeniul distribuţiei de medicamente. Astăzi Guvernul (nu numai cel
prezent) permite jecmănirea pacientului prin tolerarea discountului în
natură (farmacistul poate primi oricâte cutii de medicamente cu valoare
0). Medicamentele pentru care se practică discountul în natură au, de
regulă, preţurile maximale admise de lege. Aşa se face că pacientului i
se recomandă de către farmacist tocmai medicamentele care au coplata cea
mai mare, păgubindu-l direct! Licitaţiile
naţionale trebuie să fie însoţite de prevederea conform căreia fiecare
farmacie să fie obligată să dispună în farmacie de toate acele
medicamente care au câştigat licitaţiile naţionale! O astfel de prevedere va face că reglementarea suplimentară a interzicerii discountului în natură să nu îşi mai aibe rostul!
6. Licitaţiile trebuie să se facă la nivel de producător! În cazul în care cei care vor licita vor fi distribuitorii, o
înţelegere între aceştia va fi inevitabilă. Producătorul trebuie să
garanteze că are o relaţie comercială cu un distribuitor care să îi
permită garantarea aprovizionării pe întreaga durată a contractului
licitat. În caz contrar, întregul proces va fi suspicionat de înţelegeri
subterane şi câştigul sistemului şi al pacienţilor va fi efemer.
7. Producătorii trebuie să fie selectaţi sau să li se impună condiţii draconice privind seriozitatea. În cazul în care vor fi incapabili să asigura piaţa cu produsul
câştigător aceştia trebuie sancţionaţi exemplar, mergând până la
ridicarea dreptului de a mai comercializa medicamente în România! Dacă
nu se vor lua astfel de măsuri de precauţie întreg procesul de licitaţie
va fi o sursă de scandal şi mascarada publică.
8. Lista cuprinsă în OM trebuie să fie completată transparent, de
fiecare spital în parte, cu medicamentele pe care unitatea respectivă le
garantează pentru pacienţii internaţi. Lista medicamentelor de spital garantate ar face să dispară pentru totdeauna situaţia aberanta în care pacienţii
sunt nevoiţi să-şi cumpere medicamente pe timpul internării.
Ameninţarea MS – prin vocea secretarului de stat Arafat, conform căreia
managerii vor fi sancţionaţi cu demiterea dacă pacienţii vor mai fi
nevoiţi să-şi cumpere medicamente la care au teoretic acces gratuit nu
se poate pune în practică dacă nu se impune prin lege obligaţia
spitalului de a defini lista medicamentelor de spital garantate!
9. Emiterea liste este partea cea mai uşoară a procesului. Stabilirea specificaţiilor şi derularea efectivă a procesului reprezintă însă adevărata piatră de încercare. Fiind vorba de interese comerciale deosebite mă aştept ca în special presiunile de împiedicare a licitaţiilor să fie enorme.
10. Succesul acestui proces va deschide calea către repetarea unor alte experienţe, mult mai dificile, licitaţiile
pentru medicamentele din programele naţionale şi a celor foarte scumpe
unde miya pentru fiecare produs este de ordinul zecilor de milioane de
euro!
Sper din toată inima că ochii presei să rămână aţintiţi asupra
acestui subiect. Când se petrece câte o nenorocire în spitale, ecranele
televizoarelor se îngălbenesc de “breaking news” – şi valuri de
comentarii ocupa zeci de ore de emisie.
Ministrul Nicolăescu are o şansă de a-şi exersa calităţile de
comunicator prin promovarea adecvată a unei încercări extraordinare de
reformă. Sper că nu o va rât, în spre binele tuturor pacienţilor din
România.
