Daniel Befu

Nicolae Robu: Stilul Radu Mazare n-ar prinde la timisoreni. Dar avem baroni din umbra (interviu cu primarul Timisoarei, II)

România Curată vă oferă partea a doua a interviului cu primarul Timișoarei, Nicolae Robu. Un interviu în care acesta vorbește despre greșelile făcute în privatizarea marilor întreprinderi ale orașlui, despre cele făcute de administrația Ciuhandru, despre grupurile de interese economice care influențează dezvoltarea lui, despre piederea investiției Mercedes, dar și despre principalele proiecte pe care și le-a propus în actualul mandat (și, poate, în cel viitor).

Prima parte a interviului o puteți citi aici .

Ați lucrat la IIRUC și mi-ați spus că ați reparat calculatoare la toate fabricile și uzinele din Timișoara. Deci le cunoașteți. Pe mâna cui au încăput majoritatea fabricilor și uzinelor Timișoarei? 
Din păcate au fost distruse aproape toate întreprinderile timișorene, dintre care câteva sunt convins că ar fi putut rămâne competitive dacă cineva s-ar fi ocupat de ele și ar fi făcut o retehnologizare. Electrotimiș era o întreprindere foarte bună. Electromotor la fel, care a ajuns la frații Cristescu. Era UMT-ul. O parte a fost luat de Mihai Olaru. Dar el funcționează și acum, am înțeles, dar la o altă dimensiune decât era înainte. Cel puțin acestea trei erau întreprinderi extraordinar de bine puse la punct. Au rezistat doar AEM. Cunoșteam și AEM-ul de dinainte de Revoluție, pentru că a avut parte de o directoare extraordinară, doamna Moica și a rezistat ELBA, întreprindere pe care o știam tot de dinainte de 89, pentru că a avut parte de un director excepțional și oamenii ăștia au știut și în contextul privatizării, cum să facă să nu se transforme o întreprindere cu potențial, într-o afacere imobiliară. Au avut grijă să se păstreze activitatea, să se facă retehnologizare și ambele întreprinderi sunt la ora actuală competitive pe plan internațional și exportă enorm. În rest, au încăput toate aceste întreprinderi pe mâinile unor oameni care cred că nici nu și-au propus să facă producție cu ele, ci și-au propus din start să facă afaceri imobiliare. 


”Nu e normal cum s-au privatizat multe întreprinderi”

Peste tot pe unde mergi în Timișoara, vezi proprietăți ale Bega Grup. Cum au putut frații Cristescu într-o anumită perioadă istorică postdecembristă să acumuleze averi enorme, majoritar pe seama marilor privatizări cu statul roman? 
Nu cunosc mecanismul, nu îmi permit să le aduc acuze, dar cred că au exploatat și ei, și alții, un cadru legislative foarte lacunar, care a permis să se speculeze și să se ajungă aici. 

Afirmația dumneavoastră seamănă un pic cu ce a spus domnul Sorin Ovidiu Vântu, care afirma la un moment dat: ”e problema statului să se apere, nu a mea să am grijă de el”.
Până la un punct este corect, că statul avea obligația să își apere proprietățile, să se apere pe el însuși, este adevărat, dar cred că nici cetățeanul nu are dreptul să atenteze la bunul public. 

Frații Cristescu au făcut mai mult rău sau mai mult bine Timișoarei? 
Nu vreau să calific. Nu știu c ear fi putut să facă cu acele întreprinderi. Ca opinie personală, Electrotimișul, care nu-i a lor, Optica este a lor, Electromotorul este a lor, acestea trei cred că ar fi putut să rămână întreprinderi competitive dacă ar fi fost retehnologizate. 

Dar eu știu că domnii Cristescu au mai multe, nu doar cele enumerate.
Ei  au foarte multe proprietăți. Au foarte, foarte multe, dar nu mă pot eu pronunța asupra tuturor. 

Eu interpretez în altă cheie ce au făcut patronii Bega Grup cu tot ce au cumpărat. Dacă aceste active ar fi ajuns fiecare în parte, printr-o luptă liberă pe piață, să fie privatizate cu cel care oferă mai mult, sau vine cu un plan mai bun de restructurare, în momentul ăla nu era mai câștigată Timișoara, prin creare sau menținere de locuri de muncă, prin activitate economică generatoare de impozite și taxe?
Ba da. Eu sunt convins că așa s-ar fi întâmplat. Transferul de proprietate de la stat către sectorul privat s-a făcut foarte greșit în România și de aceea s-a pierdut o șansă de a evita o cădere a economiei atât de dură ca cea pe care am traversat-o noi. 

Niște oameni care au acumulat în felul ăsta avere, nu seamănă mai degrabă cu modelul oligarhilor ruși sau ucrainieni, care au acumulat active ale statului într-o perioadă tulbure, de capitalism sălbatic de tranziție, luând pe nimic active extrem de valoroase și pe care le-au valorificat cât mai comod cu putință, fără multă muncă? 
Da, așa s-a întâmplat. E adevărat. Nu sunt investiții făcute de către cei care s-au înavuțit așa de mult. Poate legal, eu nu pot să-i acuz de ilegalități. Dar în mod cert cadrul nu a fost unul sănătos, pentru că nu e normal să se întâmple așa ceva. Nu e normal să se creeze posibilitatea ca bunurile publice să ajungă într-un timp scurt pe mâna câtorva oameni, pe nimic aproape. 


”Mercedes nu trebuia ratat”

Cum comentați investiția de 1,4 miliarde de euro a Mercedes Benz, pe care Timișul a ratat-o în 2008, anul când dumneavoastră ați intrat în politică, an în care partidul dvs, PNL era la guvernare? În Ungaria, o singură primărie, nu un CJ plus o Prefectură, a fost în stare să atragă acea investiție. Cum comentați? 
Da. A fost o foarte mare pierdere pentru Timișoara. Am regretat enorm la acel moment, ca simplu cetățean al Timișoarei, dar și la ora actuală regret enorm că autoritățile de atunci nu au știut să gestioneze acea oportunitate, astfel încât Mercedes să-și facă investiția aici. Ar fi fost extraordinar să avem o astfel de firmă în Timișora. 

Președintele României și Premierul n-ar fi trebuit oare să meargă în vizită de stat la Mercedes și să facă temenele și să promită orice, numai ca să atragă această investiție în țară? Știți de pildă că în Ungaria, în anul punerii în funcțiune, parcul industrial Mercedes a făcut diferența între scădere economică și creștere economică a țării?
Mie Tăriceanu mi-a spus că el a convins inițial Mercedes să vină în Timișoara, dar că atitudinea celor de aici a determinat Mercedes-ul să plece rapid în Ungaria, pentru că au simțit imediat că aici se confruntă cu oameni interesați să dea un tun imobiliar și au vrut să evite asta. 

Bun d-nul Robu, dar un premier este omul căruia îi raportează serviciile secrete. Un premier când are ca scop aducerea Mercedes în România, o investiție colosală, în momentul ăla n-are voie să miște în front nici unul din trepădușii locali, că îi punea imediat cu botul pe labe sau îi sălta, nu?
N-avea voie să lase din mână. Și eu consider la fel. Total de acord cu dumneavoastră.

În al doilea rând, domnul Tăriceanu este un expert în domeniul auto. Pe Emil Boc dacă rata investiția Mercedes poate i-ai fi acordat circumstanțe atenuante, că omul e profesor de drept, dar Tăriceanu din asta și-a făcut averea, din domeniul auto. Dacă el, ca premier, a lăsat din mână așa ceva, nu-și are vina lui pentru că era cel care înțelegea cel mai bine miza unei asemenea investiții și pentru că era cel care avea toate pârghiile să controleze problema, dacă vroia? 
Și eu cred că n-ar fi trebuit să lase lucrurile să scape de sub control. Și eu cred că Tăriceanu ar fi avut suficiente pârghii încât să intervină să nu se poată întâmpla ceea ce s-a întâmplat. 


”Nu înțeleg de ce nu Tender nu investește la Timișoara”

Mai aveți un domn interesant în Timișoara. Îl cheamă Ovidiu Tender, tot om cu sute de milioane de euro avere, asemeni fraților Cristescu. Cum comentați impactul domnului Tender asupra economiei Timișoarei? 
Mă așteptam, știind că are putere financiară, să văd și investiții de-ale lui în Timișoara și nu înțeleg de ce nu apar investițiile. Acum, recent, am aflat că ar vrea să lanseze zboruri Timișoara-Tulcea cu o companie aviatică pe care o are. N-am înțeles de ce Timișoara-Tulcea și nu Timișoara-Constanța spre exemplu, dar nu s-a întâmplat să apară nici acele zboruri. Era vorba despre o companie low-cost. 

Ați interacționat cu frații Tender și cu frații Cristescu? 
Foarte puțin. Cu Ovidiu Tender am interacționat în perioada cât a fost finanțator la Poli, o perioadă destul e scurtă în care Marian Iancu s-a retras și a venit Ovidiu Tender și a asigurat finanțarea. Atunci ne-am cunoscut și ne-am mai întâlnit de-atunci de foarte puține ori și am discutat tot despre fotbal. Ultima oară cred că am interacționat în 2013, poate chiar 2012 și el s-a arătat interesat să ne mijlocească aducerea de jucători din Senegal, unde el are afaceri. 

Apropo de Senegal,  aveți un fost coleg de partid, ulterior dezertor, după ce a fost propulsat deputat în Parlament, pe nume Claudiu Țaga. Dumnealui e fost ofițer de armată și este expert în hărți. Are și o firmă abonată la contracte cu statul pe partea asta de măsurători terestre, pe nume Gauss. Claudiu Țaga a fost numit de Guvernul Ponta Consul în Senegal în 2013.  În toată România mai avem un singur român interesat de Senegal: Ovidiu Tender. Amândoi sunt bănățeni, unul are interes pentru explorări/exploatări miniere sau petroliere, celălalt știe să cartografieze, unul l-a avut avocat pe Victor Ponta când era arestat, celălalt a fost numit de Guvernul Ponta consul. Cum comentați această numire?
He! N-aș vrea să fac speculații. Sigur, că devine greu de crezut că ar fi o simplă coincidență. Dar nu vreau să comentez. Nu cunosc lucrurile și nu vreau să fac speculații. 

Mai aveți un timișorean de vază. Pe doamna Grapini, care e și om de afaceri și membru în Guvern. Cum influențează dumneaei mersul acestui oraș? 
N-am simțit nici în bine, nici în rău. Are un număr de locuri de muncă oferite prin afacerea sa. Dincolo de asta n-am simțit. 


Obiective cu ZERO LEI de la Guvern

Cum influențează bunăstarea unui oraș faptul că există un “tata socru” care a pornit să facă politică la București, de aici, din Timișoara și care la ultimele alegeri parlamentare a candidat cu sloganul lipit pe mulți pereți din oraș: “Alături de oameni, acasă, în Banat”. A întors ceva domnul Sârbu comunității în care a activat, a făcut afaceri și care l-a lansat? 
Sub nici o formă până în momentul de față. N-a făcut nimic. Nu cred că înainte a întors ceva, dar de când sunt eu primar ZERO LEI și nu cred că pentru județ sau mai larg vorbind, pentru Banat, a întors ceva. Nu cred. Eu chiar mi-am propus ca măcar o dată pe lună, să prezint o listă cu 10 obiective de mare interes pentru Timișoara, aflate toate în jurisdicția Guvernului, nu a Primăriei și pentru care nu s-a dat nici un leu până-n momentul de față.

Care sunt cele 10 obiective care nu se mișcă la nivel de Guvern? 
Odată centura de sud, centura de vest, un nou racord la autostradă, pentru că actualul racord este total neinteresant pentru noi, timișorenii, repararea Gării de Nord, repararea Operei, finanțarea Spitalului de Copii, care este de impact regional, finanțarea realizării unui spital regional în Timișoara, repararea sinagogii Cetate, un monument din centrul orașului aflat într-o stare foarte proastă, realizarea unui bazin olimpic de înot pentru Timișoara. De mult e pregătit totul și amplasament și studii geo, absolut tot. Alt obiectiv propus Guvernului este realizarea unei Săli Polivalente de 15.000 de locuri. Noi avem acum o sală de 1.500 de locuri, la un oraș ca Timișoara, al treilea ca mărime al țării. 

În ce stadiu sunt ele? 
Există documentații depuse de Compania Națională de Investiții, pe care eu le-am susținut ca primar, pentru cele două tronsoane de centură: SUD și VEST, respectiv pentru un nou racord la autostradă. Repet, nu sunt obiective aflate în jurisdicția mea, dar care afectează funcțional orașul Timișora. Gândiți-vă numai la tot traficul de TIR-uri care acum e nevoit să traverseze orașul și care face praf carosabilul. Să știți că eu când am candidat, m-am angajat în fața cetățenilor că voi acționa pentru a se realiza centurile. 

Ce-ați făcut? I-ați scris domnului Ponta? Ați depus memorii la Guvern? 
Nu. Am determinat Compania Națională de Autostrăzi, care era condusă la nivel regional de un liberal, de Ioan Ambruș, care a fost schimbat din funcție, să trimită documentația pe baza căreia să se asigure finanțare. Răspunsul Guvernului a fost: pe programele europene 2014-2020. Păi asta înseamnă că mai devreme de 2016 nu se vor aloca efectiv banii. Asta înseamnă că centurile nu vor putea fi finalizate decât prin 2018. Asta în contextual în care au rămas foarte mulți bani nefolosiți pe exercițiul financiar 2007-2014. Aici trebuiau bani de la Guvern. 

La alte proiecte ce motive au fost invocate? 
La bazinul de înot olimpic, explicația pe care am primit-o de la Liviu Dragnea a fost: Noi ne-am angajat să nu mai susținem realizarea de bazine de înot și săli de sport, pentru că a fost acea experiență negativă a PDL-ului, care a făcut terenuri de fotbal în pantă și săli de sport în sate fără tineri. Eu i-am explicat lui Liviu Dragnea: “Dar vorbim aici nu despre Cucuieți. Vorbim despre Timișoara. Este al treilea oraș al țării, la 5.000 de locuitori diferență de al doilea oraș, Cluj. Nu avem nimic în orașul acesta. Nu s-a făcut niciodată nimic. Avem o sală polivalentă de 1.500 de locuri. Nu e normal așa ceva. Nu putem organiza un eveniment”. 
 
Clujul cum stă la capitolul ăsta? 
Clujul stă bine. Are sală de peste 10.000 de locuri. 

Bun, dar Clujul a avut o creștere fulminantă, în special în Guvernarea PDL. Cum vă explicați?
A beneficiat de sprijinul Guvernului, inclusiv de sprijin financiar. 

Adică acele proiecte care la dumneavoastră nu pornesc niciodată, aici în Timișoara, la Cluj s-au mișcat rapid din cauză că el, fostul primar, era acum premier? 
Exact. S-a făcut centură, s-au făcut foarte multe lucruri. Și eu acum pun presiune pe Guvern, ieșind public. 

Ce presiune puteți să puneți dumneavoastră? 
În felul acesta. Presiunea o pun prin imaginea negativă pe care o creez pentru că eu deja am publicat și în Monitorul Primăriei un editorial în care am arătat mai puține, vreo cinci obiective și am scris în dreptul lor: ZERO LEI. Să afle cetățenii. 

Dumneavoastră cu Monitorul Primăriei vă luptați cu ei? 
Nu, nu, nu, nu, nu. Asta am făcut acum, ca să afle cetățenii. Și am spus: dacă consideră că spun neaevăruri, sunt invitați de mine să taie ZERO LEI din dreptul acelor proiecte necesare orașului și să scrie ei suma dată de Guvern. Și îi provoc cu asta în mod repetat, că mai mult de-atâta n-am ce să fac. 

Dumneavoastră sunteți un naiv dacă sperați să-i determinați să vă sprijine prin astfel de metode.
Păi sunt naiv, dar n-am ce să fac mai mult. N-am alte arme.

Pretendenta la titlul de “prima doamnă”, e de-a locului. Cum a influențat dumneaei în bine soarta Timișoarei, altfel decât prin candidatura ei, însoțită de afișe întinse pe 7 etaje, pentru europarlamentare? 
A promis că vor aloca fonduri pentru Spitalul de Copii după ce eu organizez licitația. Eu am început deja lucrările pe venituri proprii și aștept contribuția Guvernului. Înainte de campania electorală a venit doamna Daciana Sârbu și a promis că dacă eu voi ajunge să finalizez licitația – pentru că a durat foarte mult licitația, știți cum se întâmplă, n-are primarul control asupra duratei unei licitații – voi primi bani. Sigur, presa s-a întrebat în ce calitate ajută doamna Daciana Sârbu cu bani.

Bine, dumneaei poate să ajute și prin faptul că pune o vorbă bună la soț.
Sigur, suntem oameni. 

Deci mai este o speranță de la dumneaei? 
Este o speranță de la Guvernul României. Eu nu vreau să personalizez. Guvernul României trebuie să aloce bani și celui de-al treilea oraș al țării. Nu trebuie să dea banii tot prin alte părți. 

Domnul Ponta, în ultimele zile ale campaniei pentru europarlamentare, nu știu din ce motiv, a nimerit în vizită fix la Timișoara. S-a întâlnit și cu dumneavoastră? 
Nu, nu, nu. Domnul Ponta, domnul Șova, domnul Zgonea, au fost cel puțin 6-7, dacă nu mai mulți miniștri, în frunte cu primul ministru și alte personalități. N-au dorit să se-ntâlnească cu mine niciunul dintre dânșii. 

Dar până la urmă e vorba și de funcția aministrativă în statul român, fiindcă șeful Guvernului este, înainte de a fi membrul unui partid politic advers, un partener al primarului Timișoarei, la fel, indiferent de apartenența sa politică. 
Știu că la vizita lui recentă în Timișoara, Traian Băsescu a dorit să se întâlnească cu mine și eu, evident că am fost un om civilizat și am răspuns, evident că-l primesc pe Președintele României indiferent de orice și indiferent cum îl cheamă. Evident că dacă primul ministru ar fi vrut să se-ntâlnească cu mine, aș fi acceptat indiferent de orice. 

Bun, față e șeful statului ați recunoscut că nu aveți o simpatie atâr de mare. În ce a constat dialogul dumneavoastră? 
Am discutat despre proiectele Timișoarei, domnul președinte m-a întrebat cum mă descurc cu banii, ce surse am, i-am explicat. Inclusiv mi-a împărtășit din experiența dânsului ca primar general. Mi-a spus cu ce dificultăți s-a confruntat atunci. N-am discutat foarte mult, pentru că din păcate a ajuns cu întârziere și era așteptat la Universitatea de Vest de multă lume, într-un amfiteatru. Dar a fost o discuție pozitivă în care domnul președinte m-a încurajat să nu mă îngrijorez, că știa că am o mulțime de șantiere deschise în oraș, era informat. Dânsul mi-a zis: “Nu vă faceți griji că unii vă vor critica pentru faptul că perturbați traficul și aveți lucrări în desfășurare, pentru că și eu am trecut prin asta. Unii mă înjurau când m-am apucat de pasajul nu știu care și când au venit alegerile am câștigat în primul tur fără probleme”. 


Șantiererele Timișoarei. Obiectiv ”calea ferată în subteran”

Aveți 100 de șantiere deschise în Timișoara. Care sunt primele zece ca importanță, dintre acestea? 
Subliniez că nu am avut proiecte moștenite de la Ciuhandru, cu excepția Pieței de Gros pe care am făcut-o până la sfârșit, a Pieței Iosefini, pe care de asemenea mi-a lăsat-o în blocaj, dar am deblocat lucrurile și am finalizat-o și retehnologizarea pe partea de limitare a noxelor la Coltherm, proiect din care se realizase foarte puțin. În rest toate celelalte lucrări sunt începute de mine. Cel mai important șantier pentru oraș este Pasajul Michelangelo. Este vital pentru oraș, pentru că este amplasat la intersecția principalelor artere de circulație Sud-Nord, Est-Vest. Pe locul doi este reabilitarea centrului istoric, prin care tot acest areal format din 4 piețe și 10 străzi, va deveni pietonal. Al treilea este proiectul e reabilitare a malurilor Begăi, de la un capăt la altul: de la Uzina de Apă la Podul Modoș. Al patrulea este incineratorul de deșeuri, care va fi realizat în trei ani prin credit furnizor. Este primul incinerator de deșeuri din această parte de Europa, nu doar din România. Gunoaiele nu se mai duc în deponeu, ci se duc aici, vor fi compostate, să aibă un volum mic și apoi introduse în incinerator și vor produce energie electrică, plătită la tarif de energie regenerabilă și în regim de cogenerare va rezulta agent termic. L-am trimis pe City Managerul Sorin Drăgoi în vizite în străinătate, să vadă trei incineratoare, ca să mă asigur că nici unde nu se produce poluare. Este o grijă specială pe care o am să nu se producă mirosuri și nici poluare. Apoi, un proiect important este Centrul de Afaceri în IT și-n Comunicații, INCUBOXX-ul. Acolo vor fi primite în condiții foarte avantajoase firme de diferite categorii, începând cu PFA-uri, pe sistemul all inclusive. Adică îți vine un cetățean care are autorizație de persoană fizică și dorește să lucreze în IT. Îi pui la dispoziție un birou cu calculator, cu imprimantă, cu absolut tot ce-i trebuie. El vine cu mâinile în buzunare și începe instantaneu să lucreze, să-și folosească ce are în minte. Extinderea liniilor de troleibuz până la Dumbrăvița și Ghiroda, pentru că aproape toată lumea din aceste sate lucrează în Timișoara, reabilitarea liniilor de tramvai, dar a întregii trame stradale, nu numai linia, pe strada Ștefan cel Mare. Alte proiecte sunt de mai mică anvergură, dar importante. De pildă reabilitarea străzii Muzicescu. Strada Muzicescu este cea mai lungă stradă a Timișoarei. Ea traversează orașul din zona Uzinei de Apă Urseni și până-n Calea Șagului și atunci compensăm parțial faptul că nu avem centură. O bună parte din trafic va fi preluată pe acolo, nu totul pe Rebreanu și pe Mareșal Constantin Prezan.  N-or să fie bucuroși cetățenii care stau în zonă că se va intensifica traficul pe-acolo, însă n-avem centură și n-avem ce face. Al zecelea proiect este Incubatorul de Afaceri de la Dumbrăvița, un proiect foarte important, în parteneriat cu comuna Dummbrăvița, dar cu noi ca și coordonatori. 

Enumerați trei mari proiecte necesare pentru Timișoara și care vă stau în putere, indiferent dacă le veți pune în operă sau nu.
De departe cel mai mare proiect pe care noi, timișorenii, l-am putea visa, este ducerea liniilor de cale ferată în subteran. Calea ferată a Timișoarei rupe orașul în două. Gândul meu este ca această cale ferată să dispară din oraș și sunt două variante: să fie dusă în afara orașului, înspre Arad, sau să fie dusă în subteran. A treia variantă: ridicarea pe estacadă, eu nu o agreez pentru că ar însemna omorârea terenului din zonă. Dacă ducem liniile în afara orașului sau în subteran, am avea marele avantaj că disponibilizăm o fâșie de pământ de 8 kilometri lungime și minim 60 metri lățime, care se poate constitui într-un bulevars extraordinar, care traversează tot orașul și care poate fi făcut ultramodern. Fiindcă liniile aparțin CFR-ului se poate face un parteneriat între Primărie și Guvern, cu finanțare din fonduri europene, dar fonduri mai speciale, nu cele care se distribuie regiunilor României, ci fonduri care sunt accesibile direct la Bruxelles. Există fonduri speciale pentru mari proiecte. 

Acum nu semănați un pic cu Sorin Oprescu și al lui proiect: Autostrada Suspendată? 
M-au luat toți la bășcălie când am venit cu această idee, la fel cum a fost luat Sorin Oprescu cu autostrada suspendată. Eu n-am inhibiții, pentru că am convingerea că aceasta e soluția. Va costa foarte mult, după estimările specialiștilor, peste un miliard de euro. Ar fi fantastic. S-ar putea realize un bulevard excepțional. Să ai un oraș istoric, și în centrul său să poți realize un bulevard ultramodern. Valoarea terenului este uriașă și toate funcționalitățile pe care le obții cu dezvoltarea imobiliară care s-ar face acolo, compensează diferența de cost cu ducerea în subteran în loc să duci în afara orașului. 

Dați-mi exemplu de localități in Occident care au făcut asta. 
O, dar sunt foarte multe. În Germania, în Karlsruhe, de exemplu, toate liniile și de tramvai, sunt acum pe cale de-a fi duse în subteran în toată zona centrală și acolo este o rețea de tramvaie fantastică. Și mai este un avantaj. Dacă tot duci liniile de cale ferată în subteran, poți să creezi și niște guri de acces și să exploatezi faptul că ecartamentul este același pentru trenuri și pentru garniturile de metrou și poți să folosești liniile în scop dublu: să realizezi pe le și un transport public local.

Dar există orașe în Occident unde trenurile și metrourile își impart aceleași șine? 
Există în Germania conceptul acela de S Bahn, în care nu ai un metrou adevărat, ai un tren practic, care circulă mai des și cu titlul de transport public local. 

Credeți că îl veți realiza? Sincer.
Nu știu dacă voi mai vrea eu să fiu primar, nu știu dacă mai vor oamenii să mă aleagă. Vom vedea. În acest mandat nici nu se pune problema. Nu-i nicio șansă. 

Care ar fi alte două mari proiecte de care are nevoie Timișoara și nu sunt inițiate până în prezent? 
Construirea unui al doilea stadion, cu 42.000 de locuri. Actualul stadion are 32.000 de locuri, dar este total depășit. E un stadion făcut în concepția anilor 1960. La ora actuală nu mai poți atrage lume pe astfel de stadioane. Se vede ce prezență există în tribune pe Național Arena, în Ploiești, în Cluj, în Giurgiu, unde avem stadioane moderne. Un asemenea stadion nu e destinat numai pentru meciurile de fotbal. Ar putea să găzduiască și evenimente sportive internaționale și spectacole de mare anvergură. Ești meteodependent cu un stadion deschis, cum e al nostru. Nu te poți aventura să aduci mari artiști, mari formații, pentru că dacă nimerești o vreme proastă ai compromis tot evenimentul. O astfel e investiție ar costa circa 30 de milioane de euro. Acesta este un proiect fezabil pe care sper să-l pot face. 
Al treilea proiect ar fi reabilitarea clădirilor istorice din toată zona centrală. Sibiul a reușit și a primit foarte mulți bani, atunci când a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii. La noi e mai greu, pentru că atunci Sibiul a fost direct desemnat. Noi suntem într-o competiție cu alte orașe importante ale României, care-și au atuurile lor. 


”Stilul Radu Mazăre n-ar prinde la timișoreni”

Ați auzit de un domn? Se numește Radu Mazăre. Există județe unde avem baroni, precum domnul Mazăre la Constanța sau domnul Oprișan în Vrancea. Timișul nu este un loc în care s-a manifestat un baron ca centru de putere politică, dar sunt niște poli foarte interesanți, unde avem business-ul foarte bine reprezentat prin frații Cristescu, care au o influență majoră asupra mersului economiei și dezvoltării orașului, dar și asupra administrației locale. Domnul Ciuhandru am informații că în mandatul de primar, își mai bea câteoată cafeaua la Hotelul Timișoara.
Acolo s-a pus la cale debarcarea viceprimarului Dan Diaconu. La Hotel Timișoara. Frații Cristescu afirmă că fără implicarea lor, doar că au pus spațiul la dispoziție pentru discuții. Acolo a fost și Gheorghe Ciuhandru.  

Să revenim. Avem pe partea cealaltă mici poli de putere, cum e domnul Ostaficiuc sau domnul Bojin, care nu sunt personaje cu carisma și influența unui Mazăre, Vanghelie sau Oprișan. Sunt oameni mai șterși, pe care îi confunzi ușor cu omul de pe stradă și care au un profil de combinatori în culise, mai degrabă. În Timiș nu aveți personajul carismatic care deține controlul formal și informal peste ce se-ntâmplă în politica și business-urile unui județ. Dar aveți în schimb niște oameni aparent neutri, care sunt prezenți în structurile de conducere locale, cum este cazul unuia dintre viceprimarii dumneavoastră, care are legături cu familia Cristescu. Cum explicați acest specific local? 
Da, respectivul viceprimar este asociat la una dintre firme, are și el o parte din acțiuni și el, sigur, vorbește mereu în numele Bega Grup, în mod deschis, chiar dacă e viceprimar. M-a și deranjat. I-am luat din atribuții BIROUL TERENURI, pe care-l avea în coordonare, după ce a organizat o discuție cu un investitor potențial, nu în Primărie, ci la frații Cristescu. L-a chemat acolo pe om și l-a lăsat să discute inclusiv cu unul dintre frați și m-a deranjat foarte mult lucrul acesta și a doua zi i-am luat BIROUL TERENURI din atribuții. I-am spus că problemele orașului se discută în Primărie și nu în altă parte și i-am luat din atribuții. 
Revin la întrebarea pe care mi-ați pus-o. N-ar prinde stilul Radu Mazăre la timișoreni. Pe de o parte nu cred că în Timiș apar înclinații ale oamenilor să devină baroni, pe de altă parte, dacă ar fi astfel de tentative, lumea le-ar dezavua profund și nu cred că ar fi șanse să reușească. Mă refer aici la baroni politico-economici.

Dar baroni din umbră? 
Asta există.

Cum explicați fenomenul care s-a petrecut în mandatele predecesorului dumneavoastră, când o serie de active imobiliare din centrul orașului au ajuns la clanurile țigănești? 
Au fost în mod cert implicați oameni în poziții importante. Asta înseamnă poliție, notariate, cartea funciară, înseamnă și primărie probabil și unii juriști, pentru că nu pot să-mi explic altfel cum s-a putut ajunge ca acești oameni cu foarte puțină școală, bani mulți, e aevărat, să pună mâna pe așa multe clădiri. Au fost făcute așa numite inginerii și eu ca inginer sunt deranjat că se folosește termenul cu astfel de sensuri peiorative, dar asta e situația. Cred că e foarte greu acum să se mai repare ceva pentru că se ajunge la un moment dat, în multe din cazuri, dacă nu în toate, la acel cumpărător de bună credință. Vă dau doar exemplul clădirii spitalului de copii, care a trebuit să fie eliberată de noi în toamnă, a fost retrocedată în 1996 nu de primărie, ci de Ministerul Sănătății. Între timp a trecut pe la cinci proprietari, până să ajungă la unul din Cârpaci. 

Va fi posibil de facto, ca statul să-și mai recupereze acele proprietăți? 
Totul este posibil, dar va fi foarte greu să se demonstreze că tot ce s-a întâmplat, a fost parte dintr-un plan bine gândit de niște specialiști în astfel de inginerii. 

Credeți că era posibil ca primarul Ciuhandru să nu fi știut, având în vedere că au fost atât de multe cazuri de astfel de retrocedări de vile istorice importante din zona centrală? 
Nu pot să-l acuz. El se apără de acuzele publice – eu personal nu l-am acuzat – spunând că a deschis procese. Cei care-l acuză spun: da, dar reprezentarea în justiție s-a făcut astfel încât să nu se câștige. E greu să te pronunți. Eu de aceea evit. 

Cum se face că al treilea oraș al României a fost ținut în stagnare atâta amar de ani de la revoluție? A avut vreo contribuție și faptul că d-null Ciuhandru era membru al unui partid izolat, PNȚCD, fără reprezentare la centru? 
Mulți care n-au avut sprijin din partea Guvernului au reușit să facă destul de multe lucruri. Nu vreau să mă dau ca exemplu pe mine personal, deși m-aș putea da din postura de rector. Am fost un mandat rector fără să fiu implicat politic, am fost un al doilea mandat rector ca membru al unui partid de opoziție și cu toatea astea am reușit să atrag pentru Universitate fonduri importante. Dar sunt în țară exemple de primari care au reușit să aducă fonduri. Nu vreau să-i fac niciun proces domnului Ciuhandru, dar un lucru nu mă abțin să nu-l spun: În Timișoara nu s-a efectuat nicio lucrare semnificativă timp de 16 ani, pe venituri proprii, care sunt foarte importante. Prin comparație îmi pun această întrebare, acum după ce am devenit primar și am văzut care-i nivelul veniturilor proprii ale municipiului Timișoara: circa 100 milioane euro/an. Eu am reușit din venituri proprii să reabilitez peste 100 de kilometri de carosabil cu covor asfaltic. La el nu s-a văzut să se facă așa ceva. Timișoara are 1.100 de străzi. Trotuarele sunt praf pe 1.000 din ele. Ar fi avut venituri proprii cu care putea să facă astfel de lucrări. La Întreținerea Parcurilor am organziat licitații și prețul cu care am contractat întreținerea spațiilor verzi este pe jumătate față de prețul cu care se făceau aceleași lucrări în timp ce primar era Ciuhandru. 

Cum explicați?
Cred că nu a existat suficientă preocupare pentru interesul public. Nu pot să îi fac acuze de corupție, dar văd niște diferențe greu explicate. 

Sunteți agățabil? 
Nu. 

În 89 a fost revoluție adevărată sau joc de culise pe fundal de zumzet popular? 
A fost revoluție. Oamenii care au ieșit în stradă au ieșit dorind din toată ființa lor să scape, dar cred că la orice mișcări de mare anvergură, de zeci și zeci de ani, dacă nu de câteva sute de ani, sunt implicate și forțe organizate. Ele se suprapun. Serviciile secrete au avut și ele rolul lor, dar asta nu știrbește cu nimic meritul mișcării populare autentice pe care cred că trebuie s-o numim revoluție. 

Definiți Timișoara.
Timișoara e un oraș foarte frumos, un oraș în care tuturor celor care au stat suficient aici cât să-l cunoască, le-a plăcut suficient încât să rămână să trăiască aici, sau le-ar fi făcut plăcere să rămână să trăiască aici. E un oraș cu un foarte mare potențial, în bună măsură nevalorificat în toate planurile. Este un oraș cu vocație de capitală, care integrează foarte ușor inividualități și colectivități. În Timișoara se simt bine oamenii indiferent de unde provin și se simt bine diverse grupuri sociale și am în vedere aici grupurile etnice, grupurile religioase, pentru că este o toleranță cum mai rar se poate întâlni. Cred că Timișoara poate fi un exemplu la nivel internațional.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *