Victoria Stoiciu

Minciuna sinistră despre „asistații sociali”

Asistații sociali sunt puturoși. Își trimit copiii la școală doar pentru a primi alocație. Își vând votul. Își beau banii din ajutoarele primite. Nu vor să muncească. Își merită soarta. România ar fi mai bine fără ei.

Sunt o parte din comentariile care apar în mod sistematic când scriu despre beneficiarii de asistență socială. Inevitabil, prima mea reacție e furia. Dar apoi îmi spun că nu e vina oamenilor care debitează aceste prostii. E vina celor care i-au spălat pe creier – presă, oameni politici, influenseri, tot ce înseamnă propaganda neoliberală.

Când vezi cel puțin săptămânal la televizor reportaje despre „asistați sociali” care nu vor să muncească, cu primari indignați și cu antreprenori derutați că nu găsesc forță de muncă, cum poți gândi altfel? Ce scriem noi aici în bulă sau pe unde scriem de regulă aici și rămâne – în bulă, iar când informația reușește să străbată în afara ei e ca o picătură într-un ocean.

Timp de trei decenii ni s-a spus că suntem puturoși, și de aceea nu merităm protecție socială. Că suntem neproductivi, și de aceea nu merităm salarii mai mari. Că suntem slab pregătiți profesional și din acest motiv nu putem emite pretenții, că or să fugă investitorii. Că suntem furați de clasa politică, și de aceea bogații nu merită să plătească taxe mai mari și prin urmare nici noi nu merităm servicii mai bune. Proști, leneși, neproductivi, ineficienți, mofturoși – orice ni s-a spus, ni s-a spus cu un scop – să ne luăm la păruit noi între noi. Să îl deteste cel cu salariu minim pe cel care trăiește din ajutor social. Să îl urască cel cu salariu mediu pe cel cu salariu minim, pentru că e un necalificat care vrea mai mult, dar nu se pricepe la nimic. Să l urască micul antreprenor pe salariatul nevrednic, în loc să se întrebe de ce marele capital are facilități la care el nici nu visează.

Am fost „formatați” să ne îndreptăm ura înspre cei care sunt sub noi și care vor mai mult, în loc să ne uităm la cei care sunt de-asupra noastră și să ne întrebăm de ce ai au mai mult și noi nu. Singura excepție notabilă în acest puzzle al urii o reprezintă politicienii corupți. Ceea ce pe fond e corect – clasa politică și-a servit în mod constant propriile interese în detrimentul interesului nostru, al cetățenilor. Doar ca politicienii corupți sunt o fumigenă, care ascund problema avuției nesimțite a privaților și a profiturilor făcute pe seama muncii noastre ieftine. Politicienii sunt doar un element din acest tablou – sunt părtași, dar nu sunt singurii.

Există o cârdășie între privat și stat, între clasa politică și oamenii e afaceri – marile averi ale unor politicieni și marile profituri ale privaților se fac cot la cot, pe seama statului, cu ajutorul statului și adesea cu banii statului. Al acelui stat care ar trebui să fie al nostru, să ne servească pe noi, dar care a fost capturat de interesele unei mini-elite care își acordă sieși privilegii încălcând drepturile noastre.

Dar acest adevăr nu străbate prin perdeaua de fum a propagandei întreținute de televiziuni care servesc interesele privilegiaților și de gurani, caramitri sau turcani.

Rezultatul e că ne luăm la trântă unii cu alții, spre bucuria celor ce profită de asta. Cei 1% pot dormi liniștiți.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

12 thoughts on “Minciuna sinistră despre „asistații sociali”

  1. dana

    Cred ca unitatea de masura din piramida Dvs este prea grosiera. Ce ar fi sa va concetrati un pic pe cei cu avere sub 100000 $. Pentru ca aici sunt foarte multi care muncesc, castiga si ofera mai usor sau mai greu o viata decenta familiei lor. Si mai mult decat atata, platesc taxe si impozite. In plus tot aici, in aceasta categorie sunt acei care sunt asistati sociali pentru ca nu pot munci din diferite motive, boli cronice, diferite dizbilitati. Si tot aici sunt persoane din grupuri defavorizate, care nu pot sa se integreze in societate. De discutat ce se face pentru acestia, in afara de a li se da o suma modica, care de multe ori nu ajunge pentru supravietuire? Si da, tot aici sunt acei profitori, care traiesc din alocatii si ajutoare pe care le primesc pentru un vot sau o spaga. Defapt ultima categorie se suparapune de multe ori peste grupul de defavorizati. Si de aici discutia. E insa mai usor sa blamam grosier pe cei care au ceva decat sa facem concret ceva pentru cei care nu au. Piramida Dvs. antagonizeaza prin generalizare la fel de mult ca media care blameaza asistatii social.

    Reply
  2. Ion

    Interesant ar fi o analiza de grup a celor 92,5%. Cu siguranta multi dintre ei, fiind functionari sau abonati la contractele statului, nu vor arata ei averi, cel mai probabil rudele lor.
    Cred ca multi nu isi arata averea care le apartine, pentru a nu demostra imbogatirile sau veniturile necuvenite

    Reply
  3. mhm

    Vorbim de avere totală sau doar de cea financiarā? Pentru că la câți proprietari de apartamente avem mi-e greu să cred că așa puțini au sub 100k per total.

    Reply
  4. Catalin

    Super articol, felicitari. Cred ca ar merita dezvoltat mai mult acest subiect intrucat, in opinia mea, segmentul asistatilor sociali este mai consistent, la el trebuind adaugati si:

    1. Beneficiarii prestatiilor sociale nebazate pe contributivitate, aka dragii nostri pensionari speciali din toate categoriile. Peste 200000 daca nu ma insel.

    2. Angajatii administratiilor locale falimentare, ale caror salarii sunt acoperite tot de la buget.

    Reply
  5. 1984

    Ăsta ar trebui să fie refrenul zilnic al partidelor zise social-democrate, al celor care salvează, al celor care unesc românii! Însă aceste partide nu sunt nici de stânga, nici nu salvează nimic, nici nu unesc (ura nu-i unește pe cei care sunt urâți cu cei care urăsc).
    Dreapta nu știe să creeze bogăție, stânga nu se preocupă de redistribuire. Sub nasul stufoaselor servicii, de 30 de ani marile companii de stat sunt „ineficientizate”, iar niște italieni care ar cam încăpea într-un autobuz scot din fiecare județ agricol mare și din România mai mult decât bugetul orașului capitală de județ. Per ansamblu, România este beneficiară de fonduri UE, dar doar dacă nu ținem seama de profitul băncilor, supermarketurilor, marilor companii pharma etc. Iar când merge catatonicul nostru la Bruxelles să obțină bani și chiar obține 80 de miliarde din 85, se zice că e o mare victorie.
    Dar să nu ne plângem, mai avem vreo doi ani până când Cîțu va împinge cursorul datoriei la 100% din PIB – abia dup-aia începe distracția adevărată! O să ni se pară că anii de imediat după WWII, când România plătea despăgubiri URSS erau ani de boom economic și prosperitate. De-acolo de jos, din cazanul cu smoală, cred că Stalin ne privește și regretă că nu și-a școlit comisarii poporului și coloneii trimiși în România într-un colegiu de studii economice din SUA, mai înainte de a-i trimite în misiune.
    Deplorabil, cum ar zice proaspăta președintă a SUA, dna Killary.

    Reply
  6. laur22

    Puscarie pentru saracie

    Oare catzi dintre cei ce ishi bashesc ranchiuna aici pe post de cometarii stiu despre prima instantziera a asistentzei sociale centralizate shi nu lasate la discretzai pomanie boieresti si a reactziei sociale ulterioare a intelectualitatzii din epoca la insufiecientzele acesteia .

    Ca reactzie a intelectualitatzii vorbesc aici de opera lui Charles Dickens = Oliver Twist (& co)
    Iar ca prima instantziere vorbesc de Poverty and the Poor Law a lui Earl Gray de la anul de gratzie 1834.

    „The problem of poverty caused growing public concern during the early 19th century. The existing system for looking after those unable to care for themselves – the old, sick, disabled, orphans and unemployed – was based on a series of Acts of Parliament passed during the later Tudor period. These laws imposed an obligation on every parish to take care of its poor, though this had much less to do with compassion than with the need to preserve order and stability.

    ‘Poor relief’ was not the responsibility of central government, but of the local parish, the main part of local government. A ‘poor rate’ or local tax paid by parish householders was used to help the poor in two main ways. In the 18th century those who were too ill, old, destitute, or who were orphaned children were put into a local ‘workhouse’ or ‘poorhouse’. Those able to work, but whose wages were too low to support their families, received ‘relief in aid of wages’ in the form of money, food and clothes.

    Need for reform

    New legislation attempted to improve aspects of the Poor Law, but left everything to local initiative. By the end of the 1790s there were clear signs that the system was under severe strain. Increasing numbers of parish poor were seeking assistance and the cost to ratepayers of maintaining the system was rising alarmingly, especially as payments were linked to the rising costs of bread and the size of families. There was also evidence that poor law payments were being used by employers to ‘top up’ wages.

    In the early 1830s outbreaks of rural violence in southern England and complaints from hard-pressed ratepayers made it clear that urgent reform was essential. But opinion in Parliament and in the corridors of power was divided over how the Poor Law system could be made to work more effectively and less expensively. The main question preoccupying many MPs was whether it was right for the state to take some responsibility in such matters.”

    Probleme cu respective lege au fost ca cele prezentate de https://www.britannica.com/topic/workhouse
    „The Poor Law Amendment of 1834 standardized the system of poor relief throughout Britain, and groups of parishes were combined into unions responsible for workhouses. Under the new law, all relief to the able-bodied in their own homes was forbidden, and all who wished to receive aid had to live in workhouses. Conditions in the workhouses were deliberately harsh and degrading in order to discourage the poor from relying on parish relief. Conditions in the workhouses improved later in the 19th century, and social welfare services and the social security system supplanted workhouses altogether in the first half of the 20th century.”

    Ori hahaha latraii de la noi din variile bule a internetului ori TV-ului se folosesc de faptul ca publicul lor captiv e mai incult decat sunt ei insashi si nu stiu nimec despre istoria ultimelor 4 secole da da da da PATRU SECOLE e eforturi continue de a atenua impactul social devastator al saraciei in Anglia.

    Shi instrucat sunt de o incultura atent cultivate refuza sa stiei ca toat ideile lor hahahaha „noi” shi hahahaha „revolutzionare” nu sunt altceva decat o reinventare a roatei shi a lui

    https://www.britannica.com/topic/workhouse
    „The Poor Law of 1601 in England assigned responsibility for the poor to parishes, which later built workhouses to employ paupers and the indigent at profitable work. It proved difficult to employ them on a profitable basis, however, and during the 18th century workhouses tended to degenerate into mixed receptacles where every type of pauper, whether needy or criminal, young or old, infirm, healthy, or insane, was dumped. These workhouses were difficult to distinguish from houses of correction. According to prevailing social conditions, their inmates might be let out to contractors or kept idle to prevent competition on the labour market.”

    Nici-o diferentza parctica intre ajutorul pentru saraci shi puscarie .

    PUSCARIE PENTRU SARACIE asta este practic nivelul lor moral-afectiv shi intelectual.

    Altminteri admit ca da problema e grea da asta nu inseamna ca trebuie sa repetam voioshi erorile trecutului altora in numele prostiei fudule a prezentului nostru.

    A shi sa nu credetzi ca macar eglezoii au invatzat ceva din propriile lor erori.

    Deshi stiau ca era eronat ca sa lasi problema saraciei in sarcina autoritatzilor locale shi inca de pe la 1834 ei au dat o lege pentru ei care a transfera raspunderea financiare de la parohii in sarcina autoritatazilor centrale intr-un efort de a elimina o mare parte a suferintzei fara rost a celor saraci doar din motive de pura rautate shi sadism a celor pushi stapani peste sansa celor saraci de a mai trai inca o zi in sperantza ca maine lucrurile vor fi mai putzin tragice decat azi ia ghicitzi voi ce au facut cand s-au vazut confruntatzi cu molima cartofului care a pus in pioneze agricultura Irlandei intre 1845 – 1849 ?

    ‘Irish property must pay for Irish poverty”
    Adica o alta versiune a parohiile trebuie sa aibe grija cum le taie capul pe aceste de saracia locala.

    Cu ce consecintze ? https://www.history.com/topics/immigration/irish-potato-famine
    “Before it ended in 1852, the Potato Famine resulted in the death of roughly one million Irish from starvation and related causes, with at least another million forced to leave their homeland as refugees.”

    Multzi anticomunisti vorbeac despre foametea provocata de colectivizare lui stalin in Ucraina dar despre foamentea shi genocidul provocat de combinatzie dintre Corn law britanic shi P. infestans infection in Irlanda nu pare sa ii intereseza in aceiashi masura.
    https://www.britannica.com/event/Great-Famine-Irish-history

    “The famine proved to be a watershed in the demographic history of Ireland. As a direct consequence of the famine, Ireland’s population of almost 8.4 million in 1844 had fallen to 6.6 million by 1851. The number of agricultural labourers and smallholders in the western and southwestern counties underwent an especially drastic decline.”

    Imaginatzi-va ce ar fi insemnat in Ucraina sovietica o rata a mortalitatzii de 21% for the record Stalin s-a oprit la un “modest” 13% e drept obtzinuti in doar ~1 an shi nu 4 ani succesivi da orishict nimeni din cei ce il declara criminal pe Stalian pentru Holodomor nu il compara cu inaltzimea sa Lord John Russell care nu s-a oprit la un modest 13 % ci a insistat pana la un mult mai rotund 21% rata a extinctziei.
    Ca deh lordul e lord shi nu poate fi comprat cu un dictator sangeros nu asha ?
    Dictatorul se opreste din demntza sa dupa un an … lordul nu.
    Iar noi acuma in problema saraciei n-o sa ne luam dupa niste fraieri care s-au oprit la un modest 13% cand putem sa ne luam dupa niste aristocrazti care ne pot conduce pana la un mult mai ambitzios 21%, nu asha ?

    https://www.history.com/news/ukrainian-famine-stalin

    Reply
    • PO

      Una e să cultivi și să menții sărăcia, sistematic, decenii și secole, pentru că asta înseamnă nobil anglo-saxon sau pentru că nu cauți sau n-ai soluții să reduci sărăcia și pentru că darwinismul social și eugenia sunt cele mai tari scuze, și alta e accidentul cu Phytophtora infestans în Irlanda!

      Reply
      • Laur22

        Draga PO

        asha ar fi daca n-at fi altfel.
        Accidentul ar fi accident daca nu ar fi fost sincron cu o inversare in politica de „poverty aleviation” in Irlanda care s-a intaplat odata cu schimbarea PM-ului conservator Sir Robert Peel cu liberalul Lord John Russell.

        Pentru detalii care o sa te socheze prin contemporaneitate lor itzi recomand capitolul 4 din cartea WRONG: Nine Economic Policy Disasters and What We Can Learn from Them scrisa de Richard S. Grossman la Oxford press din care o sa citez masiv mai jos

        Shi acuma daca stim post-factum la ce a a condus respectiva schimbare in politica de combatere a saraciei de ce dracu vrem sa o repetam in Romania ?

        Hahahaha ei de ce ?
        Deoarece vrem sa nu mai stim cum nu au mers lucrurile.

        Shi nu foametea nu era o exceptzie deosebit de rara in istorie

        „Famines have been common occurrences since the beginning of recorded history. Th e Egyptian famine described at the beginning of this chapter is reckoned by biblical scholars to have occurred around 1650 bce ; famines are mentioned on Egyptian stelae (inscribed stone pillars) from as far back as the third millennium bce . Famines were common in ancient China. According to one researcher, between 108 bce and 1911 ce there were 1828 famines across China. In other words, for more than 2000 years, there was a famine in one part of China or another in nine out of ten years. Another researcher, writing in the 1920s, emphasized the prevalence of famine in China by noting that “[i] n China, the polite salutation on meeting a friend is ‘Have you eaten?’ instead of the customary inquiry as to one’s health or well-being usually employed in other tongues.” Famines
        were known in ancient Greece and Rome, and elsewhere in the ancient and medieval worlds and were typically the result of human agency (e.g., wars), natural phenomenon (e.g., droughts), or both.

        In terms of sheer numbers, the Irish famine was as at least as deadly as the Asian and African famines of the past 40 years. The Ethiopian famine of 1985–86 and North Korean famine of 1995–2000, both of which killed between 600,000 and one million people, come closest in severity. The Chinese famines of 1877–79 (9.5–13 million) and 1927 (3–6 million) and the Soviet famines of 1921–22 (9 million) and 1932–33 (5–6 million) each took much higher tolls than the Irish famine. The 1959–61 famine associated with China’s Great Leap Forward, with excess mortality estimates ranging from 15 million to more than twice that number, is characterized by one famine
        scholar as being in a “macabre league of its own.” All these famines, however, killed a far smaller percentage of their country’s population, ranging from 1 percent to 7 percent, compared with the Irish famine, which killed about 12 percent. Th us, by historical standards, the Irish famine was severe both in its absolute size and in terms of its impact relative to the size of the population.

        The famine had a long-lasting effect on Ireland. On the eve of the famine, Ireland’s population was just shy of 8.5 million; by its end, through death and emigration, it had been reduced to less than 6.5 million. Ireland’s population decline continued for an entire century. On the eve of World War I, Ireland’s population was about 4.25 million, roughly equivalent to its population today. By the early 1960s, it had reached a low point of about 2.8 million.
        Even today, Ireland’s population is only about three-quarters of its pre-famine level.”

        Citeste detalii shi mai apoi crucestete :
        politica lui Peel de
        „Peel’s government had responded to the famine swiftly and effectively. Importing grain increased the availability of foodstuffs; the wages paid by public works projects made it easier for those
        affected by the famine to buy food. These measures were, to a large extent, based on successful policies undertaken during the earlier food shortages of 1817, 1822, 1831, 1839, and 1842. Peel himself had no doubt been influenced by his experience as chief secretary
        for Ireland during the 1817 famine.”

        a fost considerata inadecata pe motive ideologice :

        „Or, as he put it more bluntly in correspondence with the Lord Lieutenant of Ireland in October 1846: “It must be thoroughly understood that we cannot feed the people. It was a cruel delusion
        to pretend to do so.” ”

        Shi de aceea nopul guvern :

        „Russell discontinued Peel’s policy of using government-imported grain to counter spikes in domestic prices. Instead, he closed the food depots in the eastern part of Ireland, where the government mistakenly assumed that the distribution system worked well, and maintained them only in the west. Further, when grain was sold from these depots, it was not sold at or below cost in an effort to lower market prices, as had been done”

        …..

        „During the same speech, and with similar economic logic, Russell criticized the public works project adopted by the previous administration as having interfered with the free market for labor:
        With respect to many of the public works, for which advances were granted, although they were themselves useful, yet the effect was that ordinary work was abandoned, and that the public works sought in preference to other works, so that here again the ordinary operations of work
        were disturbed.
        He further noted that because of the availability of public-works employment, Irish workers had opted not to undertake seasonal agricultural employment in Scotland and the north of England, and as a result “the harvest has been delayed from want of labourers, and I believe that a great deal of the food of the country has in this way been lost.” Blaming the Irish for a poor harvest in Britain no doubt did nothing to enhance Russell’s popularity in Ireland.
        Despite these objections, Russell did not propose to abandon the system of public works, but he changed their character. Under the new system, public works projects were to be planned and controlled by a central body (the Board of Works), but the financial responsibility for those projects was to fall more heavily on local taxpayers than on the government in London. In the words of English politicians and civil servants,
        “Irish property must support Irish poverty.”

        The new public works scheme failed miserably. It was inconceivable that Ireland could afford these projects.”

        …..

        „There is little doubt that a more effective approach to the Irish famine on the part of the British would have saved lives. Similarly, there is little doubt that if famine had struck Britain, the response would have been more energetic—as it was, the government was more worried about the lack of seasonal workers to assist in the harvest in Britain than in the suffering of the Irish. Th is indifference was not lost on the Irish. William Smith O’Brien, an Irish MP bitterly complained: “If there were a rebellion in Ireland tomorrow, they would cheerfully vote 10 or 20 millions to put it down, but what they would do to destroy life they would not do to save it.”

        da da da da
        „what they would do to destroy life they would not do to save it ”

        Asha se criticau ei intre ei engezii in epoca
        Shi exact asta visam noi sa redevenim.
        Shi nu probleme nu e doar ca nou fiind shi luand puterea printr-un accident al istoriei nu stii cum sa combatzi foametea ori saracia.
        Problema e mai ales cand nu mai vrei sa mai stii.
        Nu mai vrei sa mai stii pentru ca funtzionezi nu pe baza nu de succes am facut shi a mesr deci am avut succes ci pe baza de fanatism ideologic , pe baza de lozinci propagandistice.

        Iar oamenii urmeaza sa platesca noata de plata acestui nou puseu de delir mistic propgandistic care ii infecteaza pe din ce in ce mai multzi dontre semenii nostri .

        Reply
        • PO

          Amesteci fapte sociale cu evenimente de natură biologică/ecologică. Agentul patogen al manei a ajuns accidental în Europa. Că problemei i s-a răspuns greșit este altă poveste.
          În rest, sunt de acord cu chestiunea de fond: de ce se cultivă sărăcia în RO? Ca să fie niște hoți bogați. Iar problema problemelor e asta: în timp ce populația scade drastic (7 milioane și ceva în 2100, după previziunile BP al ONU), la resurse naturale care nu se reduc (afară de cele neregenerabile), de ce avem sărăcie și chiar foamete?
          De ultraliberalism combinat cu prostia și retardul celor care ne conduc, monșer! Am trecut de la „Învățați, învățați, învățați!” (Lenin) la „Înhățați, înhățați, înhățați!” (Reagan & Thatcher – două fațade).

          Reply
  7. Cuviosu'

    <>
    Adică am fi mai buni dacă i-am urî pe cei cărora le merge mai bine decât nouă? Ura nu aduce fericirea indiferent împotriva cui este îndreptată. Iar uitatul în curtea altuia (mai bogat sau mai sărac decât tine) este semnul unei mentalități de criză când constați că ție îți merge din ce în ce mai rău (și ești mai sărac decât erau părinții tăi la vârsta ta) și începi să extrapolezi asta asupra viitorului copiilor tăi.
    Așadar, vă recomand să începeți prin a vă raporta la nivelul bunăstării proprii din trecut și dacă vă merge mai bine acum decât anul trecut sau decât acum 5 sau 10 ani bucurați-vă de ce aveți și lăsați-i pe ceilalți în pace dacă nu îi puteți ajuta cu ceva concret.

    Reply
  8. ilie

    „D-na” bate campii cu spor. Are habar cam cati asistati sociali se sustrag de la activitatile organizate de primarii ? N-are, desigur. Dar cati refuza orice slujba li se ofera? N-a vazut asistati social la carciuma in timp ce voluntarii lucreaza in satul lor?
    Asistenta sociala are rostul ei, dar nu intretinerea lenesilor…

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *