Alina Mungiu-Pippidi

Lupta de clasa se ascute

O televiziune amenințată cu suspendarea dreptului de a emite. Un director al unui institut de cercetare demis prin fax sub un pretext oarecare. Parlamentarii au ajuns să cheme la ordine agenții independente ca CNA. Jandarmii care pînă acum se abțineau să se bage, ba chiar își luau concedii medicale în buna tradiție românească sînt brusc chemați la ordine de noua alianță Băsescu-Ponta și puși pe manifestanții lăudați de CNN pentru cît de pașnici sunt. Poate asta surprinde pe cineva: pe mine nu. Scrupulele au ajuns jos de tot dacă Băsescu îl acuză pe Predoiu că a vrut să renunțe la Morar cînd nu a avut curajul să stea live în fața tuturor să îl întreb eu dacă nu cumva, supărat că Daniel Morar devine o figură de sine stătătoare în săptămîna înțelegerii despre Kovesi-Nițu nu a vrut să ia înapoi numirea sa la Curtea Constituțională. Și dacă nu cumva personajul chemat în ajutor și rugat să blocheze propunerea prezidențială are un prenume care începe cu V și un nume care începe cu P? Cum poți chiar tu, care știi ce ai făcut- și știi că știu și alții- să ieși public să dai în fostul tău partid cu armele astea, ceea ce oricum e cu totul înafara mandatului tău constituțional? Cum poți, pe de altă parte, împinge niște țărani cu mașina și convoca – pe banii noștri- jandarmeria să apere nu siguranța oamenilor, care e mandatul său principal, ci dreptul unei corporații înțeleasă cu autoritatea locală în mod netransparent și neonest să își caute un profit cu totul legitim în indiferența cu totul nelegitimă față de siguranța localnicilor? De ce, în fond, le-ar păsa firmelor străine de noi, cînd propriile noastre autorități dau semnale așa de clare că românii nu contează, decît ca masă de manevră la vot?
Undeva pe un fundal cu totul secundar se poartă zilele astea și o luptă de idei între noua ideologie de stînga și centrism, cu aspecte mai mult sau puțin nostime (ceartă între Nicolae Manolescu și foștii să studenți, ceea ce totdeauna e trist). Deși marginală, disputa trimite o întrebare centrală, neformulată, pe care o să o lămuresc acum și aici, pentru că avem lucruri mai importante de făcut și de solidarizat. Fiind printre cei care mă bucur că a apărut o stîngă intelectuală, cu toate stîngăciile ei, că e nesănătos să te scalzi doar în neo-legionarism a la Mihai Neamțu (de fapt nociv în orice cantitate) găsesc că aceste aventuri ale noastre cu Gold și Chevron arată bine de ce grupul minuscul dar vocal care strigă Jos capitalismul se înșeală și e la fel de paralel cu orice mesaj cu potențial politic ca grupurile care vor să nu mai dăm nici un ban de la buget pentru Biserică (de acord, coruptă, mie îmi spuneți…) sau care vor să ne scoată teoria evoluționismului din programa școlară (absolut, mai bine studiem virtuțile usturoiului în combaterea vampirismului).
Răspunsurile la întrebarea fundamentală cum poți aloca resursele într-o societate și cea derivată într-un stat nu sînt așa de multe. De fapt, la prima avem patru răspunsuri: poți aloca resursele private pe bază de relații de piață, prin mecanismul cerere-ofertă (unii au ce vor alții și vor interacționa pînă se va ajunge la un echilibru), pe bază de primul venit, primul servit (facem o coadă și cine are ai mult timp să stea la ea se alege cu salamul), pe bază de loterie (tragem la sorți și cine cîștigă ăla e, salamul nu ajunge niciodată pentru toată lumea într-o societate sub 10 000 de dolari pe cap de locuitor ca a noastră) sau pe o bază discreționară (unii ”experți” știu mai bine cît salam trebuie să capete săteanul din Pungești față de doctorul din Tulcea, că sînt experții PCR sau ai vreunui șeic din Golf). La întrebarea cum împarți resursele publice ale statului (care sînt, simplu spus, ce punem toți în comun prin taxe și obligațiile care revin unui stat, bunuri publice ca securitatea, justiția, pentru că piața nu le poate furniza) răspunsurile nu mai sînt decît două. Putem să le împărțim imparțial și egal, pe baza a ce numesc eu (termenul provine din Talcott Parsons-Weber) universalism etic, adică toată lumea e tratată la fel. Sau putem să le împărțim inegal, adică cine are mai multă putere, sau mai mulți bani, sau arme, sau relații ia mai mult.
A alege primul răspuns la prima întrebare (alocăm resurse private în societate pe bază de piață) și tot primul la al doilea (alocăm pe bază de egalitate și imparțialitate) nu mai reprezintă la ora asta o alegere ideologică, ci una civilizațională. Capitalismul, democrația și statul de drept nu sînt opțiuni- majoritatea statelor din lume a semnat tratate în care principiile fundamentale ale acestora au fost puse la baza guvernării, prin respectul față de drepturi de tot felul. Asta nu înseamnă că nu pot exista inegalități flagrante date de ce numim zestre instuțională originară în primul caz sau de putere disproporțional alocată în al doilea, și aici apare diferența ideoloică legitimă, poți să vrei din interiorul acestor paradigme să corectezi mai mult sau mai puțin. Ambele abordări sîmt legitime, și nu sînt doar stînga-dreapta. Eu am crescut în casă cu servitoarea care nu avea salariu sau talon de pensie (era o fostă căugăriță) și era de datoria noastră să avem grijă de ea cum avea ea grijă de noi, iar azi fac eforturi să explic unor noi intrați în familia mea că nu, nu îl pot arunca în stradă pe îngrijitorul casei noastre de țară, deși e bețiv, are 90 de ani și nu își face datoria, pentru că relațiile noastre nu sînt comerciale. Sînt relații de solidaritate, cu tot penibilul explicării la fisc a acestei extraordinare situații (statul s-a întins așa demult, încît ceea ce era posibil sub comunism, să îi dai cuiva o casă să o locuiască fără chirie e azi o mare problemă legală). Știu însă foarte bine că acest gen de relații conservatoare, moștenite din străbuni nu merg în majoritatea României de azi și de asta sînt de acord să redistribuim ca alți oameni de vîrsta lui să aibă pensie, etc. Nu visez la o Românie conservatoare, deși trăiesc în ea, las pe băieții lui Stanomir et comp să o facă, și am citit produsele gîndirii într-o revistă subvenționată de Dan Voiculescu- merci, lăsați. Dar nici furiile unor ideologi de stînga care nu ar putea trece de anul întîi la științe sociale nu îmi fac mare impresie, și rău face Manolescu că intră în polemică cu atitudini care nu reflectă decît o enormă dezinformare și lipsă de cultură (or avea și științele noastre umane o vină pentru cum educă, sau mai degrabă cum nu educă absolvenții, creînd publicul pentru care cărțile fără aparat conceptual sau critic ale Lucian Boia sînt o culme a gîndirii). Decît dacă supărarea este că unii pot avea opinii așa ferme despre lucruri la care știu așa puțin. Asta, din păcate, e oribil de generalizată în spațiul pubic românesc.
Decizia asta cu redistribuirea există la fiecare alegeri, deci drept să spun eu nu nu o văd ca problemă, chit că în timpuri de austeritate se reduce. Problema e alocarea bunurilor publice, (și trasformarea lor inegală și netransparentă în private, de acord) faptul că tot la orice alegere ni se oferă invariabil numai varianta 2- tratamentul inegal. Aice e lupta istorică pe care trebuie să o dăm, și ea nu e o luptă cu capitalismul, nici de clasă (ce clase? Cine pierde licitația contra GFR e și el un capitalist, la fel de abuzat ca țăranul din Pungești), e o luptă contra celor care își însușesc prin violență, adică fără asentimentul celor din jur, ceea ce nu li s-ar cuveni în ordinea de drept. Nu Chevron e dușmanul meu (Gold este, pentru că sub un nume diferit la Gold sînt tot profitorii noștri), ci autoritățile care iau decizii fără să consulte nici oamenii direct interesați- pentru că oricum interesele lor sînt diferite.
Și pentru că vor rămâne diferite, ne pregătim de o escalare. Parlamentul ne va face public dovada dacă majoritatea e coruptă sau nu, cu îndemn de la guvern să nu se jeneze. Dar ce putem aștepta, cînd în Parlamentul European oameni de la care așteptam mai mult, precum Cristi Preda sau TRU se singularizează în Europa ținînd partea Gold? Liderii politici care altfel par mari dușmani își vor da mâna că au nevoie să apere principiul puterii discreționare și al tratamentului inegal care e ideologia lor de bază, ceea ce se va traduce în violentarea manifestanților cu amenzi, dube și tot ce am văzut acum un an. Iar un fragment ecologist radical se va desprinde și va reciproca- minuscul cum e, nu mai are de ce să asculte de moderați ca noi care nu reușesc să cîștige prin mijloace convenționale sau le spun că mai stea zece ani.
Ce avem noi de făcut, în condițiile astea, în afara unei construcții de durată, care rămâne dezideratul principal? În România: dl. Marincea, care din fericire e un luptător, se va lupta contra demiterii sale de la Institutul de Geologie în instanță. Nu-l cunosc pe acest domn, dar îl rog public să anunțe și România curată cînd are loc prima înfățișare. O să ne ducem cu toții cu el la tribunal, că nu se mai poate tolera procedura de demitere abuzivă în statul român. În Germania: o să mutăm manifestatția din Dorotheenstrasse la guvern, trei sute de metri mai încolo pe chei și o să facem un banner mare: Manifestație interzisă la București. A, și mă mai gîndesc să traduc lista neagră și să o circul la momentele potrivite, oricît e asta contra principiilor mele de a merge pînă la capăt cu demascarea în străinătate ca să nu alimentăm xenofobia locală. Dar dacă nu avem de ales.



Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

9 thoughts on “Lupta de clasa se ascute

  1. Lucian

    După revoluție, statul a fost ”vaca” de muls pentru așa-ziși ”afaceriști” români pe care acum îi vezi pe unii la închisoare (Becali, SOV, Voiculescu etc) iar pe alții marea lor majoritate trăind în libertate cu conturile bancare pline. Punctul 0 de început al inegalităților făcute de stat a fost la revoluție. Cei care s-au îmbogățit prin furt, s-au îmbogățit și mai mult odată cu trecerea timpului pentru că banul la ban trage. După 23 ani în care s-au comis furturi și inegalități flagrante în raport cu cetățenii, e destul de greu să spui: gata am ajuns la punctul 0 în care statul se va comporta în mod egalitar față de noi toți. Urmările celor 23 ani, de furt și jaf, se văd și în prezent. Inegalitatea este deja creată iar restabilirea egalității se poate face doar privind și trecutul nostru.

    Reply
  2. Daniela Zamfir

    Deci sa luptam cu autoritatile ,D-na Mungiu?
    De acord ,redistribuirea ,alocarea bunurilor publice inegal si netransparent este dusmanul nostru . Ne-am facut auziti cu riscul ca vom fi catalogati drept stanga populista , PSD…Sunt cetateni care ne urmeaza .Dar cum sa devenim un interlocutor la fel de puternic si de valabil ca sistemul care imparte ? Fara un lider , fara bresle , fara sindicate ,
    parem niste idealisti utopici . Vorba tovarasului Lenin ” Ce-i de facut ?”
    La ce v-ati gandit ?

    Reply
  3. taunul77

    O alocare corecta a resurselor nu o va face niciunul din actualele partide. Toti promit asa ceva cat timp sunt in opozitie dupa care uita totul cand ajung la putere si-si alimenteaza din plin clientela. Este nevoie de o alta forta politica cu o alta filosofie de guvernare, cu oameni cu mentalitati moderne. Dar si poporul trebuie convins sa accepte si sa voteze un astfel de partid.

    Reply
  4. Adrian

    Nu inteleg de ce asteptati mai mult de la diverse persoane. Cata vreme nu-i spui persoanei ca e un dobitoc, nu se trezeste. Macar Postelnicu a facut-o pe asta

    Reply
  5. Laura

    2 comentarii – si le fac cu oarecare reluctanta, pentru ca nu vreau sa se inteleaga ca sunt un gica contra in general.

    1. Nu cred ca “demascarea in strainatate” e o tactica prea grozava. Da, functioneaza ca sa rezolvi o problema punctuala, care necesita o interventie imediata. Insa nu creaza nici un fel de mecanisme ca data viitoare sa nu se mai intample asa ceva, sau daca se intampla sa existe mechanisme interne de rezolvare. CE (pentru ca la ea ne ducem de regula) nu are nici rabdarea, nici resursele, nici competentele pentru ca face colonialism serios (in sensul bun al cuvantului), adica sa creeze institutii in urma. CE face, at best, crisis management.

    2. Legat de trerea la universalismul etic, parerea mea este ca o discutie mult mai complicata, care discutie nu are loc de fapt in societatea (si elita) romaneasca. Si aici eu sunt sceptica: trebuie sa intelegem ca universalismul etic NU este starea “naturala” a omenirii, este vorba de un salt civilizational. By default, favoritismul are prioritate (de familie, de trib, de rasa, de judet, de partid, stiu eu, dar tendinta naturala este noi first, then others). Or, ca acest salt sa se produca, sunt necesare niste conditii (destul de complicate), care pur si simplu NU exista azi in societatea romaneasca. Din contra, conditiile au fost mai propice in anuminte momente din trecut, fata ce acum. Pentru ca nu e o problema, cred eu, de oameni mai buni sau mai rai, ci de cost — in momentul de fata, in Romania, favoritismul este mult mult mai efficient (costa mai putin pentru aceleasi rezultate) fata de universalismul etic. Asadar, ca sa schimam balanta spre universalism, trebuie sa schimbam structura de cost (de sticks and carrots, ca sa simplific) care decide incotro ne indreptam. Trebuie sa identificam intai aceasta structura de cost, si unde putem sa intervenim (si unde nu, poate pot altii sa intervina).

    Reply
  6. DanBruma

    Nu prea inteleg cum poate cineva care proneaza repartitia egala a bunurilor sa astepte mai mult de la Preda si Ungureanu, oameni care au aderat la un partid pentru care tocmai infrupatarea discretionara din resurse era linie ideologica, dar pana la urma fiecare cu problemele lui. Pentru mine Preda si mai ales Ungureanu sint simboluri ale discretionismului pdl-ist.

    Reply
  7. Mircea Radoslav

    Doamna Pippidi, puteti relua demersurile privind cererea publica de modificare a legislatiei lui Iliescu care ingradeste in mod nejustificat dreptul la protest? Mi se pare inadmisibil ca actualele proteste sa fie doar tolerate d.p.d.v. legal, iar participantii sa poata fi oricand sanctionati si intimidati in baza acestei legi, in functie de ceea ce striga.

    Reply
  8. alinaMP

    Pot sa va spun ca am mai incercat- e vorba de legislatia Rodicai Stanoiu. Nua m resuti sa i fac pe Emil Boc si nici pe Monica Macovei sensibii la subiect cind erau ei la putere. Acuma ar trebui sa reiau cu dl Stroe, de, os a incercam, dar dupa ce deja protestam imi e clar ca nu vom reusi

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *