Legi există. Centre ar trebui să existe. Protecție s-ar cuveni să fie. Însă realitatea e alta: femei agresate care cer ajutor și nu primesc nimic, ordine de protecție încălcate fără urmări, polițiști care ignoră sesizările, instituții care mimează grija. Pornind de la această realitate descrisă în analiza publicată săptămânile trecute, am decis să întrebăm direct statul român ce face în privința violenței domestice.
În ultimele zile, am trimis aproximativ 300 de cereri în baza Legii 544/2001, adresate tuturor instituțiilor care, prin lege, au atribuții în prevenirea și combaterea violenței domestice, potrivit legilor în vigoare. Scopul: să aflăm cum funcționează sau nu sistemul de protecție în România.
Pe cine am luat la întrebări
Am vizat toate palierele administrative cu atribuții legale în prevenirea, combaterea și sancționarea violenței domestice: direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), inspectoratele județene de poliție, prefecturile, consiliile județene, primăriile municipiilor reședință de județ și ale sectoarelor capitalei, precum și serviciile de medicină legală județene.
Am transmis cereri și către instituțiile centrale: Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse (ANES), Ministerul Muncii, Ministerul Afacerilor Interne și Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru instanțe și parchete. Fiecare dintre aceste instituții are, prin lege, un rol concret, de la emiterea ordinelor de protecție și oferirea de adăposturi, până la colectarea datelor statistice sau sancționarea pasivității. Am vrut să vedem cât de bine își cunosc și îndeplinesc aceste responsabilități.
Ce am întrebat
- cine asistă victimele, câte au fost și ce servicii primesc;
- cine finanțează adăposturi sau centre de urgență și dacă ele chiar funcționează;
- ce face poliția, câte ordine de protecție emite și câte sunt ignorate;
- ce date au instanțele, prefecturile, ANES și alte autorități despre violența domestică;
- unde se duc banii publici și ce se întâmplă cu ei.
În perioada următoare, vom centraliza și analiza răspunsurile primite de la toate aceste instituții. Vom identifica unde există servicii funcționale și sprijin real pentru victime și unde, în schimb, statul se limitează la tăcere sau la răspunsuri formale. Vom compara județ cu județ, instituție cu instituție, și vom publica rezultatele într-o serie de articole dedicate, însoțite de hărți, grafice și concluzii documentate.
Nu vom evita întrebările incomode și vom face publice și cazurile în care instituțiile refuză sau întârzie să răspundă. Asta pentru că lipsa de transparență este, în sine, un indiciu al inacțiunii. Am început și vom continua să luăm statul la întrebări până când victimele violenței domestice vor avea, în sfârșit, un sistem care funcționează.
Apel către activiști și organizații
Dacă reprezinți o organizație care lucrează cu victime ale violenței domestice sau ești activist/ă implicat/ă în apărarea drepturilor omului, te invităm să te alături acestui demers. Vom construi o radiografie națională bazată pe date concrete primite de la autorități, iar contribuția voastră, prin interpretare locală, studii de caz, comparații, date din teren sau monitorizarea răspunsurilor din județul vostru, poate face această imagine mult mai completă și fidelă realității. Scrie-ne dacă vrei să contribui cu expertiză, cu date sau cu experiență practică, la contact@romaniacurata.ro.
Şi tu poţi adresa întrebări către instituțiile publice naționale și celor din orașul tău, primării, școli, licee, universități, regii autonome, aflând cum sunt cheltuiți banii pe care-i plătești statului prin impozite și taxe! Tu ne spui ce vrei să afli și de la ce instituție anume, iar noi trimitem și urmărim cererea pentru tine! Folosește aplicația Ia Statul La Întrebări!
