Nu credeam că voi vedea știri despre războaie, așa cum am auzit la orele de istorie. Credeam că acestea rămân lecții din care societatea va învăța că vărsarea de sânge duce la durere, nu la prosperitate. Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este o lecție pentru toată lumea, dar mai ales pentru tineri.
Mi-aș dori ca evenimentele din Ucraina să deschidă ochii tuturor, dar mai ales ochii tinerilor. Aceeași tineri care sunt de părere că votul lor nu poate schimba nimic, care resping și se tem de orice ține de politică și care ezită să vorbească, să se apere. Mi-aș dori ca România să nu reacționeze doar din perspectiva umanitară, ceea ce este de lăudat, dar să și învețe lecții precum importanța spiritului civic, implicării și mai ales susținerea comunității și a rădăcinilor mai mult decât un naționalism toxic.
Sunt de părere că educația cântărește enorm și ne dictează reacțiile, în special în situații de criză. O educație de calitate înseamnă copii și tineri care să știe că acum ar trebui să ajute, nu să răspândească ură, că nu contează naționalitatea cât timp viața unor oameni e pusă în pericol (mă întreb cum ar fi stat lucrurile dacă refugiații veneau din altă țară cu o cultură mult mai diferită decât a noastră, cum de altfel am și văzut dovezi în situații similare), că apartenența României la NATO și UE nu reprezintă o amenințare și că Vladimir Zelenskiy este modelul liderului modern.
Am ascultat discursuri din ambele tabere, din partea celor care vor să pună umărul la treabă, dar și din partea celor care sunt de părere că evenimentele din trecut, ale unor foști conducători, ar trebui puse în cârca familiilor care fug din calea armelor.
Am văzut tineri indiferenți sau care au trecut rapid peste ce se întâmplă, dar m-am bucurat să văd foarte mulți prieteni, colegi, ancorați în subiect, cu multe întrebări legate de ceea ce pot face pentru a ajuta și curioși să afle ce se întâmplă în țara vecină, în timp real. Nu cred că există neapărat o modalitate corectă de a reacționa în astfel de situații, dar cert este că, o zi pe care o considerăm obișnuită, în care mergi la facultate sau la muncă, se poate transforma brusc într-o zi în care la 5 dimineața te trezești în mijlocul războiului. Atât timp cât ajutăm câtuși de puțin, ne implicăm și arătăm empatie, consider că datoria noastră morală a fost îndeplinită, iar viitorul pare promițător.
Sper că vom fi mai buni unii cu alții și că nu vom mai lua de-a gata siguranța de care avem parte.
Nici nu vreau și nici nu pot să-mi imaginez prin ce trec părinții care trebuie să găsească explicații pentru cei mici și sper din tot sufletul că acei copii își vor găsi puterea după toate aceste evenimente. Situația pentru ei este de 10 ori mai gravă, dar aș vrea ca aici, în România, să găsească un loc sigur unde se pot juca, pot învăța de acum înainte, cât timp este nevoie. Deși autoritățile întârzie, societatea civilă este alături și sunt sigură că va fi și de acum înainte, acolo, lângă copiii și familiile acestora.
Pentru mine, ziua de joi a fost ca un duș rece, o zi care mi-a reamintit că linia dintre democrație, pace și război e mult, dar mult mai fină decât credeam. Repet, o lecție pentru toți, cu exemple de “așa nu”, dar o lecție care a oferit și adevărate modele de urmat, atunci când vine vorba de leadership.
*Desen al copiilor de la Școala Gimnazială „Dr.Victor Babeș”, Școala Gimnazială „I.L. Caragiale” și Grădinița nr. 28 din Baia Mare, care au trimis către centrul Blue Dot câteva desene cu mesaje de încurajare pentru copiii din Ucraina, poză preluată de pe pagina de facebook UNICEF
Domnita, “naționalismul toxic” pe care-l infierati aici este exact cel care apara Ucraina in fata invaziei rusesti. Fara acest tip de nationalism acum rusii erau primiti cu flori in Ucraina iar Putin ajungea probabil pana la Atlantic fara nici un fel de probleme.
Sunteti tanara si aveti tot viitorul in fata, mare atentie la schizofrenia propagandistica ce paveaza asa zisul neo-marxism actual ca ramaneti bolcata in ea si face ravagii in creierul tinerilor.