Domnul Țuțuianu nu este prost! Complicata soluție pentru salvarea Institutului Cantacuzino

În urmă cu o lună, în calitate de simplu contribuabil, recomandam Guvernului să aplice în cazul Institutului Cantacuzino (IC), binecunoscutul principiu KISS (Keep it Simple Stupid! – Las-o simplă, prostule!), şi să se transfere linia de producţie de vaccinuri la Ministerul Apărării (MApN). Am fost chiar entuziasmat când premierul Tudose i-a dat ordin Ministrului Ţuţuianu să elaboreze actul normativ pentru acest transfer.

De ce am crezut că dintre multele soluţii aceasta ar putea fi cea mai bună? Iată pe scurt argumentele invocate.

În primul rând viziunea: În cazul unei pandemii cu virus nou, România trebuie să dispună de capacitatea de a produce un vaccin eficace fără a aştepta ca marii producători să îi vândă noul vaccin. Astfel, mii de vieţi de romani pot fi salvate DACĂ un asemenea eveniment se va produce. Este într-adevăr un element de siguranţa naţională, cam tot aşa cum ne apucăm să cumpărăm fregate sau rachete deși sperăm că niciodată nu le vom folosi într-o luptă.

Misiunea ar fi fost asigurarea unei linii de producţii, care să nu fie nevoită să facă mai mult de 1-2 milioane de fiole anual, eventual pentru gripă sezonieră, în condiţiile în care cel mai mult ne temem de o mutaţie genetică tocmai la acest gen de virus.

Care este principalul obstacol? În primul rând lipsa viabilităţii economice. Fără a acorda subvenţii de la stat nu ai cum să produci la costuri comparabile cu cele ale marilor producători,  folosind o linie de înfiolaj aproape artizanală, nu ai cum să menţii personal de înaltă specialitate cu salariile de la nivelul Ministerului Cercetării, nu ai cum să faci cercetare la nivelul marii industrii Farma. Atât doar ca subvenţiile într-o activitate comercială sunt interzise în Uniunea Europeană!

Soluţia? Desprinderea juridica a liniei de producție de Institutul Cantacuzino, militarizarea si astfel stimularea materială a personalului (maxim 15-20 de persoane), alocarea de mici sume din bugetul de aproape 3600 de milioane de euro al MApN, pentru mici investiţii şi cheltuieli de funcţionare și producerea vaccinului antigripal în serii mici, care eventual să fie distribuite gratuit militarilor, copiilor şi bătrânilor. În acest caz nu am mai vorbi de o subvenţie, având totuși o linie de producție în funcțiune, dar în fapt în rezervă pentru situații epidemiologice speciale!

Şi acum la ce s-a ajuns?

Domnul Ţuţuianu, care evident nu este prost, a găsit drept cuviinţă să înceapă să “dea din casa” prin declaraţii ad-hoc, aşa cum dau politicienii români, pe scări sau la ieşirea de la o şedinţă care nu are nimic în comun cu subiectul. Ziariştii au putut afla propunerea care ar urma să o facă premierului Mihai Tudose, înainte ca acesta să o vadă şi eventual să o analizeze.

Şi acum să ne minunăm.

1. Viziunea este cu totul alta! Nu vom avea o linie mică, de siguranţă naţională. Vom avea una gigantică! Vom aspira să devenim un jucător regional pe piaţă, urmând a se produce o gamă largă de vaccinuri. În ceea ce priveşte preţul, ne vom bate cot la cot cu multinaţionale precum Sanofi sau Pfizer! În ceea ce priveşte piaţa, vom urma exemplul Rusiei, care în anul 2025 spera să poată să-şi asigure întregul necesar de vaccinuri – însă piaţa garantată o reprezintă un continent – Rusia şi ţările foste sovietice!
2. Firme de consultanță lucrează pe bani mulți, de regulă ani, pentru a stabili fezabilitatea unei investiții. Analiştii MApN au reuşit performanţa excepţională ca în numai 7 zile să elaboreze un plan de afaceri, urmând ca MapN să cheltuie în următorii 3 ani, nici mai puţin de 25 de milioane de euro! În luna mai a acestui an, pentru o nouă linie de producţie de vaccinuri, puternica Rusie a alocat 432 milioane de ruble, adică aprox 6 milioane de Euro!! Nu ne ajung nici pina la glezne!
3. Flotarea producției de vaccinuri de la Cantacuzino la MApN ar putea să asigure o necesară discreție într-un subiect atât de delicat. Puțini sunt cei care stiu de existenta Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare, de rezultatele sale si mai ales investitiile facute în aceasta unitate. Nu aceeași discreție caracterizează azi încercările de a pune pe picioare o fabrică militară de vaccinuri, complet nouă, care va pleca practic de la nivelul ierbii!
4. Pentru că bugetul MApN este de doar 3600 de milioane de euro, se pare că cel puțin cei 25 de milioane de euro trebuie să fie în mod necesar suplimentari, din bugetul altor ministere. Oricum suntem singura ţară care am înţeles să respectăm obligaţia de a cheltui 2% din PIB pentru bugetul Apărării, deşi suntem şi cea mai săracă țară UE şi probabil NATO! Cu toate acestea, se pare că nu putem realoca o mică parte pentru o altă problemă de siguranță națională! Dacă tot se vor rupe bani de la bugetul altor ministere stau şi mă întreb, de ce nu s-au pus aceşti bani la dispoziţia Ministerului Cercetării cu această destinație?
5. Ministrul Apărării a vorbit explicit, referindu-se la cele 25 de milioane ca fiind subvenţii! Se pare că “analiștii” militari, nu știu ce înseamnă ajutorul de stat şi dacă un asemenea ajutor poate fi aprobat în situaţia de faţă. Întâi luăm decizia, apoi mai vedem noi!
6. Este pentru prima oară când aflăm că spaţiile de producție nu corespund. Stau şi mă întreb oare despre ce s-a tot vorbit în ultimii ani când Guvernul ne tot părea preocupat de reluarea producţiei de vaccinuri la IC? Despre ce vorbea ministrul Bodog doar în urmă cu 16 zile, atunci când ne anunţa într-o conferinţă de presa, cea din 11 August, că producţia de vaccinuri de la IC se va relua în 3 ani? Unde? În aceeaşi line de producţie, acum declarată a fi necorespunzătoare, pentru care statul roman a terminat deja de plătit un împrumut de 10 milioane de euro? Cineva minte şi ar trebui sancţionat pentru aceasta!
7. Din afirmaţiile ministrului Ţuţuianu legate de Ministerul Cercetării putem trage concluzia că se vizează militarizarea întregului Institut Cantacuzino. Institutul avea în perioada sa de glorie 400 de oameni iar în prezent doar 80, fără să fie limpede cu ce nivel de pregătire. Viziunea asupra cercetării este una suprarealistă. În cazul de faţă vorbim de o cercetare ale cărei rezultate trebuie să sprijine direct procesul de producţie. Acest lucru nu va fi posibil! Un cercetător necesita zeci de ani de formare, înclinare pentru domeniul respectiv, experienţă în institute similare din străinătate, și mai ales laboratoare ultradotate. Astfel de cercetători nu se produc la ordin! Institutul Cantacuzino are o istorie de aproape 100 de ani, este drept. Moştenirea sa în materie de cercetare în domeniul vaccinologiei a fost risipită, epuizată complet, iar nivelul actual al cercetării în domeniu ar necesita alţi zeci de ani şi investiţii pe măsură pentru a atinge nivelul comparabil din occident. Pur şi simplu asistăm la o discuţie de amatori.
8. S-a creat imaginea capacităţii IC de a produce o largă gamă de vaccinuri, cât să acopere necesităţile de imunizare pentru întreaga patologie infecţioasă care poate fi prevenită prin vaccinare. Această ipoteză este utopica în sine. Nici cei mai mari producători de vaccinuri din lume nu au astfel de capacităţi tehnologice iar complexitatea unora dintre vaccinuri presupune tehnologie extrem de avansată. Pentru a fi mai expliciţi, în urmă cu 5 ani Cantacuzino prepara vaccinul antigripal sezonier şi cel împotriva tuberculozei. În vremurile sale de glorie, înainte de 1990, institutul a produs maxim 9 tipuri de vaccinuri profilactice! Acum cineva visează la acoperirea nevoilor naţionale de vaccinuri.

Aş putea s-o ţin tot aşa până când şi cel mai rezistent cititor ar obosi. La ce duce o asemenea aventură?

Să ne imaginăm câteva scenarii:

1. Se dovedeşte că vaccinurile nu pot fi produse, cu excepţia celor simple. Un vaccin, doar unul singur, ajunge la un moment dat să nu îndeplinească criteriile de calitate? Ce se va întâmpla cu şansele de a mai vinde restul produselor? Se întâmplă în Rusia, s-a întâmplat în România, se mai poate întâmpla.
2. Se dovedeşte că nu se pot vinde vaccinuri subvenţionate de statul roman. Se renunţa la subvenţii şi constatăm că nu facem faţă concurenţei. Ce facem cu linia de producţie?
3. Se încearcă vânzarea pe pieţe externe (altele decât cele ale uniunii europene) a produselor subvenţionate. Romanii vor da din buzunar bani la fiecare fiolă vândută! De ce?
4. În scurt timp după ce investiţiile se vor fi făcut, ca din întâmplare, se va descoperi că nu se poate face o astfel de producţie ambiţioasă fără un parteneriat cu un mare actor în domeniu. Privatizarea în pierdere, va părea soluţia salvatoare. Atunci ne vom gândi că a fost doar un plan bine pus la punct de ingineri financiari mult mai deştepţi decât analiştii domnului Ţuţuianu, că poate a fost preconizata încă înainte de a ne prinde despre ce este vorba! Sau poate doar vom da a lehamite din mână.
5. Comunicatorii Guvernului, poate chiar domnul ministru Țuțuianu, dacă tot a avansat detalii ale planului său de afaceri, trebuie să răspundă la câteva întrebari esențiale înainte de a prezenta Hotărârea de Guvern care va materializa trecerea Institutului Cantacuzino la MApN. Se vizează întreg Institutul sau numai linia de productie? Câte tipuri de vaccinuri se vor produce în 2 ani, 3 ani, 5 ani? Se au în vedere numai vaccinuri profilactice (siguranța națională) sau și vaccinuri terapeutice? Care anume? Se vor comercializa aceste vaccinuri sau se vor da gratuit? Se vizeaza vânzarea pe terțe piețe sau numai în România? Ce se va întâmpla cu acele contracte cadru multianuale, deja semnate de Ministrul Sănătății? De ce se are în vedere o asemenea investiție gigantică? Ce se întâmplă cu linia de producție existentă? Se are în vedere colaborarea comercială cu vreun alt producător extern?

Și dacă tot vorbim de o viziune comercială de amploare, care nu mai are legătură cu siguranța națională, care este argumentul beton care justifică implicarea ministerului pe care-l conduce?

Abia după ce răspunsuri minimale se vor fi dat este justificat a dezbate subiectul, în caz contrar afundându-ne în speculații și analize inutile.