Elena Udrea a făcut presiuni incredibile asupra funcţionarilor din Ministerul Dezvoltării, pentru a-i obliga să semneze contractele ilegale destinate finanţării Galei Bute. Şedinţele lungi în noapte i-au epuizat pe oamenii din minister, iar unii chiar au început să plângă. Sunt dovezile strânse în ultima perioadă de procurorii DNA care o incriminează pe Udrea. Anchetatorii au reuşit să întocmească şi traseul banilor. Sunt probe că protejata lui Băsescu a primit o geantă cu 900.000 euro, chiar în biroul de la Minister. Important este şi faptul că Udrea recunoaşte faptul că în politică sunt bani negri.
Amănunte despre ultimele evoluţii din Dosarul Gala Bute apar în motivarea deciziei prin care Elena Udrea a fost arestată preventiv, soluţie dată de judecătorii de la instanţa supremă. În timpul dezbaterilor de la instanţă, procurorul de caz a afirmat Elena Udrea a făcut presiuni asupra subordonaţilor să încheie contractul pentru Gala Bute, deşi aceştia i-au spus că există prevederi legale care împiedică semnarea acestui contract. “Reprezentantul Ministerului Public arată că Elena Udrea a determinat ceilalţi funcţionari să încheie contractul într-o asemenea modalitate, dovadă fiind declaraţiile martorului Mărăşoiu şi ale martorului Lungu Ştefan, care vorbesc despre şedinţele lungi până în noapte, în care inculpata le impunea funcţionarilor să identifice şi să încheie contracte, deşi aceştia îi aduceau la cunoştinţă prevederile care împiedică acest lucru. Arată că unele persoane plângeau la aceste şedinţe”, se arată în motivare.
Mita ajungea la PDL Bucureşti
Apropiaţii Elenei Udrea le-au spus procurorilor că o parte din banii primiţi ca mită pentru atribuirea contractelor finanţate de Ministerul Dezvoltării au fost folosiţi şi pentru a achita cheltuieli ale Partidului Democrat Liberal, şi în special ale Organizaţiei Bucureşti, condusă de Udrea.
Probele de la dosar arată un întreg sistem de corupţie coordonat şi controlat de către Elena Udrea, prin intermediul căruia societăţile care aveau contracte achitau un comision de 10% cvasistabil şi cvasigeneralizat, aproape automat.
Aceste comisioane erau încasate de persoanele cele mai apropiate de Udrea, respectiv de consilierul său personal, Tudor Breazu, de prietena sa cea mai bună, Ana Maria Topoliceanu, sau Gheorghe Nastasia, secretar general în Ministerul Dezvoltării.
De altfel, în octombrie 2011, Adrian Gărdean, reprezentant al firmei Termogaz Company SA, un abonat la contractele cu Ministerul Dezvoltării, s-a deplasat la sediul ministerului şi i-a înmânat lui Nastasia o geantă cu 900.000 euro.
Ulterior, Nastasia a înmânat geanta Elenei Udrea, în cabinetul acesteia, comunicându-i provenienţa şi suma care se găsea în interior.
Bani negri în politică
Elena Udrea a recunoscut în faţa judecătorilor că în politică se folosesc şi bani negri, dar a negat că ar fi vorba despre astfel de lucruri în dosarul “Gala Bute”. “Acceptă că în calitate de om politic a făcut şi greşeli, că într-o campanie electorală în viaţa unui partid se poate întâmpla ca oamenii să facă şi lucruri la limita legii precum şi faptul că, în politică, în general, se folosesc şi bani negri, dar susţine că aceste aspecte nu au legătură cu prezenta cauză”, se arată în motivarea instanţei.
Referitor la Gala Bute, Elena Udrea a spus că îşi asumă organizarea acesteia, considerând că “a făcut un lucru bun pentru români, cu toate că din partea guvernului erau exercitate presiuni”. În opinia fostului ministru, toată clasa politică ar trebui să schimbe “modul în care se fac anumite lucruri legate, de exemplu, de finanţările campaniilor electorale”, soluţia nefiind arestarea sa, ci schimbarea cadrului legislativ existent.
”Măcar 5 milioane euro pentru ministru şi partid”
Ana Maria Topoliceanu a declarat procurorilor DNA că, la scurt timp după numirea ei la Compania Naţională de Investiţii, Elena Udrea i-ar fi spus că bugetul CNI este de aproximativ 100 de milioane euro şi că din aceştia s-ar putea obţine dacă nu 10, măcar 5 milioane de euro pentru ministru personal şi pentru partid.
”La puţin timp după numire, am avut o discuţie generică cu Udrea Elena Gabriela, care mi-a spus că bugetul CNI este de aproximativ 100 de milioane euro şi că din aceştia s-ar putea obţine dacă nu 10, măcar 5 milioane de euro pentru ministru personal şi pentru partid. Cu prilejul acelei discuţii nu au fost stabilite termene la care eu ar fi trebuit să aduc aceşti bani, iar eu nu am promis că voi obţine sumele menţionate. Eu nu am perceput aceasta ca fiind o discuţie serioasă”, a arătat Topoliceanu.
Ea le-a spus anchetatorilor că în perioada în care a activat în Compania Naţională de Investiţii alocarea bugetară era stabilită de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, ca şi alocarea pe fiecare categorie de programe (bazine de înot, săli de sport, patinoare, etc.).
“Listele de investiţii, care cuprindeau alocările pentru fiecare obiectiv în parte pe anul respectiv, se realizau de CNI şi se înaintau la minister pentru avizare. Înainte de aprobarea acestor liste, aveam o discuţie cu Udrea Elena, care stabilea obiectivele unde să se lucreze şi cele care vor fi plătite. De asemenea, orice obiectiv nou promovat era stabilit tot de ministrul Udrea Elena. Criteriile erau prevăzute într-un ordin, dar era folosit şi criteriul afinităţii politice. Eu mergeam la ministru cu diverse tabele în care erau cuprinse obiective de investiţii, iar aceasta menţiona pe marginea tabelului care dintre acestea vor primi finanţare”, a afirmat Topoliceanu.
Ea a dat detalii despre cum Ştefan Lungu i-a relatat că Udrea i-a spus că poate să ia pentru ea o suma de bani de la firma Consmin SA, care avea lucrări la CNI, şi să ia legătura ulterior cu Topoliceanu pentru a stabili condiţiile în care va fi remisă.
“Nu îmi amintesc cu exactitate, dar cel mai probabil am vorbit cu Udrea Elena despre modalitatea în care urmau să fie transferaţi aceşti bani şi ea mi-a spus să îi iau prin intermediul societăţii administrate de Breazu Tudor, zis Cici, un prieten comun. Numele societăţii administrate de Breazu Tudor este Ekaton Consulting SRL. (…) Eu predam sumele acesteia în numerar, după ce scădeam plăţile pe care le făceam pentru ea. Aceste remiteri se realizau fie la locuinţa lui Udrea Elena de pe str. Ţiţeica, fie la biroul de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. (…) Nu îi dădeam banii lui Udrea Elena imediat după ce îi încasa Breazu, ci uneori după mai multe luni. (…) Au mai fost situaţii când am dat diferite sume de bani provenind de la Lungu Ştefan unor persoane la cererea lui Udrea Elena sau în interesul Partidului Democrat Liberal, dar nu îmi amintesc cu exactitate”, se mai arată în declaraţia depusă la dosar.
