La începutul acestei săptămâni, compania Quacquarelli Symonds (QS) a dat publicității noua ediție a Clasamentului internațional al universităților, unul dintre cele mai populare topuri de profil din lume. Este realizat de o companie din Marea Britanie care furnizează servicii chiar în domeniul educațional, deci trebuie privit cu oarecare rezerve, însă asta nu înseamnă că măsurătorile nu sunt relevante.
Dacă anul trecut România a avut 5 universități în top 1000, la ediția aceasta am rămas doar cu două în clasament, ambele fiind situate între locurile 801 și 1000: Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, respectiv Universitatea București. Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, Universitatea Politehnică din București și Universitatea de Vest din Timișoara au părăsit clasamentul. MIT, Stanford și Harvard conduc topul.
Ne dorim ca în următorii ani universitățile noastre să se întoarcă în top și, de ce nu, să țintim prima jumătate a clasamentului? Atunci hai să ne gândim la universitățile noastre nu doar din perspectiva felului în care se uită alții la noi, ci cum răspund ele nevoilor studenților/potențialilor studenți.
Oricât de controversat și antipatic poate fi ex-ministrul Daniel Funeriu uneori, mesajul său către rectori și în general către comunitatea academică e de luat în seamă: nu i-am văzut oprind pierderea celor buni care pleacă pentru că în România nu au loc de rubedenii, amante sau de mediocri şi nu mai pot respira aerul „academic” viciat.
Apoi, să aruncăm o privire atentă asupra a ceea ce trebuie îmbunătățit prin prisma indicatorilor pe care QS, dar nu numai, îi măsoară:
- reputația academică (calitatea predării și cercetării) – QS are un studiu ce cuprinde opiniile a 94.000 de persoane din mediul universitar;
- reputația în rândul angajatorilor – QS se bazează pe un studiu cu 45.000 de răspunsuri privind proveniența celor mai competenți, inovatori și eficienți absolvenți (dar la noi, în România, dacă întrebi universitățile ce s-a întâmplat cu studenții lor după absolvire, vei primi drept răspuns o mulțime de perechi de umeri ridicați – chiar, ce ar fi să facem un test vara aceasta?);
- raportul profesori/studenți – numărul de profesori de toate nivelurile/student;
- calitatea cercetării la nivelul instituției (număr de citări) – număr de citări pentru toate cercetările produse în ultimii 5 ani, raportate la numărul membrilor universității;
- caracterul internațional: ponderea studenților internaționali din total, respectiv a profesorilor străini în corpul profesoral.
Pe de altă parte, am citit câteva dintre reacțiile la cald ale rectorilor și nu avea cum să nu îmi sară în ochi cea a rectorului David de la UBB, care a aruncat repejor vina către Guvern și Ministerul Educației, că cică universitățile din România nu ar fi susținute printr-o finanțare adecvată astfel încât să fie ajutate “în competiția internațională cu alte universități de tip world-class”, consemnează EduPedu. Lucru total fals dacă veți arunca un ochi peste raportul Pentru o finanţare a educaţiei de nivel european pe care l-am publicat anul trecut în contextul proiectului Școli Curate.
Calculând proporția cheltuielilor din suma totală alocată educației, învățământul preșcolar și primar primește cu 11% mai puțin decât media europeană, învățământul gimnazial are o alocare egală cu media europeană (40% din total), în timp ce învățământul superior are o alocare aproape dublă în România (27%) față de media europeană (14,9%).
Că nu facem ce trebuie cu banii, asta e partea a doua. Departe de mine să apăr în vreun fel guvernanții, îi critic periodic și pentru ceea ce fac, dar mai ales pentru ceea ce nu fac, dar rectorii ar trebui să se uite în primul rând în ograda lor. Anul trecut am consemnat, pe baza unui raport al ANOSR, cum universitățile de top din România nu respectă multe dintre drepturile studenților, material care a declanșat o anchetă a Avocatului Poporului. Urmează să aflăm în curând care sunt rezultatele acesteia.
Universitatile din Ro. nu raspund nevoilor studentilor. Asta sa fie clar. Am ales sa fac masterul in afara tarii, dupa ce am absolvit o universitate din Ro. Si asta dintr-un motiv foarte simplu: calitatea lectorilor si profesorilor din Ro. care este foarte slaba. Doar invatare mecanica si atat. Nimic practic. Toceala si atat. Nimic interesant. Ar mai fi si atitudinea lor care lasa mult de dorit. Nu se implica deloc, atitudine ostila, nimic constructiv. Cu ce ma ajuta pe mine ca am avut note de 10,9, 8. Cu nimic. Nu recomand nimanui sa urmeze cursurile unei universitati din Ro. Sa faca un efort si sa plece. Merita. Eu sunt foarte multumit de cum decurc lucrurile unde sunt acum. Si mai ales de atitudinea profesorilor care sunt mereu gata sa te ajute si cu zambetul pe buze. Proiectele le facem pe echipe. Este o placere. Nu se compara cu “scortosii” lectori si profesori din Ro.
Drepturile studenților sunt una, performanța este altceva.
Alocarea banilor, “dublu față de media europeană”, este un indicator-bidon. Alocare pentru ce? Și dacă s-ar aloca cvintuplu, tot n-am ajunge la o dotare materială cât de cât.
Dacă ajungeți să luați de bune spusele lui Funeriu, e grav. Indiferent câtă dreptate are acum, ar trebui să tacă. De ce nu-i întrebați pe prof. Miclea, pe pro-rectorul David (a propos, EduPedu e vreo referință supremă?) și pe alții, cu profil științific și experiență în managementul universitar? Elanul critic și, după mine, puțin cam juvenil-teribilist al lui Funeriu ar trebui puțin îndreptat și înspre colegii lui de fostă guvernare; așa ca de la coautor la coautor. Conform unei fabule, nu cereți măgarilor părere despre cai, cam în această situație cădeți propagând spusele lui Funeriu. WTF is F?
Hai sa va spun aranjamentul rezultat din legea Funeriu cu privire la ocuparea functiilor de conducere in universitati. Ca pestele, de la cap …
Cu alegerile am vazut ce a iesit. Un doctorand ajuns rector la Universitatea Politehnica Bucuresti. Cu putin noroc ajungea portarul.
Sa vedem insa cum se aranjeaza concursurile.
Sa spunem ca pentru functia de decan al unei facultati sunt doi canditati: Meritescu (care are merite) si Smecherescu (care nu are merite dar stie cum se fac combinatiile).
Consiliul facultatii e setat sa iasa decan Smecherescu. Procedura impune ca dupa votul consiliului facultatii sa ramana doar doi candidati, care sa intre in concursul efectiv.
Si atunci: e aruncat in “competitie” candidatul Aranjescu.
Prin votul secret al consiliului stiti cine sunt cei care ajung in concursul efectiv. Ati ghicit: Smecherescu si Aranjescu.
Cat despre Meritescu – e declarat “reusit, fara loc”
Si va mai mirati ““De ce dispar universitățile românești din topul internațional QS”
Mai concis nu se putea nici într-un haiku! Mă gândeam inițial că dacă ar mai fi introduse câteva personaje (Securitescu, Pesedescu, doctoranda Fofolonceanu, Masonescu (medecine oblige!), Interlopescu etc.), tabloul ar fi mai complet, însă ați nimerit-o fără: toți sunt sugerați și / sau subînțeleși. Chiar Funeriu, e un băsescu, la urma urmei! Până nu ne-arată ucazul divin prin care e uns să ne elibereze și să nu sus-claseze, precum și diploma de bac, îi zicem ca la el, la Arad: No, du-te mă copchile, că noi chimiști-savanți de renume mondial am mai avut!