Magda Gradinaru

Decât interlop, mai bine comunist. Ce e greșit în asta?

Mai mult de jumătate dintre români regretă comunismul, ne spun barometrele periodice care măsoară opinia publică. Dincolo de ambiguitatea întrebării, de subiectivismul implicat în răspunsuri, de resorturile personale ale fiecăruia dintre respondenți, ne aflăm în fața celei mai perfide consecințe a celor 25 de ani de proastă gestionare a țării. La prima strigare, vina cade asupra celor întrebați: au o cultură politică precară, judecă în registrul nevoilor de bază și, în general, sunt needucați. Se înaintează și justificarea romantică: oamenii își regretă, atunci când regretă comunismul, propria tinerețe. Totuși, cât de mult să fi eșuat guvernările postdecembriste încât să fie de preferat o dictatură criminală în locul unui regim democratic?

Odată cu prăbușirea totalitarismului s-au prăbușit și miturile care țineau în viață încrederea și optimismul. Jucate și false, e drept, dar la îndemâna vieții de zi cu zi. Cele mai bune școli de altădată, cele care scoteau genii pe bandă rulantă, cu sau fără condei liric, au devenit școlile care nu reușesc să obțină o promovabilitate mai mare de 50 de procente la bacalaureat. La bacalaureatul din acest an, 20 de procente dintre absolvenții de liceu nici măcar nu s-au înscris la examen. Cei mai buni medici, care descopereau tratamente și botezau institutele de medicină, fie au plecat în Vestul care le garanta o carieră onestă și bine remunerată, fie fac obiectul anchetelor penale. Cei puțini care ne țin, încă, în viață, sunt prinși la mijloc. Și atunci oamenii aleg. O fac involuntar și egoist, dar ar alege, dacă istoria le-ar mai permite, dictatura de dinaintea democrației. Ce știu ei despre oroarea comunistă? Știu totul. Atât de atotștiutori sunt, încât au devenit imuni la avertismentul „Dictatura ucide”, așa cum singurii care cunosc toate avertismentele legate de fumat și ți le pot recita fără greș sunt fumătorii.

Cât de mult au eșuat politicienii care s-au perindat la guvernare se vede în percepția pe care alegătorii lor o au despre instituțiile fundamentale: școala și spitalul sunt, în percepția românilor, pasibile de cea mai mare corupție. Biserica rămâne instituția pe care o girează cu cea mai mare încredere. Asta, în detrimentul celor mai mari câștiguri al democrației: pluralismul politic și forul legislativ. Acolo, toți fură. Acolo, nu e nicio diferență între interlop și parlamentar. Acolo, distrugerea elitelor și succesul diplomelor de la Ștefan Gheorghiu sunt complete. Oamenii lucrează cu scheme pornind de la aventurile personale. Dacă un medic, un profesor, un funcționar i-au cerut șpagă pentru a-și face treaba, atunci așa stau lucrurile în toate școlile, spitalele, administrațiile publice. Dacă interlopii ajung până în apropierea președintelui, dacă baronii corupți dau telefoane din biroul premierului, dacă condamnații definitiv voteaza legi în Parlament, atunci e clar: ce avem astăzi, după 25 de ani de democrație, este mult mai rău. Da, termenii sunt tari.

Aici se află cea mai gravă și mai perfidă consecință a guvernării ratate în folosul public, uzitată în folos personal sau tribal (de gașcă): alegerea binelui relativ pierde în fața răului știut, dar tranzacționabil. Și ce dacă oamenii mureau în temnițele comuniste? Se moare și astăzi. Și ce dacă mâncarea era proastă înaintea de 1989? Măcar aveam ogoare și produceam infinit la hectar. Inconștiența politicienilor liberi să fie aleși și, mai ales, liberi să facă ce vor, pentru că imunitatea bate legea, a creat o societate monstruoasă. „Cetățenii liberi” fie nu mai votează, fie votează o dată pentru patru sau cinci ani, retrăgându-se din actul decizional ulterior. Suntem în fața a ceea ce teoria numește democrație delegativă, un surogat de participare publică, în care delegi un parlamentar, dar acesta nu te reprezintă.

La fel ca efectele comunsimului, și consecințele proastei (a se citi personalei) întrebuințări a democrației sunt cu bătaie lungă. Tineri născuți la finalul anilor 1980 îți spun, senin, că „în comunism era mai bine”.  Nu puteai să spui nimic despre care Securitatea să nu știe a doua zi.  Ei, și? Astăzi te înregistrează interlopii!


Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Decât interlop, mai bine comunist. Ce e greșit în asta?

  1. sorin

    O sugestie: de cand s-a schimbat site-ul numele autorilor nu mai apare langa articole. Ati putea sa il afisati din nou?

    Reply
  2. Mark

    Astazi te inregistreaza interlopii? Obama e interlop?
    Era mai bine in comunism? Intrebarea e ambigua? Oamenii mureau in temnitele comuniste? Uite raspunsul la o intrebare lipsita de echivoc, pusa de un institut “specializat” in anticommunism.
    http://www.iiccr.ro/pdf/ro/evenimente/raport_sondaj_comunism.pdf
    La pagina 7: Dumneavoastră personal sau familia dumneavoastră aţi avut de suferit de pe urma regimului comunist?
    Raspuns:
    83%-Nu!
    8%- Nu stiu, nu raspund.
    9%: Da eu, familia mea sau eu si familia mea.
    La http://www.iiccr.ro/pdf/ro/raport_sondaj_opinie_publica_iiccmer_mai_2011.pdf vedeti repetarea sondajului cateva luni mai tarziu. La pagina 40 gasiti aceeasi intrebare cu rezultatele manipulate grosolan prin “selectarea doar a raspunsurilor afirmative”!
    La sondajele urmatoare IICCMER nu a mai riscat sa puna aceasta intrebare.
    Unde sunt mortii din “temnitele comuniste”? Poate sa fi fost in perioada preluarii puterii?… Daca toate exagerarile apcaliptice ar fi adevarate, mortalitatea in randurile detinutilor ar ramane mult sub rata naturala a mortalitatii din acele vremi. Si infinit mai mica decat , sa zicem, mortalitatea infantila anterioara comunismului, stabila la ~20% pe an pe toata durata regalitatii-(D. Gusti, Enciclopedia Romaniei 1938, vol. I, p.511). Minunatul regim pe care se presupune ca il aparau cei din inchisori.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *