Antonia Pup

De ce Uruguay poate și noi nu? Studiu de caz: digitalizarea educației

Când vorbim despre digitalizarea educației și modele de modernizare a sistemelor de învățământ, ochii ne fug spre nord sau vest (vedeți mitul sistemului de învățământ finlandez, elogiat pe la toate conferințele și dezbaterile); adevărul este că nu doar occidentul ne arată cât de în urmă suntem cu modernizarea învățământului, ci chiar țări despre care am auzit mai puțin sau pe care ne grăbim, fără o documentare prealabilă, să le catalogăm drept ,,țări de lumea a treia”. O țară având dimensiunea de cinci ori cât a Olandei și de cinci ori mai puțin locuitori. Comparând-o cu Japonia, avem mai mult teren cultivabil și o populație de 40 de ori mai redusă. Acești parametri, dar și conștientizarea importanței investițiilor susținute în educație și în lupta împotriva sărăciei și a corupției au creat contextul optim pentru dezvoltarea economică în Uruguay.

În Uruguay, digitalizarea educației nu a venit peste noapte, așa cum pe noi ne-a prins nepregătiți, deși aveam o serie de proiecte finanțate din fonduri europene contractate, care puteau fi utilizate pentru modernizarea acestui sector din învățământ. Fiecare copil a primit un laptop pentru învățare din partea Guvernului, dar și resurse de învățare și manuale digitalizate (adică nu transpuse în .pdf).

La două săptămâni după prima zi de școală a Ameliei în martie anul trecut, brusc, aceasta nu a mai putut să meargă la școală. Școala ei fusese închisă din cauza pandemiei de coronavirus. Dar pentru clasa I din Uruguay, nu a fost o problemă atât de mare. A învățat alfabetul prin intermediul tutorialelor digitale și s-a distrat atât de mult cu lecțiile de matematică digitală, încât a făcut exerciții suplimentare. Au fost organizate conferințe video de trei ori pe săptămână, astfel încât să poată să-și cunoască mai bine profesorul și colegii. Sub coordonarea profesorului ei de educație fizică, Amelia, în vârstă de 7 ani, a făcut exerciții de gimnastică în sufrageria ei.

Totuși, Amelia nu este o elevă care provine dintr-o familie bogată și merge la o școală privată. Merge la o școală publică din capitala Uruguayului, Montevideo. Și, ca toți ceilalți elevi din mica țară, între Argentina și Brazilia, și-a primit tableta de la stat.

Uruguay investește în educația digitală de ani de zile și o face accesibilă tuturor. Sistemul de învățământ al țării era mai bine pregătit pentru pandemie decât majoritatea celorlalte țări din regiune și, de asemenea, mai bun decât multe din Occident. În timp ce unii profesori din Germania nu au avut contact cu elevii lor câteva săptămâni, în Uruguay a existat un schimb constant de informații și cunoaștere între elevi și profesori. În loc de scanări neclare și link-uri eronate de internet care ascundeau conținut care nu putea fi găsit, Uruguay a reușit să ofere copiilor școlari manuale școlare digitale cu experimente științifice, teme sub formă de teste sau jocuri, conferințe video interactive, exerciții personalizate și chat-uri pentru a clarifica orice întrebări sau nelămuriri.

Au trecut deja mai bine de 10 ani de când țara – una dintre cele șase din întreaga lume – a introdus o politică privind acordarea unui laptop pentru fiecare copil. În plus, Uruguay a instalat internet gratuit în piețele publice din țară, inclusiv în zonele rurale, și a fondat, de asemenea, o agenție de stat pentru educație digitală numită Plan Ceibal.

Cu toate acestea, experții sunt de acord că laptopurile singure nu sunt suficiente. Este necesar un concept coerent. Exemplul Uruguayului demonstrează în primul rând că materialele educaționale digitale sunt vitale, motiv pentru care Planul Ceibal promovează și dezvoltarea de soluții software inovatoare. Agenția, de exemplu, a achiziționat cartea digitală EduCiencias, care îi învață pe copii științele naturii într-un mod ludic. 

Amelia, elevă a școlii elementare din Montevideo, s-a întors și ea la școală după patru luni, spre deosebire de majoritatea celorlaltor copii din America Latină. Chiar și acolo, însă, tableta ei este o parte importantă a lecțiilor. Aceasta spune că îi plac în mod special toate butoanele virtuale pe care le poate apăsa pe tabletă. Tânăra de șapte ani are, de asemenea, o idee destul de clară despre ce vrea să fie când va crește – o slujbă care o va permite să apese tot felul de butoane: „pilot de navă spațială”.

Ne întoarcem privirea în România: politica ,,un laptop pentru fiecare copil” este lege din 2020, dar Guvernul ezită să o aplice, iar Biblioteca școlară virtuală rămâne încă un obiectiv pe ,,to do list”. Maria Manea, secretar de stat în Ministerul Educației, a declarat în această dimineață pentru Edupedu : ,,Apreciem că în luna mai putem declara un câștigător pentru proiectul Biblioteca școlară virtuală”. 

Acest articol reprezintă un rezumat în limba română a articolului publicat în revista Spiegel International, disponibil aici.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *