Sunt multe nereguli în accidentul în care a fost implicat ministrul Lucian Bode, fiecare cu cauza și soluția ei…
– că mașina care îl transporta a tamponat o alta e chestie de codul rutier și îl privește indirect, în măsura în care i-a cerut sau sugerat șoferului să încalce regulile.
– că folosește serviciile SPP este o chestiune care ține de legalitatea alocării resurselor.
– că a folosit semnalele de urgență deși nu era cazul ține de regulamentul disciplinar al SPP.
– că atitudinea asta e o sfidare pentru restul șoferilor se sancționează de obicei doar politic.
– că dă vina pe șofer spunând că nu îi putea cere să respecte legea e chestie de caracter.
Situația are însă două particularități mai importante decât toate celelalte:
1. Demnitarul implicat este tocmai ministrul transporturilor.
2. Accidentul a fost provocat de faptul că mașina a încălcat linia continuă și a încercat să depășească pe contrasens, pe o porțiune de traseu care de mulți ani trebuia să fie construită la nivel de autostradă.
Dacă un ministru al transporturilor condus de SPP-ist intră pe contrasens pe un drum județean, mai treacă-meargă. Dar într-o astfel de situație este obligat în mod special să respecte regulile, la fel ca toți ceilalți participanți la trafic, cât timp nu-i rezolvată problema al cărei principal responsabil este. Chiar și dacă vor mai trece probabil zece ani și se vor mai schimba tot atâția miniștri ai transporturilor până atunci (cam asta e cadența).
De ce? Pentru că nimeni nu mai poate avea încredere că acest ministru chiar vrea să facă autostrăzi cât timp personal încearcă și reușește să se descurce fără.
Pentru el, drumul are deja două benzi pe sens (doar direcția se schimbă, după cum îi convine). La ce bun mai multe?
Imediat dupa revolutie asa faceau, acum li s-a ingrosat obrazul.
Cădem în greșeala de a considera întâmplările recurente de acest fel drept cazuri. Călcarea regulilor de bun simț de către cei care ne conduc, hoția pandemică, izbucnirile de violență din cartiere, școli, familii poate-ar trebui privite ca simptome ale disfuncțiilor, disrupțiilor și schizofreniei unei societăți care tinde spre turmă împrăștiată. Să consideri normală o societate bolnavă și să încerci să te adaptezi ei e o foarte mare greșeală. Fugi sau rezistă cum poți. Pentru luptă, suntem totuși puțini și e cam târziu.