„Necesitatea promovării ordonanței de urgență este determinată, pe de o parte, de iminența aplicării unor sancțiuni de către CEDO, iar, pe de altă parte, de condițiile deosebit de grele și degradante în care sunt obligate să 3 trăiască persoanele condamnate la pedeapsă închisorii” (extras din nota de fundamentare a proiectului de OUG).
Cred că orice om civilizat considera că recluziunea în sine este o măsură suficientă pentru a pedepsi pe cei care au făcut fapte antisociale iar viaţa în spaţii supraaglomerate este o situaţie pe care statul român ar fi trebuit s-o rezolve cel puţin din anul 2012.
Şi totuşi, în spaţiul public, dominat de televiziuni interesate, nu îşi găseşte locul dezbaterea pe tema de fond, cum să scădem supraaglomerarea din puşcarii.
Pentru că soluţiile sunt simple şi tocmai de aceea dezbaterea în sine nu este dorită, pot fi înţelese de oricine, fără a avea studii de drept.
Astfel, unele sentinţe pot fi transformate în arest la domiciliu, altele în munca în favoarea comunităţii, iar alţi condamnaţi ar putea beneficia de reducerea perioadei de executare de pedeapsa înainte de eliberarea condiţionată. La acestea se pot adăuga un val de graţieri individuale, analizate de Ministerul de Justiţie şi acceptate de Preşedinte. În acelaşi timp, în proiectul de buget de stat ar trebui să fie deja incluse sume pentru câteva penitenciare noi sau extinderea celor existente. Gogoriţa cu 5 ani pentru a construi o puşcărie este prea rizibilă pentru a o comenta.
În aceste condiţii proiectul de OUG ar trebui în totalitate rescris, majoritatea celor care au săvârşit fapte antisociale îşi vor păstra statutul de persoană care execută o sentinţă, iar ochiurile sitei nu ar fi suficient de mari ca să se strecoare adevăraţii iniţiatori ai acestui act normativ. Însă forțele politice care se opun acestor OUG nu au făcut efortul să înainteze aceste propuneri. Din prostie sau din lene!
Dezbaterea ar trebui să se facă pe un proiect de lege şi nu pe o Ordonanţă de urgenţă!
Fumul cu dezbaterea publică impusă de legea 52/2003 a fost generat de situaţia creată prin vizita lui Iohannis la şedinţa de guvern.
Ordonanţele de urgenţă nu se dezbat public! În primul rând existenta în sine a urgentei care impune ocolirea Parlamentului vine în contradicţie cu termenul de 30 de zile impus de legea menţionată! În 30 de zile o lege poate fi trecută în regim de urgenţă prin Parlament de 3 ori (sunt suficiente 10 zile pentru discutare accelerată). În al doilea rând, legea invocată nu include Guvernul propriu-zis în rândul autorităţilor obligate să respecte dispoziţiile prezenţei legi dar şi în ipoteza în care vom considera iniţiatorul OUG-ului ca fiind Ministerul Justiţiei, legea nu se aplică procesului de elaborare a actului normativ în care se prezintă informaţii privind ordinea publică!
Însă o lege, indiferent cât de rapid ar fi trecută prin parlament presupune ca TOŢI membrii PSD sau ALDE să apese pe butonul de votat PENTRU, în condiţiile în care nu ar dori să-şi lege numele de această decizie şi chiar mai mult, nu au avut nimic de câştigat de pe urma beneficiarilor. PSD nu este cioplit dintr-o bucată şi nu toţi membrii săi trebuie băgaţi în aceeaşi găleată.
Pe de altă parte, dacă lucrurile trenează (şi vor trena, chiar dacă procesul este imposibil de oprit) este posibil ca între timp demersul să devină foarte personalizat dacă Liviu Dragnea se alege între timp cu o sentinţă cu executare fie ea şi nedefinitiva încă! Câți dintre cei care s-ar afla în locul lui ar proceda altfel?
Aşa că, şi în eventualitatea unor demonstraţii repetate, o dezbatere reală pe tema de fond, cum să decongestionăm puşcăriile, este foarte puţin probabil, dacă nu chiar imposibil, să aibă loc.
Personal mă aştept ca miercuri, în prima şedinţă de guvern, fără a mai fi trecută pe ordinea de zi anunţată, ordonanţele să fie aprobate şi în cel mult o oră deja publicate în Monitorul Oficial!
