Cum pot fi aduși bancherii în fața legii. Lecția spaniolă

A devenit un loc comun observația că niciunul dintre responsabilii pentru criza financiară din 2008 nu a ajuns la închisoare. Nu și în Spania, unde un grup de cetățeni obișnuiți este pe cale să-l aducă în fața justiției penale pe unul dintre cei mai cunoscuți bancheri, sub acuzația de fraudă, spălare de bani și delapidare. Sufletul acestei mișcări este Simona Levi – o femeie subțire, brunetă, cu voce moale, relatează The Nation, într-un material semnat de Anne Kokh. Născută la Torino, dintr-o familie de intelectuali de stânga înrudită cu Primo Levi, a studiat dansul și actoria și trăiește la Barcelona, unde face regie de teatru. Dar este și o activistă pentru diverse cauze de dreptate socială.

Inamicul ei este Rodrigo Rato, fostul președinte al Bankia (una dintre cele mai mari instituții de credit din Spania), bancher de renume international ce a deținut și poziții de top la FMI. La fel de respectat și puternic precum Jamie Dimon pe Wall Street, Rato este acuzat că a prezidat o masivă fraudă prin vânzarea de acțiuni ale băncii, iar acum riscă să ajungă la închisoare. Ar fi un succes imens pentru Simona Levi și grupul ei și ar demonstra că până și cei mai puternici bancheri pot fi aduși în fața justiției dacă oamenii obișnuiți se unesc pentru acest scop, iar procurorii își fac datoria.

Criza din 2008 a lovit puternic Spania, iar guvernul a luat măsuri de austeritate care au crescut rapid șomajul (a ajuns la 25%) și inegalitățile, astfel că oamenii au început să protesteze. Simona Levi a organizat un grup de activiști, sub numele Xnet, o „mișcare de gherilă pacifistă” cu un manifest intitulat „Democrație, punct”, prin care cerea o mai mare transparență a instituțiilor, „wikilegislație”, care să permită oamenilor să participe cu propuneri la procesul legislativ și „votul permanent”, o modalitate prin care oamenii să fie consultați prin referendumuri în mod regulat, pe cele mai importante teme. Mișcarea Xnet a fondat și un partid, numit Partidul X, pentru a sparge monopolul deținut de Partidul Popular și cel Socialist al Muncitorilor, care domină politica spaniolă de la moartea lui Franco, în 1975.

Scandalul Bankia și influentul Rodrigo Rato

Xnet a apărut în timpul protestelor populare din Spania contra austerității, care au dus la formarea mișcării cunoscute ca Indignados. În mai 2012, Bankia, una dintre cele mai mari instituții de credit din țară, a ajuns în pragul falimentului și a fost salvată din banii contribuabililor, deja sărăciți de cei aproape patru ani de austeritate. Acela a fost momentul în care Simona Levi, împreună cu câțiva colegi din Xnet, s-au adunat să discute ce s-ar putea face pentru a împiedica guvernul să mai salveze o bancă, în care statul investise deja miliarde de euro.

Simona Levi s-a simțit îngrozită când a aflat că Bankia înghițise circa un sfert din banii primiți de Spania de la UE pentru a salva băncile – iar potrivit calculelor sale, eșecul salvării unei singure bănci era responsabil pentru a șaptea parte din datoria publică a țării. Acesta, spune Levi, a fost ca un moment de iluminare. Ea știa despre falimentul Islandei, era familiară cu acțiunile unui grup afiliat Indignados, Platforma Cetățenească pentru Audit al Datoriei, dar când a văzut cifrele Bankia și-a dat seama că ceva este foarte în neregulă cu o astfel de datorie. Și pentru că nimeni dintre cei cu care discuta nu a reușit să-i explice ce s-a petrecut cu datoria, Simona Levi le-a propus celor din Xnet să încerce o investigație care să se concentreze doar pe Bankia.

Această instituție de credit s-a format în 2010, prin fuziunea a șapte bănci mai mici, înglodate în datorii. Președintele uneia dintre acestea, veche de 300 de ani, Caja Madrid, a devenit șeful Bankia. Noul conglomerat condus de Rodrigo Rato a preluat toate operațiunile profitabile, în timp ce neperformantele au fost transferate unui SPV (special purpose vehicle/entity – companie înființată special pentru a administra active problematice sau a evita dificultăți financiare) trecut în proprietatea statului. Bankia, devenită a patra bancă din Spania ca mărime, cu 25.000 de angajați și  4.000 de sucursale, a fost scoasă la vânzare, prin ofertă publică de acțiuni. Dar băncile de investiții și instituțiile financiare nu s-au repezit să cumpere acțiunile Bankia, astfel că cele 3,1 miliarde de euro pentru oferta inițială s-au strâns de la circa 36.000 de investitori individuali.

Rodrigo Rato era bine plasat la vârful puterii de la Madrid, fusese ministru al Finanțelor și Economiei, vicepreședinte al Partidului Popular, fost director la FMI și partener la Lazard, o prestigioasă bancă internatională de investiții. Simona Levi spune că era „de neatins, un zeu pentru conservatori, o Margaret Thatcher a Spaniei, dar și un distrugător al drepturilor muncitorilor pentru inamici. Oricum, un personaj extreme de influent și un architect al politicilor neoliberale spaniole. Sub conducerea sa, Bankia a raportat, în 2012, un profit de 328 milioane de euro.

Numai că apoi, la scurtă vreme, Bankia a intrat în insolvență. După două săptămâni de la anunțarea profitului, Rato a demisionat, iar sub presiunea Băncii Centrale, profitul „s-a transformat” într-o pierdere de 4 miliarde de euro. Un an mai târziu, pierderea urma să fie revizuită din nou, ajungând la gigantica sumă de 19 miliarde de euro. Guvernul a preluat, din nou, controlul asupra Bankia, cu o infuzie de capital de 23 de miliarde de euro pentru salvare, bani plătiți de contribuabilii iberici și europeni. Și, evident, acționarii-persoane fizice și-au pierdut banii – circa 2 miliarde de euro.

15MpaRato – o inițiativă pornită de la firul ierbii

Această schimbare dramatică a situației financiare a Bankia a intrigat-o pe Simona Levi și pe colegii ei din Xnet. Ei au început cu două întrebări: cum au scăzut acțiunile Bankia de la 3,75 euro la listare la doar 2,7 un an mai târziu și la 0,01 în mai puțin de doi ani. Însemna că cineva i-a înșelat pe investitori să cumpere aceste acțiuni. Apoi, faptul că salvarea Bankia a necesitat a șaptea parte din totalul sumelor cheltuite pentru salvarea băncilor spaniole însemna că managerii acesteia trebuia să fi știut că ceva merge prost. În mai 2012, Levi a anunțat, la un miting din Barcelona, înființarea unui grup – 15MpaRato – care să investigheze falimentul Bankia și i-a invitat să i se alăture pe toți cei ce ar fi putut ajuta. A anunțat că-i vor chema în judecată pe Rato și banca pe care acesta a condus-o. Deși avea prea puține detalii, a făcut apel la cei păgubiți și a construit un plan pe cinci ani pentru a-l aduce în fața justiției pe Rodrigo Rato.

Legislația din Spania permite cetățenilor sau grupurilor să deschidă un proces pentru a cere judecătorilor să se pronunțe, atunci când consideră că o lege a fost încălcată, chiar dacă cei care se adresează justiției nu au fost direct afectați. Levi și Xnet, ajutați de avocați, s-au adresat judecătorului Fernando Andreu, de la Curtea Națională, pe 14 iunie 2012, și au început să strângă dovezi contra lui Rato și Bankia.

Întâi au căutat oameni care să fi cumpărat acțiuni și să se simtă victime ale unei fraude, apoi sute de oameni au transmis online informații, astfel că documentarea despre care Levi și colegii ei au crezut că le va lua un an a fost gata în doar două săptămâni. Activiștii 15MpaRato au colaborat la analiza materialelor, care au fost apoi trimise unor jurnaliști și avocați și publicate online, pentru ca oamenii să le poată analiza și să contribuie, eventual, cu noi informații. 15MpaRato a lansat și o strângere de fonduri pentru a susține financiar costurile procesului – au reușit să adune 15.000 de euro în doar 24 de ore.

Procesul Xnet contra lui Rodrigo Rato a început cu 14 reclamanți, dar numărul acestora a crescut repede la 44. Cazul se baza pe cinci acuzații legate de dezinformare intenționată, fals și fraudă. Mulți dintre reclamanți erau pensionari care-și investiseră micile economii în Bankia, pentru că au avut încredere în bancă, iar acum se simțeau umiliți și înșelați. Nu se așteptau să-și recupereze banii, dar voiau dreptate. La începutul lunii iulie 2012, judecătorul Fernando Andreu, după ce a analizat probele oferite de Xnet și de un mic partid politic spaniol, a decis să-I cerceteze pe Rato și pe alți 33 de membri ai conducerii băncii pentru infracțiuni financiare în legătură cu falimentul Bankia.

Primele succese și puterea darknetului

Era un început bun, dar munca 15MpaRato era departe de-a fi terminată. Levi și ceilalți și-au continuat activitatea și, în 2013, au creat un instrument online, Xnet Leaks, care asigura anonimitatea celor care postau informații despre Rato și ceilalți, fie victime, fie avertizori din interior, folosind rețeaua TOR (care permite anonimitatea). Astfel s-au adunat informații ce au fost, ca și celelalte, trimise către presă și juriști. În mai puțin de un an din cei cinci planificați, în mai 2013, au ajuns în posesia echipei Simonei Levi circa 4000 de informații, inclusiv de la angajați ai băncii.

Judecătorul Andreu a extins investigația de la vânzarea frauduloasă de acțiuni Bankia spre un nou front, vânzarea de „preferentes” (produse financiare legate de profitul comaniei emitente), un produs extrem de riscant, către micii investitori. Acest produs nu poate fi vândut legal decât către investitori cu experiență. Dar angajați ai Bankia au avut un document intern, care a circulat printre manageri și sucursale, care detalia felul în care micii investitori pot fi momiți să cumpere acest produs speculativ; documentul avea marcat pe toate paginile un mesaj potrivit căruia acele informații nu trebuie să fie văzute de clienți. Chiar dacă erau produse pentru investitori experimentați, cei mai mulți dintre cumpărători au fost oameni de rând, care și-au pierdut economiile. O sursă din comisia spaniolă pentru burse de valori a scurs către 15MpaRato un document care dovedea că investitorii mici au fost păcăliți să cumpere „preferentes”.

Judecătorul Andreu avea acum dovezi asupra existenței unor conturi false și informații despre oferta inițială de acțiuni și cei zece ani în care clienții au fost dezinformați intenționat cu privire la un produs riscant. Levi și echipa ei puteau deschide un proces penal contra Bankia, în baza unui articolul de lege ce incriminează frauda și înșelăciunea în legătură cu vânzarea de produse financiare derivate, astfel că judecătorul a admis acțiunea în legătură cu articolul 282 din codul penal spaniol, pentru care pedeapsa este de peste 6 ani de închisoare. Judecătorul a cerut un raport din partea a doi experți de la Banca Spaniei, care au sesizat neconcordanțe în informațiile publicate de Bankia cu privire la cotația acțiunilor și situația sa financiară și că acestea au fost falsificate de Rato și succesorul său, care erau conștienți de probleme și au încercat în mod deliberat să le acopere.

Scandalul Blesa și utilitatea scurgerlor de emailuri

După 18 luni de la începerea operațiunii, au apărut circa 8000 de emailuri „scurse” de la Caja Madrid, cea mai mare dintre cele șapte bănci care au fuzionat formând Bankia, deschizând ceea ce s-a numit scandalul Blesa, după numele predecesorului lui Rato. Aceste emailuri au arătat că, în perioada președinției lui Blesa și în cea a tranziției spre șefia lui Rodrigo Rato, executivii companiei au folosit carduri de credit pentru a cumpăra bunuri de lux în valoare de circa 15 milioane de euro. Rato însuși a cheltuit astfel circa 100.000 de euro, pe mese la restaurant, haine și diverse alte lucruri. Aceste emailuri au arătat că 86 de persoane de la vârful partidelor și sindicatelor au beneficiat de banii băncii, lucru ce a arătat complicitatea dintre politicieni și lumea financiară, ipocrizia și corupția de la vârf, o situație destul de curentă în Spania.

Xnet a facilitat accesul la emailuri, pentru ca jurnaliștii, cercetătorii, juriști și publicul să descopere adevărata poveste, iar judecătorul Andreu a acceptat să investigheze existența acestor carduri de credit „la negru” ca parte a cazului Bankia. Astfel, conducerea Bankia a ajuns să se confrunte cu un adevărat potop de acuzații în instanță. Unul dintre cazuri, deschis de Partidul Uniune, Progres și Democrație (UPyD), a fost deschis pe 4 iulie 2012, în dosar fiind acuzați 33 de foști șefi ai Bankia, printre care și Rato, pentru fraudă, manipulare a prețurilor și falsuri contabile.

Guvernul spaniol a deschis propria investigație doar după ce Xnet a anunțat că va începe acțiunea contra Bankia. Iar Asociația Spaniolă a Acționarilor Minoritari a adunat mii de plângeri contra Bankia de la investitorii mici, lansând un proces separat. Și mai există un proces contra Bankia, unul contra lui Blesa și altor 20 de colaboratori ai săi, acuzați de fraudă și alte infracțiuni legate de creditare, presupus a fi fost comise între 2003 și 2009.

Primele succese

Astfel idea Simonei Levi a declanșat o avalanșă de investigații care au vizat conducerea centrală a uneia dintre cele mai mari bănci. În urma deschiderii anchetelor, cei implicați au avut de plătit cauțiuni de milioane de euro. Rato, care și-a pierdut funcția și a avut de plătit 3 milioane de euro cauțiune, a fost arestat o scurtă perioadă, acuzat fiind de spălare de bani și fraudă într-un alt dosar, în care este acuzat că a folosit o suveică de firme și conturi pentru a-și „albi” averea. Toate conturile lui Rato au fost puse sub sechestru, iar pașaportul i-a fost confiscate în 2015. El a negat toate acuzațiile.

La începutul acestui an, judecătorul Andreu și procurorii au formulat acuzații contra a 66 de persoane în legătură cu Scandalul Blesa – emailuri, cerând 4 ani și șase luni de închisoare pentru Rato și 6 ani pentru Blesa; ambii au negat acuzațiile, iar procesul este în desfășurare.

Pe 17 februarie, Bankia a nunțat că intenționează să despăgubească sute de mii de creditori ai săi care și-au pierdut banii din cauza acțiunilor conducerii. Anunțul a venit la puțin timp după ce Curtea Supremă a decis că Bankia trebuie sp returneze banii pentru două personae care au fost înșelate intenționat de IPO-ul băncii din 2011. Banca a încercat, astfel, să evite numeroasele procese la care s-ar fi putut aștepta din partea clienților. Pierderile acestor acționari minoritari sunt estimate la două miliarde de euro, iar până acum au fost deja achitate despăgubiri de 1,2 miliarde.

Mulțumită activității Simonei Levi și rețelei sale de activiști, sute de mii de oameni și-au primit înapoi economiile, cu dobândă, bancherii și politicienii corupți ar putea ajunge în spatele gratiilor, iar corupția din sistemul financiar a fost expusă public. „Bankia a fost o fraudă, iar noi, oamenii obișnuiți, am învins. Niciunul dintre păgubiții cu care am lucrat nu a pomenit nimic de bani în decursul relației cu ei, dar este important că am putut ajuta persoanele care au fost fraudate să-și recapete banii, datorită dovezilor pe care le-am făcut accesibile pentru oricine”, a declarat Simona Levi.

O victorie oarecum amară, dar o lecție pentru activiștii de pretutindeni

Dar cine va plăti cele două miliarde cu care vor fi despăgubiți acționarii minoritari înșelați? Bankia va contribui cu o parte din acești bani, însă guvernul spaniol deține aproape două treimi din acțiunile băncii, astfel că despăgubirile ar putea fi suportate de banca de stat prin care guvernul deține acele acțiuni. Așa că fiecare contribuabil ar putea fi afectat de aceste despăgubiri. Pentru activiștii care au lucrat la cazul Bankia obiectivele sunt aproape atinse, în timp mai scurt decât fusese programat, dar Simona Levi spune că activitatea ei nu s-a încheiat. Ei trebuie să urmărească acum desfășurarea proceselor și își doresc ca și instituțiile de reglementare și control să-și asume responsabilitatea, și chiar și guvernul. Însă o acțiune în instanță contra executivului ar putea fi riscantă.

Simona Levi își continua activitățile obișnuite, dar s-a apucat de un program de master în drept, pentru că a văzut cât de greu este să găsești juriști competenți în cazuri precum Bankia.  Dar este foarte concentrată și pe piesa pe care a scris-o și pe care o regizează, una shakespeareană, numită Hazte Banquero— (Fă-te bancher), un citat dintr-o reclamă prin care Bankia i-a atras pe micii investitori. Piesa lansată în iulie a fost jucată deja în țară, iar o variantă în engleză ar putea sta la baza unui film.

Povestea despre felul în care un grup organizat de cetățeni i-a făcut pe unii dintre cei mai importanți și puternici bancheri și membri ai elitei spaniole să dea socoteală este interesantă și din perspectiva dezbaterilor asupra rolului pe care-l are Internetul în schimbările sociale. Pentru Xnet și 15 MpaRato media digital nu a fost doar un mijloc de comunicare și organizare, ci și calea prin care cetățenii și „whistle-blower”-ii au reușit să aducă în fața publicului dovezile pe care au fost construite cazurile din justiție, luptând contra impunității celor puternici și reastaurând democrația. Simona Levi spune că, prin crearea 15MpaRato și lucrul la cazurile Bankia și Blesa, a învățat o mulțime de lucruri, dintre care unul cu totul neașteptat: că nu este chiar atât de dificil să-i aduci în fața justiției pe bancheri și politicieni. Ceea ce este dificil este că trebuie să comunici cu publicul larg că nu niște membri ai elitei au dus cazul în justiție, ci oamenii de rând, că aceștia chiar pot să câștige.

(preluare după The Nation; articolul original „These Spanish Activists Have Taken Punishing Bankers Into Their Own Hands”, realizat de expertul în probleme de corupție Anne Kokh)