Daniel Befu

Cum e să fii primar al primei localități din România intrate în insolvență: Din banii mei cumpăr câte-un metru cub de beton, iau o lopată și astupăm gropile

Sursa foto: Primăria Aninoasa

România Curată Banat l-a intervievat pe Nicolae Dunca, primarul orașului Aninoasa, localitate intrată în insolvență în iunie 2013. Măsura aduce beneficii nebănuite pentru o comunitate săracă și datoare. Există însă și dezavantaje.

Întrebare: Care sunt avantajele și dezavantajele intrării în insolvență a unei localități?

Nicolae Dunca: În primul rând, avantajele procedurii de insolvență pentru unitățile administrativ-teritoriale ar fi că de la data deschiderii procedurii de insolvență toate dobânzile, penalitățile, se stopează. Nu mai poate nimeni să mai adauge sume accesorii la dobânda principală, începând cu deschiderea insolvenței. Mai mult de-atât, furnizorii de utilități, apă, curent, telefonie, internet, deci serviciile esențiale asigurate populației, nu pot fi întrerupte de furnizori, pentru că așa este prevăzut în OUG 46. Astea ar fi avantajele. Acum sunt și o serie de dezavantaje, întrucât populația percepe diferit starea de insolvență, o confundă de multe ori cu falimentul societăților comerciale. În al doilea rând nu mai poți să faci investiții, liste de investiții nu poți să ai pe anexă la buget, întrucât sunt interzise investițiile pe perioada derulării programului de redresare financiară.

Eu aș sfătui pe toată lumea care se află în stare de criză financiară sau de insolvență să deschidă procedura de insolvență și cu un plan bun de redresare bine întocmit, poți să te redresezi într-o perioadă destul de scurtă.

I: Dumneavoastră ați ieșit din insolvență?

ND: Nu, încă suntem. Pe 26 iunie avem termenul final pentru aprobarea planului final de redresare, dar totuși întâmpinăm multe, multe probleme, datorită faptului că suntem prima unitate administrativ-teritorială aflată în acest stadiu de insolvență și întâmpinăm greutăți din partea instituțiilor statului, care nu sunt familiarizate cu procedurile.

I: Cine vă pune piedici dintre instituții?

ND: Nu o fac din rea voință, ci probabil din nestudierea prea bine a legislației și procedurilor în caz de insolvență a unei localități. Ministerul Finanțelor e una din aceste instituții, în special prin Direcțiile de Finanțe, Curtea de Conturi e alta. Interpretează în modul lor Ordonanța 46 și trebuie să așteptăm mult după avize, cu toate că Ordonanța spune că avizul de la Camera de Conturi se primește în 5 zile de la depunerea planului de redresare, iar  noi de-aproape o lună nu l-am primit.

Ministerul Finanțelor la fel. Zice: Domne,n-ați plătit arieratele, vă tăiem cotele defalcate, nu vă mai alimentăm cu cote defalcate. Noi le explicăm: Domne, nu putem să plătim arierate, că nu e întocmit tabelul de creanțe, deci nu este definitiv. Sunt niște probleme care până la urmă se lămuresc, dar suntem deschizători de drumuri și pătimim.

I: Știu că Aninoasa a avut un credit foarte mare contractat de la BCR. Pentru ce-a fost acel credit și am înțeles că ei au renunțat la 30% din datorie. Au renunțat la 30% din principal, sau la 30% din dobândă?

ND: Da, din principal. Am avut un credit contractat de la BCR, în valoare de 30 de miliarde de lei vechi, pentru achitarea facturilor la anumite lucrări și continuarea altor lucrări de investiții. Primul proiect ar fi introducerea gazului metan în localitate, pe asta s-au dus cea mai mare parte din fonduri, reabilitarea sediului primăriei, consolidarea unei baze sportive unde la o cădere de teren a început să o ia dealul la vale. Cam astea ar fi lucrările finanțate din creditul de la BCR.

I: Introducerea gazului însemnând ce?  Distribuția pe străzi?

ND: Nu, principala, până-n capătul orașului.

I: S-o aduceți de unde?

ND: S-o aducem de la DN 66 până în capătul localității Aninoasa. Să străbatem orașul cu magistrala.

I: Și magistrala ar fi în proprietatea primăriei?

ND: După finalizarea investiției, o predăm spre exploatare EON Gaz-ului.  Dar încă nu e finalizată. Undeva la 90%-95% e realizată. Urmează probele și mai este doar o bucată de conductă de vreo 200 de metri de montat. Deci ne mai trebuie 47.000 lei, cam 10.500 euro și-o terminăm.

I: Dar de ce n-a făcut EON Gaz investiția asta?

ND: Nu știu de ce, că drept să spun, după revoluție s-a apucat fostul primar de această investiție și de atunci tot bagă zeci de miliarde în ea și n-o finalizează. Eu acum aștept doar ieșirea din insolvență și am terminat cu acest proiect.

I: Ce procent din datoria la BCR e din cauza acestei investiții în magistrala de gaz metan?

ND: Cât să zic eu? Undeva la 40% cred.

I: Și renovarea primăriei ce procent din creditul la BCR reprezintă?

ND: Pentru renovarea primăriei au fost făcute niște lucrări, zic eu, cam de mântuială, pe bani mulți care nu s-au plătit și au generat majorări și penalizări. Ne-au dat constructorii în judecată. Tot fostul primar, că eu sunt numai din 2012.

I: Ei v-au dat în judecată, dar fiind sub protecția insolvenței ei vă mai pot încărca cu atâtea dobânzi penalizatoare?

ND: Ei au obținut titlul executoriu înainte de a intra noi în insolvență. Cei care au renovat Primăria, de la o datorie principală de 4 miliarde au ajuns la 7-8 din cauză că nu s-au plătit banii.

I: Contractul era defavorabil primăriei?
ND: Cum să zic, defavorabil  nu era, că primăria necesita reparațiile acestea oricum.

I: Mă refer la clauzele din contractele încheiate de diverse SRL-uri cu primăria, care prevăd majorări mari.

ND: Nu, nu erau, dar se stipulează în contract, că la neplata datoriei principale se pun penalități de 0,03% pe zi. Și fiindcă au trecut 7-8-9 ani de când fostul primar nu a plătit lucrările, sumele au crescut.

I: Fostul primar mai locuiește în Aninoasa?
ND: Da, locuiește. A luat ordonanța de la exploatarea minieră Petrila și acum încearcă din nou cu politica. A anunțat că o să revină în forță și-o să devină iară primar, după 20 de ani în care a pus orașul pe butuci. Plus că mai are un dosar penal pentru o lipsă de fonduri din primărie. Astăzi m-am uitat un pic pe actele de bancă din 2004 până mai încoace și am constatat că pe lângă plățile de utilități: curent, apă șamd, sunt numai facturi nefavorabile pentru primărie. Tot felul de ciudățenii: dulciuri de sute de milioane, clor a cumpărat de 3 miliarde și ceva de lei vechi. Dulciurile le-a luat ca să le-mpartă ba de 1 iunie, ba de Crăciun.

I: Închiderea minei din Aninoasa a fost un factor favorizant pentru intrarea în insolvență a localității?

ND: Da. Am avut două exploatări miniere. Una nici n-a apucat să intre în producție prea puternic, că s-a și închis imediat după revoluție și în 2006 s-a închis și celaltă mină, care în momentele de glorie avea și 6000 de angajați.

I: Câți dintre ei erau din Aninoasa?

ND: Cam vreo 2000, iar restul din localitățile dimprejur. Era un sistem de transport foarte bine pus la punct. Zeci de autocare din alea mari îi cărau pe muncitori. Era o forfotă în tot orașul până în anul 2006, când s-a închis mina. S-a închis, s-a ecologizat, acum este gazon, este iarbă verde pe fosta incintă.

I: Câți locuitori are orașul?

ND: 5000

I: Dacă din cei 5000 de locuitori aproximăm că jumătate sunt doamne și jumătate domni și dacă scădem și bătrânii și copiii, asta înseamnă că cvasitotalitatea oamenilor din oraș lucrau la mină, nu? 

ND: Exact. Da, da. Și tatăl meu a lucrat la mină și a murit la mina Aninoasa. Majoritatea lucrau la mină.

I: Închiderea minei a însemnat pentru primărie o cădere cu cât a veniturilor? Mina cum genera venituri pentru primărie?

ND: Mina plătea în primul rând impozit pe teren și pe clădiri și plătea impozitul pe salariul de la angajați. Banii care ne veneau dinspre mina Aninoasa se ridicau la 80% din veniturile primăriei. În plus, activitatea economică de la mină și faptul că oamenii aveau bani, a determinat în perioada în care mina era funcțională și o dezvoltare a micilor afaceri în zonă. Tot orașul era împânzit de restaurante, măcelării, ateliere de prestări servicii: coafură, frizerie, confecții de îmbrăcăminte. Deci pe orizontală se dezvoltase o salbă de mici afaceri care trăiau bazându-se pe clientela formată din angajații minei.

I: Iar acum?

ND: Acum din păcate totul e mort. Măcelării nu mai este nici una, frizerii mai sunt două, restaurante mai sunt vreo patru sau cinci, în rest nu mai trăiește nimic, cu excepția  a câteva buticuri. Înainte erau 5-6 frizerii, salon de coafură pentru femei, atelier de confecții pentru femei, atelier de confecții pentru bărbați, erau 10 restaurante

I: Care e rata șomajului acum, comparativ cu perioada când funcționa mina?

ND: Drept să spun, când funcționa mina, undeva la 2-3%. Acum undeva la 17-18%.

I: Ce a făcut Guvernul, ce măsuri a luat pentru localitate după ecologizarea minei, ca să sprijine dezvoltarea unor industrii alternative, sau a unui sector de servicii alternativ?

ND: Din câte cunosc eu, până la ora actuală nu s-a făcut decât că s-au creat locuri de muncă la celelalte unități miniere din orașele vecine, unde aveau posibilitatea să se angajeze și cetățeni din orașul Aninoasa. În rest, alte măsuri nu știu să fi existat. Eu am încercat, însă prin forțele proprii n-am reușit decât crearea a vreo 300 de locuri de muncă și încerc ca până la sfârșitul anului să mai creez vreo două trei sute.

I: Cum faceți dumneavoastră asta? Cum i-ați adus într-un orășel sărac, aflat în insolvență?

ND: Am adus diverși investitori. O fabrică de canapele de vreo 60 de persoane a unor italieni a creat vreo 60 de locuri și până la sfârșitul anului  încă vreo 50. Am o fabrică de huse pentru Audi, cu 150 de angajați. Mai am o fabrică, tot de canapele, la care i-a dat drumul de vreo lună-două de zile, care până la sfârșitul anului angajează 200 de persoane. Pe investitori i-am contactat eu singur. Mai m-am uitat și pe net, am mai văzut prin orașe, când umblam prin țară, fabrici și i-am contactat. Unii m-au refuzat din start, alții au zis că trebuie să facă un studiu de impact să vadă ce forță de muncă este, ce condiții, ce prețuri la închirieri și până la urmă cu unii am reușit să bat palma, să-i aduc în Valea Jiului. Un exemplu este lângă Deva, la Mintia, unde este o fabrică de canapele, pentru că aici am văzut că se caută așa ceva, că e forța de muncă ieftină. M-am dus și m-am interesat cine-i patronul. La birourile lor mi s-a zis: „Patronul nu este acum în România, dar vine săptămâna viitoare”. I-am zis: „Domne, vreau și eu să vin să vorbesc cu el”. „Da cum să nu?” Și m-am dus, l-am contactat și mi-a zis: „Păi să venim să vedem cum aveți pe-acolo”, și până la urmă au venit oamenii. Ăsta e un italian.

I: Ce le-ați oferit?

ND: Păi prea multe, din păcate, nu poți. Hale, din ce hale mai avem aici prin oraș. Din păcate nu putem să le dăm nici cu prețuri mici sau fără bani, pentru că pe partea cealaltă Curtea de Conturi vine și îți interzice. Spune că contractele sunt în defavoarea primăriei. La cei care au venit le iau undeva la 3-4 euro/mp chiria.

I: Halele astea ce-au fost înainte? De unde are primăria atâtea hale în patrimoniu?

ND: Sunt hale industriale de la mină: ateliere de reparat motoare, de reparat vagoneți pentru mină și ele prin HG au fost predate către primărie.

I: După ce ați băgat Aninoasa în insolvență, cum ați fost perceput de populație? Pentru că dumneavoastră ca primar sunteți, în teorie, gospodarul, bunul adminstrator al localității, iar pe de altă parte sunteți politicianul, care nu vrea să piardă voturi. În momentul în care vi se pune ștampila: INSOLVENȚĂ, nu sunteți perceput negativ de populație?

ND: Marea parte a cetățenilor din oraș știu situația orașului. Tocmai de aceea m-au ales pe mine, ca să-l dea jos pe fostul primar după 22 de ani de mandat și majoritatea știu situația primăriei Aninoasa, cu datoriile și cine le-a făcut și sub ce formă și au perceput bine intrarea în insolvență. Dar da, față de momentul la care am fost ales primar, popularitatea mi-a mai scăzut cu ceva, însă nu cu mult. Drept dovadă oamenii au venit și la europarlamentare și am scos un procent de 43,3%, peste media națională

Ei, sunt parte dintre cei care făceau parte din vechea gardă, care peste tot afirmă în presă, la televiziuni, că primarul ăsta a băgat orașul în insolvență. Inclusiv fostul primar, azi de la ora 16.00, a fost invitat la o emisiune pe un post de televiziune local și tot aceeași treabă o zice, că actualul primar a băgat orașul în insolvență, că el, dacă era primar, nu ar fi băgat orașul în insolvență, cu orice riscuri. Am intrat și eu de multe ori în direct și le-am spus: Domne, eu am declarat starea de insolvență conform legii, iar voi ați băgat orașul în insolvență prin ce-ați făcut cei 22 de ani. De ce să risc eu să nu declar insolvența, când de facto eram în insolvență? E pedeapsă cu pușcăria de la 1 la 3 ani dacă întrunești condițiile și nu declari insolvența.

I: Bun, acum spuneți-mi cum e perceput fostul primar?

ND: Oamenii îl apostrofează, chiar îl jignesc unii, dar el n-are nici o treabă, e senin.

 

Chiar mi se rupe sufletul când oamenii vin la mine și nu pot să dau un ajutor de urgență din cauza acestei insolvențe. Sunt oameni care nu au un ban și trebui e să se opereze, să meargă la un control medical. Chiar merită aceste ajutoare și din păcate nu pot să-i ajut cu nimic. Și azi dimineață a venit un bătrânel de vreo 77 de ani, avea o gâlcă după cap, așa, cât pumnul și zicea că neapărat trebuie să meargă la operație și solicită un ajutor de urgență. I-am zis: „Din păcate noi nu putem să dăm nici un ban”. „Domne, dar eu mor dacă nu mă operez”. ”Na”, scot din buzunar, dar cât pot și eu, că de unde?

I: Apropo, ce salariu aveți domnule primar?

ND: 2900 lei.

I: Am citit în presă că ați dat din buzunar și de ziua copilului. De unde aveți atâta de dat, că până la urmă cheltuiți tot venitul de primar, în felul ăsta? Dacă aveți 2900 de lei și dați la vreo 3 oameni  cum e bătrânul de care-ați vorbit mai sus, nu mai rămâneți cu bani în luna aia.

ND: Ooo! Dar de multe ori am rămas, că mă ceartă și nevastă-mea, că toți banii aproape îi dau în felul ăsta. Cumpăr beton, câte-un metru cub de beton și astup găurile din drum.

I: Cum, din banii dumneavoastră?

ND: Din banii mei cumpăr câte-un metru cub de beton, iau o lopată și mă duc cu secretarul, cu prietenii și astupăm gropile pe drum, să fim și noi oraș cu străzi fără gropi.

I: Dumneavoastră jucați dublu rol și de primar și de salahor?

ND: Da,da. Am participat eu personal.

I: De când n-au mai fost făcute investiții în Aninoasa și când estimați că vor fi reluate?

ND: Investiții, ce-am reușit eu anul trecut, înainte de intrarea în insolvență, am făcut o reabilitare la un centru cultural din Aninoasa, pe care l-am finalizat cu succes. Asta în valoare de vreo 12 miliarde de lei și am introdus apa și canalizarea în tot orașul, iar un lucru bun, pe care l-am finalizat anul trecut prin noiembrie.

I: El fusese început de vechiul primar?

ND: Proiectul da, într-adevăr e făcut de el. Noi facem parte dintr-o asociație de dezvoltare intercomunitară pe Valea Jiului, toate primăriile și m-am luptat ca Aninoasa să intre în faza incipientă în proiect și s-au apucat de proiect la Petrila și Aninoasa în Valea Jiului.

I: Ce aveți în topul priorităților, atunci când vi se va ridica interdicția de a investi?

ND: Drumul. Drumul de legătură din partea de sud a orașului. Sunt 5,7 km, este un drum prin mijlocul orașului, care este praf, sub orice critică și reabilitarea acestui drum, 666B și pe urmă finalizarea gazului metan. Și mai am de construit un bloc de 60 de apartamente pentru cetățenii de etnie rromă, care sunt chiar la stradă, la DN-u, care arată atât de jalnic, că toate televiziunile care vin în Valea Jiului, acolo se opresc. Deutsche Welle, Al Jazeera, toți au fost și filmează și zic că asta-i imaginea Văii Jiului.

 I: Al Jazeera merge mai mult în teatrele de operațiuni? Prin Afganistan, Irak? Cum a ajuns la Aninoasa?

ND: Nu știu, nu-mi explic.

I: BCR-ul cum a renunțat el la 30% din principal? Putea să rămână în continuare, să vă ia hale, terenuri, dacă vroia.

ND: BCR-ul fiind creditorul majoritar, din tabelul de creanțe, și încă o societate, SC JIET SRL, am găsit înțelegere la aceștia să accepte, pentru că, conform planului de redresare, nu puteam să realizăm venituri încât în trei ani să le plătim întreaga sumă și atunci riscau să nu mai ia nimic. Și atunci cei de la BCR și-au zis: mai bine iau 70% din ceva, decât 100% din nimic. Chestia asta s-a vorbit la București. Administratorul nostru judiciar, numit de judecătorul sindic,  a vorbit la București cu conducerea BCR-ului.

I: Îl cunoșteați de dinainte pe administratorul judiciar?

ND: Nu, eu sincer să fiu, n-am auzit de dânsul, dar știu doar că am cerut un administrator din zonă. Fiind în zonă să fie aproape, să colaborăm mai bine, dar instanța mi-a respins cererea și a numit pe Tudor și Asociații, din București.

I: Dumnealor de câte ori vin la primărie pe lună, ce hârtii semnează, ce vă dau voie să faceți și ce nu? Vă încurcă în vreun fel activitatea?

ND: Eu, ca primar, practic nu am nici o reținere. Judecătorul putea să dispună retragerea calității de ordonator de credite, dar nu, mi-a lăsat tot mie funcția de ordonator de credite. Eu pot să fac orice plată, în condițiile legii, dar numai cu avizul administratorului judiciar. El vine, adică nu el personal, asociații dumnealui, vin și avizează toate proiectele de hotărâri, dispoziții, ordine de plată, tot absolut.

I: Care este planul de redresare a localității gândit de administratorul judiciar?

ND: Împreună am găsit. S-a uitat pe lista de inventar la domeniul public, la domeniul privat mai mult, că cel public e inalienabil. Noi nu prea avem prea multe de valorificat, de vândut. Avem anumite terenuri, anumite hale de închiriat, dar pe astea oricum le aveam și eu în minte să le scot la concesiune, ca să scot bani de pe urma lor. În rest administratorul judiciar a decis o diminuare de personal cu 10-20%, pensionarii care îndeplinesc condițiile de pensionare să se pensioneze și cam astea ar fi.

I: Dacă se vor lua aceste măsuri, în cât timp vă grantează ieșirea din insolvență?

ND: Eu asta tot sper, să ieșim cât mai repede, pentru că noi nu putem face nici cea mai mică investiție. Dar suntem pe calea cea bună. Eu când am preluat mandatul aveam datorii de 91 de miliarde și  în doi ani am ajuns să mai am doar 36 de miliarde datorii. E o reducere uriașă, dacă vă gândiți că veniturile anuale ale Aninoasei sunt de 42 de miliarde.

I: Care este celălalt mare creditor al comunei, în afară de BCR?

ND: O firmă locală, SC JIET SRL, de la care fostul primar a închiriat utilaje pentru transportul gunoiului menajer și tot așa, au lucrat câțiva ani de zile fără bani și până la urmă oamenii s-au săturat, ne-au dat în judecată și tot așa, în atâția ani s-au adunat de la 3 miliarde în anul 4 de contract, după doi ani 5 și acum au de recuperat vreo 6 și ceva, sumă din care jumătate sunt penalizări.

I: Acum, după ce ați intrat în insolvență, cine vă face curat în oraș?

ND: Acum ne-am asociat cu municipiul Vulcan, localitatea vecină. Ei au în subordinea consiliului local o firmă a lor de salubritate. Ne-am format împreună cu primăria Vulcan o asociație și deținem și noi o cotă parte din asociație și cu ei colectăm gunoiul.

I: Cu cât v-au scăzut costurile făcând această asociere cu primăria din Vulcan?

ND: Cu foarte mult. Cu 98%, pentru că fiecare cetățean are el contract individual cu firma de salubritate, nu ca înainte, când primăria plătea pentru toți, pentru transport gunoi, pentru toate.

I: Orice primar are și el visele bunului gospodar, care vrea să-și vadă localitatea înflorind. Cum vă simțiți când priviți cum sunteți legat de mâini și de picioare când vine vorba de investiții?

ND: Dacă mă credeți, de multe ori îmi vine să plâng, pentru că stau și mă uit cum se dezvoltă localitățile vecine, care nu sunt în stare de insolvență și eu nu pot să fac nimic, pentru că orice proiect pe care-l scrii, pentru că mai avem și noi oameni buni care știu să scrie un proiect, știm să ne descurcăm, dar din păcate, când vrem să accesăm fonduri, ni se cere să dăm declarația de eligibilitate, că nu ești în insolvență sau faliment.  Nu poți, pentru că ești. Și atunci trec toate fondurile pe lângă tine, stai și te uiți, oamenii au pretenții din ce în ce mai mari. Din păcate nu pot să le asigur nimic. Vin oamenii cu tot felul de cereri, nu pot să-i rezolv. E din ce în ce mai greu. De-aia am încercat prin forțe proprii să fac cam tot ce fac și celelalte localități, ca oamenii să nu simtă că traversează o perioadă așa grea.

I: Câți oameni mai sunt angajați în primărie?

ND: Mai avem cincizeci, din vreo optzeci și ceva, nouăzeci. Și mai vrem să reducem încă vreo 10.

I: Salariul mediu în primărie câte este?

ND: Undeva la 9-10 milioane.

I: Care e cea mai mare bucurie a dumneavoastră ca primar?

ND: Să văd și eu un drum ca lumea în Aninoasa, să văd și eu oamenii cu zâmbetul pe buze, să văd și eu că e curățenie, că e fericire, nu totul mohorât și toată lumea tristă și toată lumea așteaptă numai de pe-o zi pe alta că poate, poate, se întâmplă ceva. Asta m-ar bucura cel mai mult, să văd că lumea e fericită și prosperă.

I: Să vă întreb și de politică?

ND: Sincer să vă spun, sunt cam dezamăgit așa, cam în general de politică.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *