Marius Ghincea

Cum asigurăm un acces echitabil la educație de calitate? Cazul taxelor de la Facultatea de Drept

Universitatea din București, a doua cea mai mare din țară, a început să pună în discuție creșterea semnificativă a taxelor de studiu pentru programele de licență, masterat și doctorat. Propunerea de la Facultatea de Drept a universității, unde taxa de studiu pentru masterat ar urma să ajungă la aproape 10.000 lei pe an universitar, a produs deja reacții virulente atât în presă cât și în rândul studenților. În această dezbatere se pot observa două poziționări care sunt cât se poate de legitime și valide. 

Pe de o parte, susținătorii creșterii taxelor de studiu afirmă că facultățile nu pot asigura un nivel mai înalt de calitate a predării și o îmbunătățire a facilităților de studiu cu resursele financiare existente. Conform decanului Facultății de Drept, veniturile actuale ale facultății nu acoperă nici măcar cheltuielile curente de funcționare, deci nici nu poate fi vorba de a oferi condiții de studiu mai bune. Pe de altă parte, opozanții creșterii taxelor de studiu afirmă că taxele de studiu sunt deja mari și o creștere a acestora ar fi inechitabilă, limitând accesul la educație a celor care nu își permit să plătească 5000 lei pe an pentru programele de licență și 10.000 de lei pe an pentru programele de masterat, dacă nu sunt la buget. Atât argumentul calității cât și argumentul echității sunt legitime și arată probleme semnificative cu care se confruntă atât sistemul universitar cât și societatea în ansamblu.

Susținătorii creșterii taxelor universitare ridică o temere validă: fără mai multe resurse, universitățile se vor degrada și mai mult, atâta vreme cât statul nu oferă mai multe resurse educației. Opozanții creșterii taxelor arată, în mod legitim, că orice creștere a taxelor de studiu va duce la creșterea inegalităților economice, afectând în mod disproporționat păturile de studenți cei mai săraci, din mediile cele mai precare din țară. Asta va transforma studiile universitare într-un privilegiu al celor bogați. Ambele poziții pleacă de la poziții morale și practice a căror importanță și legitimitate nu poate fi negată. Așadar, ce ar trebui să facem? Cum putem să împăcăm ambele tabere?

Majoritatea programelor de studii universitare au aproximativ jumătate din locuri bugetate, adică studenții care le ocupă nu plătesc taxe de studiu, iar cealaltă jumătate sunt „la taxă”, însemnând că studenții plătesc toate costurile asociate programului de studii. Problema esențială vine de la faptul că statul refuză să finanțeze la un nivel optim educația, menținând instituțiile academice și de cercetare într-o stare de continuă precaritate. Soluția evidentă ar trebui să constea în forțarea statului să crească finanțarea educației. Dar cum știm că aceasta nu este nici posibilă în viitorul apropiat, iar universitățile nu au nici capacitatea de a forța guvernul să ia o astfel de măsură, trebuie să ne limităm la ce este posibil. Așadar, în lipsa creșterii finanțării per capita pentru studenții bugetați, universitățile au două alte surse alternative de finanțare: taxele de studiu plătite de studenții nebugetați și granturi de cercetare.

În ceea ce privește taxele de studiu plătite de studenții nebugetați, soluția care ar îmbina cel mai bine nevoia de a atrage mai multe resurse cu principiul echității și justiției sociale este stabilirea unei grile de taxe legate de venitul anual al familiei pe anul precedent. În acest fel universitatea ar putea să atragă mai mulți bani fără a impune o povară financiară pe umerii studenților și familiilor sărace. Studenții din familiile mai bogate ar plăti mai mult, iar cei din familiile mai sărace ar plăti mai puțin. 

Cum ar arăta o astfel de grilă?

Venitul anual al familiei Taxă de studiu licență Taxă de studiu masterat
> 200.001 lei 10.000 lei 13.000 lei
150.001 – 200.000 lei 7000 lei 12.000 lei
130.001 – 150.000 lei 6000 lei 9000 lei
66.001 – 130.000 lei 4000 lei 7000 lei
24.001 – 66.000 lei 2500 lei 5000 lei
0 – 24.000 lei 1000 lei 2000 lei

Valorile au titlu de exemplu și ar trebui stabilite în funcție de caracteristicile demografice ale albiei din care universitatea/facultatea își atrage studenții. 

Introducerea unui sistem de taxe de studiu care să aibă ca punct de referință veniturile anuale ale gospodăriei studentului ar permite universitățile să îmbine nevoia de a atrage mai multe resurse cu principiul legitim de a asigura accesul egal la educație universitară pentru toți studenții merituoși. Iar acest principiu trebuie să se aplice în mod egal și studenților de la taxă, nu doar a celor bugetați.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *