Cu mama la protest: dar oamenii astia nu au servici?

După cină am convins-o pe mama să mergem în Piața Universității. Ce
să căutăm noi acolo? mă întreabă ea după ce avusesem o discuție despre
cine și de ce protestează de 15 zile în oraș. Singurul lucru bun, după
părerea ei, era că din protestele astea au ajuns să se certe Crin cu
Ponta. Am ajuns în piață când abia se aduna lumea. Am dat o tură până la
Unirea, am citit pancarte, am comentat. Întrebarea mamei, când s-a
declarat obosită și mi-a cerut s-o duc înapoi acasă (că mâine are de pus
castraveți la murat):

– Dar oamenii ăștia n-au servici?

I-am zis că probabil mulți dintre cei care protestează seară de seară
în piață sunt și tineri fără job, fac parte din generația tânără și
irosită despre care se tot vorbește în Europa de când cu criza. Au
studii, dar n-au loc pe piața muncii. Pentru că avem așa ceva în
familie, mama a priceput mai ușor, dar tot a băgat-o pe aia cu „pe
vremea mea…”:

– Noi munceam, mamă, nu aveam timp de manifestații, că trebuia să mergem la muncă.

– Ce munceați, mă, atâta, că uite, acuma tot săraci suntem, caut eu s-o întărât.

– Păi ce am muncit, atâta industrie câtă a fost în țara asta cine a făcut-o?

– Și la ce v-a folosit?

– Păi uite că de bine de rău avem acuma o pensie. Să zicem mersi că ne-o plătesc ăștia.

– Păi să ziceți, că ăștia v-o plătesc împrumutând bani de la FMI. Nu
vezi că tineretul nu muncește ca să vă plătească pensia, cum ar fi
normal…

– Și ăștia până la urmă ce vor, de asta protestează?

– Nu chiar…

– Dar atunci ce vor?

– Să schimbe lucrurile, sistemul. Sunt o generație neafectată de comunism, gândesc altfel, vor să fie guvernați altfel.

– Dar nu prea văd că schimbă ceva, ă?

– Totuși, sunt mulți, cei mai mulți oameni ieșiți în stradă în
ultimii 20 de ani, e ceva, eu zic că e încurajator, nu vezi că ies fără
sindicate, fără partide, e clar că o schimbare trebuie să se producă.

– Și cu cine vor ei să schimbe? Pe cine pun în loc? Noi cu cine votăm?

N-am știut ce să-i mai răspund mamei, că de când cu protestele astea
și pe mine mă încearcă aceeași întrebare: ok, uniți, salvăm, alea alea,
dar ce facem după? Cum concretizăm toată energia asta într-o schimbare
reală de sistem, ca să nu rămână totul doar o emulație pe care pun mâna
niște iliești 2.0? Dacă n-or fi pus deja unii mâna, că prea curgeau
organizat coloanele de manifestanți aseară, sub ochiul mulțumit al
poliției și jandarmeriei, precum coloanele de oameni ai muncii către
manifestațiile de 1 Mai odinioară. Deh, eu le-am prins și pe alea…

* Nu am pomenit de Roșia Montană pentru că oamenii pe care i-am
văzut eu aseară nu veniseră acolo doar pentru asta. I-a scos în stradă
ceva mult mai profund. Problema e că acel ceva îmbracă prea multe forme
și nu e suficient de copt pentru a înlocui sloganul actual. E
nevoie de cineva care să aprindă lumina și să organizeze tot poporul
ăsta nemulțumit. Cineva care să știe că va fi tocat de mașina de
propagandă și pentru laptele supt de la țâță, dar în care oamenii să
aibă suficientă încredere încât să nu conteze. Dacă acel om va reuși să
scoată la vot poporul de aseară de la protest (plus
alte câteva milioane care stau în casă din varii motive, dar gândesc la
fel) probabil că ar fi șanse să batem autobuzele și sacoșele USL+PDL.
Mă tem, însă, că nu se poate menține treaz interesul până la alegeri cu
mișcări de stradă. Ar fi epuizant pentru ăia care au totuși un loc de
muncă ;)

** Adineauri l-am auzit la TV pe premier spunând că după ce a discutat cu minerii îi va căuta pe Remus Cernea, pe Nicușor Dan și pe alții care au mai fost în emisiuni televizate. Practic Ponta s-a grăbit să indice niște lideri ai mișcării de stradă,
dintre care unul e chiar parlamentar USL. Cam convenabil.