Corupția are efecte cât se poate de concrete, în viața de zi cu zi. La limită, ucide. Nu este vorba doar despre o mână de oameni care au făcut și fac bani pe seama statului, ci de oameni și găști care, în schimbul unor foloase materiale personale, transformă viețile în statistici. Până nu înțelegem acest lucru, până nu vedem că șpăgile, achizițiile publice atribuite discreționar, tranzacționarea contractelor au consecințe vitale vom continua să fim victime.
Astăzi, e rândul nou-născuților să fie prinși în negocierea bani contra viață. La Asociația de Neonatologie și la alte spitale din București, printre care Spitalele Polizu și Cantacuzino, au loc descinderi ale anchetatorilor. Percheziții au loc și la Ministerul Sănătății. Suspiciunile sunt acelea de folosire ilegală a banilor europeni, dar și de la bugetul de stat, destinați achiziției de echipamente pentru secțiile de nou-născuți. Să luăm bine aminte. Este vorba despre fraudarea banilor din care ar fi trebuit să fie cumpărată aparatură medicală pentru copii.
Să ne amintim cazul operațiilor estetice de la Spitalul de Arși. Făcute pe sub mână, aceste intervenii chirurgicale fără interes vital erau decontate din banii destinați femeilor mutilate în urma operațiilor de extirpare a tumorilor maligne. O femeie trecută prin traumele pierderii unui sân și cea a statului la coadă pentru chimioterapie își pierdea, astfel, dreptul de a-și recăpăta viața. Vi se pare că, atunci când vorbim despre corupție, vorbim despre stat și pierderile acestuia? Ei bine, nu. Corupția este despre noi și viața noastră.
Un alt caz: cel al lui Adrian Duicu, președintele Consiliului Județean Mehedinți. Printre rânduri, aflăm din referatul procurorilor că făcea bani tot pe seama sănătății. Una dintre acuzații este aceea a trucării unei proceduri de achiziție public, în urma căreia se cumpăra aparatură medical pentru Spitalul Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin.
Corupția nu e abstractă. Corupția nu lovește în stat și în bugetul public, ca și cum acestea ar fi acolo, sus, fără legătură cu noi. În corupție, nu e vorba doar despre marii bogați ai țării, ci despre cei din imediata noastră apropiere și despre uzurparea vieții fiecăruia dintre noi. Este vorba despre tratamente lipsă sau întârziate, despre analize greșite pentru că banii pentru reactivi lipsesc, despre supraviețuirea unui copil născut prematur, ținut într-un incubator neperformant, pentru că banii pentru cel nou au intrat în buzunarul corupților. Corupția ucide cât se poate de concret și cât se poate de lângă noi.












Pe langa sanatate, lipsa autostrazilor face anual sute de victime (depasiri periculoase, lipsa semnalizalilor etc).
Da, despre asta e vorba. Despre deturnarea banului public de la scopul lui precis, pana in punctul in care ne afecteaza vietile. Coruptia din sanatate e poate exemplul cel mai clar. Fondurile din infrastructura sunt un alt exemplu de cum ajunge coruptia sa ne puna in pericol la modul cel mai concret.
La Duicu,nu este vorba numai de dotarea spitalului Materno-infantil unde a achizitionat truse medicale..”veterinare”.Este vorba si de sectia RMN din fosta policlinica ce-i apartine,unde deconta un RMN la cca 4 minute.(daca nu gresesc).Cca 70%din bugetul CASS erau decontati catre firma lui.
@angie: nu gresiti, un RMN la fiecare patru minute era decontat. Cealalta fata a perspectivei e ca, in fiecare ora, un pacient nu a beneficiat de RMN in sistemul de stat, pentru ca bugetul este, nu-i asa?, limitat.
Depinde ce intelegi prin stat. Daca intelegi prin stat o organizare nationala care lucreaza in interesul public atunci statul este despre noi. Daca intelegi prin stat altceva atunci scrii un articol ca asta.
@Dan Bruma: ati remarcat corect. Aceasta e si ideea: sa intelegem ca statul nu exista undeva, in abstract, si ca nu e despre noi. Perceptia asupra coruptiei e ca aceasta fraudeaza si faulteaza statul, ca si cum statul ar fi in afara noastra. Miza este sa intelegem ca, atunci cand vorbim despre banii care dispar in anumite buzunare, sa intelegem ca e vorba de banii nostri, aceia cu care am fi avut parte de un sistem medical mai performant, de scoli dotate cu banci (pe care parintii le mai platesc o data, la vestitele chete pentru fondul clasei), de strazi pe care putem circula.