Deci, parlamentarul răspunde pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese, dar nu pentru că ar fi funcționar public.Motivare: Constat uimit modul în care se poartă dezbaterea din spațiul public cu privire la răspunderea penală a anumitor categorii de demnitari, funcționari, salariați etc. Uimirea mea este amplificată de implicarea în dezbaterea publică a unor oameni care fac legi sau lucrează cu legi extrem de des și comit erori inadmisibile.
Problema: Discuția s-a declanșat față de categoriile sociale care răspund penal pentru anumite infracțiuni prevăzute în Codul penal. Astfel, infracțiunile de luare de mită sau primirea de foloase necuvenite se comit de „funcționar”, iar infracțiunea de conflict de interese se comite de „funcționar public”. Deci, comiterea acelor fapte de către persoane care nu au aceste calități, nu poate atrage răspunderea penală pentru respectivele infracțiuni.
Ce înseamnă „funcționar public” în Codul penal? Răspunsul este dat de două articole din Cod.
1. Titlul VIII din partea generală a Codului Penal, se numește „Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală”. Art. 140 prevede „Ori de câte ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înţelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul când legea penală dispune altfel”. De aici rezultă două consecințe: a) atunci când întâlnim un termen în Codul penal care e explicat în Titlul VIII, suntem obligați să respectăm acea definiție; b) nu se poate face trimitere la nicio altă lege: nici de statut al unei profesii, ocupații, funcții, demnități, nici de organizare sau de funcționare a unor instituții, autorități etc.
2. Art. 147 alin. 1 definește „Prin functionar public se întelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145” (acest din urmă articol arată că „Prin termenul public se întelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public”).
Cine este „funcționar public”? Din alin.1 al art. 147 C.pen. rezultă că este „funcționar public” directorul unei instituții, președintele unei autorități, profesorul sau doctorul (indiferent că lucrează în sistemul public sau privat, pentru că desfășoară activități de interes public – învățământul și sănătatea), polițistul, judecătorul, procurorul, grefierul, ministrul, deputatul, senatorul. Dar și paznicul, femeia de serviciu, electricianul angajat la Senat, Palatul Victoria, instanță, parchet, școală, spital.
De reținut: Atât timp cât în legea penală se folosesc termeni și expresii cu înțelesuri distincte, rezultă că, în situația analizată de noi: 1. Nu are importanță dacă cel care comite fapta este personal contractual (încadrat potrivit Codului Muncii), funcționar public (încadrat potrivit Legii nr.188/1999), funcționar public cu statut special (polițist), magistrat (judecător, procuror), demnitar (președintele țării, parlamentar, ministru, membru CSM). 2. Nu are importanță cum s-a făcut recrutarea pe acel post: alegere (președintele țării, parlamentari, primari), numire (miniștri), concurs (profesori, magistrați, polițiști, grefieri). 3. Nu are importanță statutul persoanei respective, adică dacă el își exercită demnitatea, funcția, profesia, ocupația în baza unei legi generale (codul muncii) ori a unei legi speciale (demnitar, diplomat, magistrat, funcționar). Nu are importanță durata mandatului/funcției, salariul/indemnizația primită. Așadar, pentru a fi subiect activ al infracțiunii de conflict de interese, nu are importanță statutul profesional al persoanei care comite fapta, ci doar ca ea să se încadreze în categoriile la care face referire art. 147 alin. 1 C.pen.
Dacă nu s-a înțeles Mai sus am făcut o expunere juridică și clară. Dacă totuși nu m-am făcut înțeles, am o soluție alternativă: Să uităm pentru câteva momente de cuvintele „funcționar (public)” și să folosim „calitatea X”, de asemenea, să găsim exemple de astfel de calități. Prin urmare, explicația de mai sus se reduce la: Infracțiunea de conflict de interese se sancționează penal când e comisă de cel care are „calitatea X”. Conform definițiilor obligtoriu de respectat date de art. 147 rap. la art. 145 C.pen parlamentarul are „calitatea X”. De aici rezultă că infracțiunea de „conflict de interese” poate fi comisă de un parlamentar.
Concluzie: toată discuția din spațiul public este nu artificială, ci falsă de-a dreptul. Nimeni nu a spus că parlamentarii ar fi funcționari publici (adică au calitatea reglementată de Legea 188/1999, ci doar că ei răspund ca „funcționar public” (calitatea „X”!) pentru infracțiunile din Codul penal care privesc „funcționarul public” (art. 147 alin.1 C.pen).
PS Problema de mai sus de soluționează în baza cursului de penal general din anul II la facultatea de drept si, eventual, drept penal special din anul III. Orice student la Drept știe astea. Teoretic, ar fi trebuit să le știe și absolvenții. Din ce am văzut zilele astea, constat că doar unii se pricep, restul își dau cu părerea. Și totuși, consultarea unor specialiști sau cel puțin citirea Codului penal – nimeni nu poate invoca necunoașterea legii – s-ar fi impus mai înainte de adoptarea oricăror poziții publice.
PPS Dezbaterea a mai relevat un aspect: disprețul cu care este tratat un corp extrem de numeros de bugetari: funcționarii publici. Asta la 14 ani de la apariția legii lor…
Articolul a aparut si pe Contributors.ro.
Madalin Voicu si Nicolae Paun sunt strani de astfel de cunostinte juridice. Ei au prezentat un proiect de lege fie intocmit de altii ( in mod sigur), fie ca sa-si justifice oarecum prezenta in patlamentul Romaniei. Majoritatea celor ce au votat sunt deasemeni straini de lege. Ei stiu doar atat : Legea e o bariere peste care sar lei, pe sub care se strecoara cateii si in fata careia se opresc prostii.
Cred ca este mult mai clar explicat in urmatorul lui articol:
http://cristidanilet.wordpress.com/2013/12/12/parlamentarul-va-raspunde-sau-nu-ca-functionar-despre-supra-imunitatea-votata/
Mie nu mi-e clar totuși. Din explicația domnului Danileț ar rezulta finalmente că orice persoană care muncește sub o formă sau alta poate fi subiect al infracțiunii de conflict de interese.
Vânzătoarea de la alimentara din colț desfășoară și ea o activitate de interes public. Poate fi subiect al infracțiunii de conflict de interese?
Părerea mea este că multe ni se trag nouă de la superficialitatea și lipsa de rigoare cu care tratăm lucrurile. Aristotel s-ar cutremura să vadă cum sunt definite multe noțiuni în legile noastre. Nici Codul penal nu face excepție.
@Valentina Contescu,
Curtea de Apel Bucuresti a stabilit ca bancile, indiferent de natura capitalului, public sau privat, sunt persoane juridice de interes public. “Aceasta, deoarece noţiunea de persoană de interes public desemnează, în genere, acea persoană juridică de drept privat, autorizată de o autoritate publică să desfăşoare un serviciu public, aflându-se sub supravegherea şi controlul unei autorităţi publice.”
In acest sens, o piata dintr-un oras, chiar privata, este de interes public, un spital privat. Un chiosc (sau alimentara) as zice ca nu intra in aceasta categorie deoarece nu se afla sub supravegherea unei autoritati publice. Este controlata de diferite entitati, dar atat. Nu exista norme metodologice de asezat pe rafturi, de cat spatiu sa existe intre alimente, daca cepele si merele pot sta in aceeasi lada, daca trebuie spalate alimentele, etc…. Comparati cu normele de functionare ale unui spital sau ale unei banci.