Unul din obiectivele cele mai dragi guvernarii Ponta e pe cale sa se împlinească: presa, atât cât a mai rămas din ea, să nu mai aibă acces la dosarele penale. Să devină şi astea secrete precum contractele cu dedicaţie! Nu se poate înţelege altceva din demersul CSM, din aceste zile, prin care instanţele şi procurorii sunt chestionaţi insistent referitor la acest subiect.
Sub semnatura lui Biro Attila citim în Gândul că în perioada urmîtoare Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) va decide dacă secretizează sau nu dosarele penale. Judecătorii şi procurorii din CSM au început să modifice ghidul de colaborare cu mass-media, dar fără a se consulta însă cu niciun reprezentant al presei. În schimb, CSM a colectat opiniile instanţelor şi parchetelor din România.
O parte dintre judecători şi procurori sunt de părere că accesul presei la dosarele penale trebuie limitat, iar în unele cazuri chiar interzis. Sunt însă şi magistraţi care sunt de părere ca trebuie să existe un grad de transparenţă, chiar dacă nu în totalitate. Aproape toţi magistraţii sunt de părere că este nevoie de o suprareglementare a modului în care presa are acces la dosare.
CSM a publicat în această săptămână propunerile pentru modificarea ghidului care reglemetează relaţia dintre jurnalişti şi instanţe. Potrivit documentelor publicate de CSM, o pate dintre judecători cred că mass-media nu mai trebuie să aibă acces la rechizitoriile dosarelor sau la referatele cu propunerile de arestare preventivă. Cea mai categorică opinie a fost exprimată de Curtea de Apel Cluj care susţine secretizarea dosarelor penale.
CSM a publicat pe site-ul instituţiei propunerile făcute de judecători si procurori privind relaţia cu presa. Aceste propuneri vizează modificarea ghidului privind relaţia dintre sistemul judiciar şi mass-media. În principal CSM trebuie să decidă când şi ce documente din dosarele penale ar trebui să fie publice.
Din propunerile contabilizate se desprind două curente de opinie. Astfel, unii judecători şi procurori sunt de acord ca presa să poată intra în posesia informaţiilor din dosarele penale, cu menţiunea ca informaţiile şi documentele care ajung în presă să fie mult mai atent gestionate. Celălalt curent de opinie, reprezentat în special de Curtea de Apel Cluj, susţine că accesul presei la documentele şi informaţiile unui dosar penal trebuie limitat drastic.
Cel mai disputat aspect referitor la relaţia dintre jurnalişti şi instanţe/parchete este legat de accesul la documente precum rechizitoriile dosarelor, adică documentul care rezumă probatoriul dosarului şi în care procurorii îşi explică acuzarea. Pe actualul ghid care a fost constant modificat, parchetele au eliberat copii sau extrase ale rechizitoriilor. În aceaşi situaţiie sunt şi documente precum referatele procurorilor cu propunerile de arestare preventivă. Un astfel de referat conţine acuzaţiile procurorilor în faza incipentă a dosarului şi motivul pentru care anchetatorii cred că suspectul trebuie să fie arestat.
Dumneavoastră ce părere aveţi. De ce vrea CSM să secretizeze dosarele penale? Sunteţi de acord cu asta? Ce e de făcut?
Daca CSM tot a colectat opiniile instanţelor şi parchetelor din România de ce nu sunt date publicitatii ce se invoca si cu ce argumente sunt sustinute secretizarile???Dupa ce ca avem o justitie vai mama ei mai vrem sa-i punem si mot, nu-i suficient de prost vazuta de cei din U.E.
In cadrul elaborarii unei “STRATEGII de EFICIENTIZARE a Sistemului Judiciar Integrat” poate fi adus in discutie si aspectul secretizarii dosarelor, pana atunci mai usor cu pianul pe scari ca-i cad clapele.
Asta e ce-i doare pe corupti. Cum sa faca sa nu fie prinsi, dar daca totusi sunt prinsi sa nu se afle ca sunt anchetati. Si daca totusi sunt condamnati intr-un final, sa fie amnistiati.
Daca va face asta, CSM va arata, de data asta indubitabil, ca e de partea baietilor rai. Lucru care nu stiu daca ar surprinde pe cineva.
Ce e de facut? In afara de a ne indigna degeaba aici? Ce ar putea avea cu adevarat efect si ar impiedica aberatia asta sa fie pusa in aplicare? As vrea sa stiu raspunsul la aceste intrebari…
D. jud. Dan Lupascu, mult criticat ca membru CSM, era odata presedinte la CA Bucuresti, si a dispus afisarea pe fiecare usa ca toate dosarele sunt publice, si oricine are dreptul sa se uite in ele, respectand o ordine (de bun simt): au prioritate partile. avocatii lor etc, dar, repet, oricine putea vedea orice dosar. Cam cum era si in romanul “Dosarul Pelican”. Adica aplica legea! intre timp au aparut noi coduri, cica progresiste, care lucreaza cu formule de genul “parti/persoane interesate”. Adica iar adeverinte, recte spagi.
Problema cu accesul presei la dosare, hai sa nu ne mai ascundem atata dupa degete, este ca n-a fost pentru catei, ci doar pentru dulaii propagandei domnului Basescu. Dosarele sau elemente ale acestora au fost folosite ca elemente de presiune in massmedia care este mai nou extrem de polarizata. Nu mi se pare deloc normal ca in presa sa fie publicate cu dedicatie stenograme sau transcrierile ambientale pentru cauze in lucru. Cat timp justitia nu s-a pronuntat, avem de-a face cu un nevinovat. Nu-l executam in presa, nu? In plus, nu au fost rare cazurile in care in respectivele scapari catre presa figurau si erau murdarite persoane fara nicio legatura cu cazul in speta, uneori chiar minori. Este jenant, dar in Romania contemporana se folosesc aceste dosare ca elemente de presiune, executie si umilire publica, cam in acelasi fel in care se proceda in cea mai neagra perioada stalinista.