Mă tot întreb de câteva zile de ce acum această avalanșă de legi antisociale în Parlamentul României și, mai ales, de ce această abandonare agresivă și disperată a unei minime decențe… Mai pe românește, vă spun că am încercat să înțeleg, vorba poetului, ce-i mână pe ei în luptă și, mai ales, de ce această încrâncenare de sfârșit de lume acum.
Căutând prin evenimentele acestei toamne am găsit închiderea bătăliei pentru Înalta Curte de Casație și Justiție într-un mod foarte puțin favorabil actualei puteri dar și o, să-i spunem, recrudescență a activității procurorilor anticorupție. Numai în noiembrie au fost 23 de condamnări penale definitive în cazuri de corupție, practic mai mult de una pe zi lucrătoare, prin care 90 de oameni importanți au fost așezați la răcoare.
Desigur acesta este un cadru general în care corupția primește lovitură după lovitură, dar îmi lipsea un eveniment, o precipitare acută care să justifice faptul că parlamentarii noștri vor morți-copți acum să salveze pe cineva de la pușcărie. Însă pentru a înțelege toate astea trebuie avut în vedere întregul pachet, căci este vorba de mai multe legi nu de una singură pe care să o suspectezi că e făcută cu dedicație. În altă ordine de idei pare acum mai probabil ca aceste legi să fie rezultatul unor negocieri între grupuri de interese decât o salvă menită de exemplu să îl salveze pe Adrian Năstase de încă o condamnare penală. Că veni vorba de fostul premier, este cel mai probabil ca legea privind amnistia și grațierea să fi fost prelucrată și orchestrată de apropiați ai acestuia și de aici și încrâncenarea unui Ponta sau a unui Zgonea, sau a unui Ghiţă, ba chiar și punțile de negociere și alianță între aceștia și grupul lui Dan Voiculescu. Categoric, patronul Antenelor ar fi al doilea cel mai important beneficiar, cu precizarea că Voiculescu nu are aceeași presiune a timpului ca Adrian Năstase. Deși condamnat la cinci ani de închisoare cu executare, Voiculescu mai are două căi de atac, pe când Năstase se poate aștepta la o altă condamnare cu închisoarea chiar de la sfârșitul acestei săptămâni. Ceea ce ne duce în mod inevitabil la încercarea de ieri de a reintroduce tărăgănarea la infinit a unui proces penal prin excepţii de neconstituţionalitate. Un Fenechiu, la fel ca şi Voiculescu, trebuie să privit asta ca pe un plan de rezervă în cazul eşuării aministiei în care s-au întâlnit ca interes cu Năstase. Desigur, nici Voiculescu, nici Fenechiu, nici chiar Adrian Năstase (pe care îl suspectez deja că este premierul din umbră al acestei ţări) nu ar fi adunat suficiente voturi în parlament fără o a patra grupare, una bine reprezentată de sintagma baroni locali sau de numele Liviu Dragnea. Aceştia sunt cei care trebuie să fi cerut sau să fi gândit cumva modificarea Codului Penal și dezincriminarea corupției pentru primari și parlamentari. Interesant este faptul că această grupare, probabil cea mai bine reprezentată în Parlamentul României este de asemenea sub o presiune a timpului, căci degeaba alocă Dragnea 1,4 miliarde pentru baroni locali anul viitor, dacă aceștia trebuie să îi cheltuiască legal, urmăriți prin toate firmele și pe la toate rudele de ANI, SRI și DNA. Cum cei mai mulți parlamentari sunt extensiile teleghidate ale unor baroni locali fără de care n-ar fi ajuns în Parlament, negocierea între aceste grupuri de interese a adus cel mai probabil la forțarea votării în Parlament a unor legi antisociale, a unor legi dedicate și atent direcționate, într-un context în care devenise mai dificil ca niciodată de controlat justiția.
PS: Aşa cum aţi observat, acest articol este pur speculativ, reprezintă doar opiniile mele şi, aparent, nu se bazează pe alte informaţii de culise. Sper însă ca organele de apărare ale statului, această Justiţie despre care am început să cred că în sfârşit funcţionează, să stea bine cu ochii pe aceste culise. Despre soarta ei este vorba în toată această poveste de la început şi până la sfârşit. Şi probabil şi despre a noastră a tuturor pe termen mediu şi lung.
Spuneti, dle Moise Guran, “aceasta justitie despre care am inceput sa cred ca in sfarsit functioneaza”. Permiteti-mi sa va intreb: ce anume v-a determinat sa credeti altfel pana acum? Sau sa aveti indoieli? Faptul ca era “incalecata” de “tiranul” de la Cotroceni? Sau ca a fost reformata de “betiva” si “procuroarea ceausista” Monica Macovei? Monica Macovei, cea care a fost improscata cu noroi si a carei imagine publica a fost terfelita in fel si chip pentru a o determina sa faca pasul inapoi? Si care, cu toate acestea, nu a cedat niciodata, nici macar un milimetru din ceea ce se cucerise cu atatea sacrificii si suferinte in lupta pentru modernizarea statului roman din ultimii 9 ani: reforma justitiei si implementarea regulilor unui veritabil stat de drept in Romania!
Chiar ati crezut in astfel de manipulari promovate de canalele de televiziune voiculesciene, dar nu numai, in toti acesti ani? Imi vine greu sa cred asta, dle Guran. Imi vine greu sa cred, pentru ca va urmaresc emisiunile si aparitiile publice de o buna perioada de timp si, tocmai de aceea, stiu ca sunteti o persoana inteligenta si educata. Si de caracter, as mai adauga. Si atunci, de ce in toti acesti ani am fost prea putini cei care i-am sprijinit, public si la scena deschisa pe acesti oameni? De ce oameni de valoare, ca d-voastra, a caror voce si opinie conteaza in spatiul public, nu au iesit sa spuna adevarul? Sa demanteleze minciuna si micimea celor care se ascundeau in spatele unor promisiuni desarte si amagitoare? De ce, dle Guran?
Va rog sa va ganditi la toate astea si, dupa aceea, poate vom gasi impreuna o solutie sa mai salvam ce se mai poate salva din Romania, patria noastra, a tuturor celor care o mai iubim inca. Bineinteles, daca doriti sa va asumati o asemenea misiune, alaturi de alte voci cunoscute si respectate din societatea romaneasca. Nimeni nu va poate obliga sa o faceti, e adevarat. Insa, daca nu alegem sa o facem acum, tare ma tem ca, in viitorul apropiat, nu vom mai avea o a doua sansa, dle Guran. Pentru ca sansele pierdute se razbuna. Intotdeauna.
Eu incep sa cred ca le dam prea multa atentie acestor nulitati. Pana la urma se vor inneca in propria voma. Cred cu tarie ca exista o singura solutie, din pacate, pe termen lung: cresterea nivelului de educatie in masa!
Domnule Guran, scenariul D-vs. nu este departe de adevar. Sunt convins ca multi (Multimea tacuta) au aceleasi griji si nelinisti.
Faptul ca ati sintetizat corect situatia este validat prin racnetul precipitat de ura al unor falsi iubitori de tara.