Alina Mungiu-Pippidi

Cat ne costa anticomunismul

Merită să mai dăm bani publici pentru încă un muzeu al comunismului, cînd factura de electricitate a Casei Poporului, acest memento permanent al fostului regim, ne costă lunar mai mult decît cea a oraşului Tîrgovişte? Aş spune că justiţia nu e locul de unde faci economii, cu condiţia să îţi iasă. Dar ne iese ceva?

Să le luăm la rînd. La ora asta criza economică a făcut redundantă încercarea de a mai compensa în bani pe proprietarii cărora nu li s-au restituit imobilele, deşi există o lege în acest sens. Noroc că restituirea în rural s-a încheiat, de bine de rău a durat cu mai bine de zece ani decît ar fi trebuit şi a distrus agricultura, dar e gata. În urban însă, după 20 de ani, jumătate din proprietăţi rămîn nerezolvate, circa o sută de mii! Legile contradictorii şi corupţia ne-au adus la această situaţie, nu doar nenorocită pentru proprietari, ci şi pentru economie, unde stabilitatea şi certitudinea proprietăţii sunt baza unei creşteri economice sănătoase. Nu mai vorbesc că noi nu am atins acest rezultat prost fără să cheltuim, dimpotrivă, am rezolvat 50% cu cheltuieli enorme. Iar acum banii s-au terminat, cel putin banii pentru a rezolva injustiţiile, bani pentru Catedrala Neamului, Arena Naţională şi Muzeul Comunismului se vor găsi (numai FMI nu a aflat). Că aşa e românul: ctitor.

El vrea să aibă un tablou votiv unde să figureze cu toată familia şi unde să scrie Primăria Sectorului 2 a făcut această toaletă. Sau: PDL la sugestia fostei Comisii Prezidenţiale condusă de Vladimir Tismăneanu a făcut acest muzeu. Nimeni nu se înghesuie sa dea bani să rezolve o sută de mii de injustiţii private fără tablou votiv. Sub guvernul liberal s-a cheltuit peste un miliard de euro din despăgubiri directe şi active transferate fondului Proprietatea, care, să ne amintim, a fost un compromis cu PSD, care nu voia restituire in natura. E o iluzie că acele acţiuni nu costă bani, activele transferate acolo ar fi putut fi privatizate şi din acei bani să plăteşti măcar dobînzile la datoria noastră externă. Conform Autorităţii Naţionale pentru restituirea proprietăţilor, pînă la această oră s-au achitat doar cca 150 de milioane de euro, deci statul datorează încă proprietarilor de drept sume inca de vreo trei ori pe atita in bani lichizi si, cum acestia s-au terminat, inca nu stiu cite sute de milioane de euro in actiuni la fond. Justiţia reparatorie costă scump, iar dacă prin asta nu aduci certitudine şi nu închizi problema se cheamă că ai aruncat pur şi simplu banii.

Restituirea imobilelor naţionalizate nu e singurul capitol cu cost economic rămas nerezolvat. În 2009, ca urmare a avîntului propagandistic de a dovedi că regimul ăsta e mult mai anticomunist ca alte regimuri s-a trecut o nouă lege de a compensa pe foştii deţinuţi politici, 221/2209. Vă reamintesc că începutul îl făcuse regimul Iliescu prin Decretul-lege nr. 118/1990, care stabilea o „ Indemnizaţie lunară calculată pentru fiecare an de detenţie, internare in spitalele de psihiatrie, strămutare, deportare sau prizonierat”, dar omitea pe cei executaţi (de exemplu partizanii din munti). Răul şi mai mare a fost că suma fixă stabilită a fost imediat redusă la nimic de hiperinflaţia care a urmat. Cu toate astea, legea era superioară celei din 2009, mult mai vagă şi care în loc să stabilească un plafon clar, indexabil şi să dispună rezolvarea pe cale administrativă trimite pe solicitanţi la tribunal să ceară sume teoretic nelimitate. Aşa s-a ajuns ca ÎPS Bartolomeu Anania să dea în judecată statul român pentru despăgubiri de 800.000 de euro (proces lăsat moştenire nepoţilor), pentru că fusese deţinut politic (şi turnător, probabil de asta suma era indexată), ca Ion Diaconescu şi primarul Chiliman (pentru tată-său) au cerut sume enorme, de un milion de euro şi peste. Absurditatea legală era că dl. Diaconescu, de exemplu, beneficiase şi de prima lege, de ce o a doua?

În sfîrşit, lumea a început să meargă la tribunal, judecătorii s-au trezit iarăşi cu o lege ambiguă de aplicat – cuantificarea suferinţei cuiva vreme de 50 de ani!- dar, cum statul nu are bani, a atacat în instanţă toate deciziile favorabile victimelor. Asta e practica, juriştii statului se duc la toate procesele şi se opun ca statul să plătească, chiar dacă aşa e legea, că altfel vine Curtea de Conturi şi îi sancţionează. Iată aşa, cu stînga trecem o lege şi cu dreapta luptăm contra ei, după ce am creat iluzii la alte mii de oameni, deja greu încercaţi de soartă. În sfîrşit, primăvara asta guvernul s-a trezit să plafoneze prin ordonanţă la o sumă mult sub o sută de mii de euro, dar aceasta a fost atacată la Curtea Constituţională.

Aspectele restaurative sînt deci un dezastru. Stăm poate mai bine cu altele, de exemplu cu transparentizarea influenţelor oculte ale fostului regim? CNSAS a iniţiat 1400 de procese în ultimii trei ani, obligaţi de noua lege schimbată ca urmare a acţiunii lui Voiculescu în justiţie, le ia ani şi bani ca să ajungem la rezultatul că nimeni din guvernele României nu a fost vreodată colaborator cu Securitatea (deşi unii au adeverinţe interesante), iar din ultimele două Parlamente nici cinci securişti nu se aleg, pratic Mona, Voiculescu şi frăţiorul lui Vadim Tudor, cu Rodica Stănoiu încă se judecă, lui Micky Şpagă CNSAS i-a retras verdictul in urma contestaţiei lui. Iar Dan Voiculescu cu decizie definitivă de colaborator e vicepreşedinte al Senatului din partea PNL. Merită banii acest efort? Nu. Măcar bulgarii au găsit zeci şi i-au şi declarat fără să mai treacă pe la tribunal.

Evident, cei care conduc acolo CNSAS sînt ceva mai independenţi decît ai noştri.

Nu era mai rentabil dacă statul de la bun început dădea totul înapoi şi le construia locuinţe sociale chiriaşilor sau ardea toate dosarele? Dar e prea tîrziu să ne întrebăm. Dar nici nu merită să consumăm spaţiu despre discuţiile astea absurde cu muzee şi altele, cînd chestiuni fundamentale sînt nerezolvate. Cum ar trebui finanţate studiile despre comunism şi alte aspecte simbolice? Prin competiţii deschise. Nu prin salarii permanente, că nu vrem să iasă nimeni la pensie de la studiul anticomunismui sau al la revoluţiei, ci prin granturi date competitiv prin sistemul naţional de cercetare şi prin fonduri europene alocate acelor particulari care au dovedit că au reuşit să strîngă deja bani şi public în jurul proiectelor lor.

Acestea sînt numeroase şi diverse, de la cel clasic al memorialului de la Sighet (adus în octombrie la Bruxelles de Monica Macovei), la cel postmodern al Liei Perjovschi, care are o arhivă a comunismului în spaţiul unui garaj şi nu a primit niciodată un leu de la stat. Vladimir Tismăneanu se plînge că eforturile lui în această direcţie sînt prost privite de duşmanii regimului. Fals: sînt prost privite de mult mai multă lume decît de duşmanii lui Băsescu sau antisemiţii de serviciu. Ca să fie mai bine primite, ar fi bine să se repare trei lucruri: dl. Tismăneanu să nu mai conducă anticomunismul din vila lui Ceauşescu de pe Mircea Eliade, că dă simbolic foarte prost, să renunţe la ideea că poate face un monopol, o megacomisie anticomunistă cu toată lumea depinzînd de el ca patron (vă scutesc de multele detalii pe tema asta, dar ele abundă), în fond o idee profund comunistă, şi să înţeleagă că anticomuniştii sînt primii care trebui să procedeze altfel, nu prin numiri politizate şi fără concurs cum a făcut el la IICCMER sau alocări de fonduri la fel de preferenţiale. Că dacă nici în astea simbolice nu sîntem mai breji decît erau comuniştii, costul de imagine e chiar mai mare decît cel în bani.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

19 thoughts on “Cat ne costa anticomunismul

  1. ROMANIA dominata de MASCARICI

    Dupa 1989 timp de 20 de ani, la nivel national, pentru a nu se trezi romanii la relitate, s-a umblat si se umbla continuu dupa HIMERE, categorisite a fi de interes colectiv, provocate si bine plasate de cei care au condus ROMANIA (MAFIA POLITICIO-SECURISTICA) spre FEUDALIZARE. Drept urmare exista riscul ratarii unei sanse istorice de emnicipare a ROMANIEI.

    Reply
  2. andrada

    Niciun cost nu este prea mare pentru un astfel de Muzeu. Macar atat sa avem, daca nu am putut face lustratia iar comunistii ne decid inca soarta.

    Reply
  3. george

    asa cum exista zeci de muzee ale holocaustului care a durat cati ani, cred ca trebui sa avem si muzee ale rezistentei cominismului care a durat zeci de ani si adistrus zeci de generatii..( fenomenul Pitesti, etc)
    intrebarea ar fi : CAT NE-A COSTAT, SI NE COSTA COMUNISMUL??

    Reply
  4. s

    nici macar nu este nevoie de constructia unui muzeu de la zero. exista inca inchisori care pot fi tranformate in muzee – cum ar fi cea de la Ramnicu Sarat sau cea de la Jilava, locuri cu mai multa istorie decat orice cladire noua ce ar putea fi construita. Nu este vorba de investitii aici – bani cu siguranta s-ar gasi – este lipsa de vointa politica, in a arata multora dintre oameni ce a insemnat de fapt regimul cu care unii dintre cei de la putere sau parinti de-ai lor au colaborat sau chiar l-au creat

    Reply
  5. alin

    excelent text. macara daca ar folosi. aveti cunostintele despre cum au procedat cu securistii fiecare din statele fost comuniste. de ce nu (mai) scrieti asta (inca o data)?

    Reply
  6. daniela

    Articolul imi aminteste de o sesizare a unui cetatean care asculta muzica la maxim in apartamentul sau de bloc si a primit plangeri de la vecina de alaturi. Cetateanul cu pricina, vigilent si informat, stia ca vecina respectiva avea intarzieri la intretinere si, enervat, a facut sesizare la politie impotriva ei, argumentand ca ea nu se poate plange de galagie cata vreme nu si-a platit intretinerea.

    Fara intelepciune si echilibru, dar mai ales fara o delimitare clara a subiectului si o argumentare bazata strict pe analiza lui corecta, nu cred ca putem vorbi de opinii pertinente si nici de solutii reale.

    “Cat ne costa anticomunismul”?
    De ce nu: cat ne costa memoria suferintei? sau cat ne costa credinta? sau cat ne costa pastrarea identitatii?
    Poate analistul va decide ca e cam scump si nu merita…

    Amestecul de minciuni si adevaruri servit ca atitudine de revolta pieptisa imi pare mai grav decat ignoranta vecinului galagios.
    Saracia nu poate fi un argument pentru dispretuirea valorilor demnitatii umane.

    Reply
  7. CNSAS

    Se pune intrebarea daca noi nu avem securisti in Parlament de ce ambele variante ale legii au cerut sa se mearga in justitie pentru deconspirare, la bulgari e o chestie pur administrativa. De ce mergem in justitie cita vreme chestia nu are consecinte legale? asa ar trebui sa poti da in jduecata si ca sa stabilesti bulina rosie- e cam acelasi lucru, un aviz tehniuc

    Reply
  8. Crisanta

    Nu cred ca este potrivit sa incadram cheltuirea banilor in aceeasi categorie pentru Catedrala Neamului si Arena Sportiva, fiindca este jenant ca intr-o tara europeana de marime medie sa nu existe un stadion la standarde minime. In ceea ce priveste catedralele, bisericile … stam excelent, avem cea mai mare densitate pe cap de locuitor, asa ca nu era absolut necesara o altă megalomanie-electorala in care preafericitii sa spuna supusilor pe cine sa voteze.
    In ce-l priveste pe „anticomunistul din vila lui Ceausescu de pe Mircea Eliade” este clar ca-i alegerea cea mai nefericita. Ca sursa de inspiratie dl. V. Tismaneanu nu trebuie sa bantuie prea mult in trecut, pentru ca sub ochii lui poate vedea ca dispunem de un „clarvazator mult stimat si iubit”, o Elena, un partid de monolit si un guvern marioneta. Il vedeti mai obedient pe prim-ministru Gogu din „epoca de aur” ca pe prim-ministru Boc din epoca „sa traiti bine”?

    Reply
  9. Dan Ungureanu

    Extrem de exact articol. Despagubirea pagubitilor s-a facut incomplet, lent cu circ, cu oameni trasi in procese nesfirsite. A inlocui istoria oficiala a lui Roller cu istoria oficiala a lui Tismaneanu e tot un act totalitar : intr-un stat democratic nu exista istorie oficiala scrisa de istorici oficiali, istoricii scriu independent. Vad deja un muzeu al comunismului condus de Oisteanu, ginerele lui Leonte Rautu…

    Reply
  10. Puiu P

    Sa recapitulam:

    reforma agrara s-a facut greu; s-a furat si aici, destul…Oamenii nu au reusit sa isi dezvolte mici afaceri, ferme de familie, pentru ca mafia importurilor a condus politicile agrare…Mai mult, taranii vindeau graul ieftin din depozitele Romcereal…Cumparatorii il exportau ieftin. Apoi, “de nevoie”, importau acelasi grau la preturi mai mari. De 3-5 ori mai mari. Si recuperau si TVA ul…La fel e si acum; se importa pepeni scumpi din Turcia in timp ce taranii romani stau pe sant si vand cu 30-50 bani/kg…

    Retrocedarile s-au amanat pana cand s-a consolidat mafia comunista de tip Constanda…Basescu stie de ce !

    Istoria este rescrisa si lupta cu Sistemul Comunist este condusa de fii fostilor tortionari, ai fostilor kgb isti, pe post de intelectuali de top; tismaneni, romani, patapievici, etc…

    In fruntea luptei cu sistemul comunist se afla o lichea; fara cultura, caracter, empatie, bunaintentie. O lichea sustinuta de societatea “civila”, de oamenii de cultura, de elitele artistice.

    Si, iata, si de Patriciu…Si, intr-o forma discreta, de un vechi tovaras de la externe care a pus labele pe banii lui Ceausescu si a croit un imperiu media…

    Intre timp, ARC publica articole care ar putea intra in topul bancurilor de la Radio Erevan…

    Reply
  11. Puiu P

    Una din temele preferate ale protipendadei…capitaliste este lista turnatorilor livrata de CNSAS. Dna Mungiu, este o crasa lipsa de bun simt sa se bata maneda pe acest aspect; este vorba despre oameni care au stat 15-20 de ani la carcera si care nu mai vedeau nici o posibilitate de salvare… Cred ca nu ati citit “Fenomenul Pitesti”…

    Problema noastra nu este aceea ca Stolnici sau Diaconescu au avut o intelegere cu securitatea. Ci ca tortionarii si securistii au pensii de 15000 de lei de care nu se atinge nimeni. Cum si-au cladit averile fostii demnitari comunisti? Fostii angajati ai ministerului de externe? Basescu, Columbeanu, Voiculescu, Patriciu si cati or mai fi? Nu v-am vazut sa va ocupati de acest aspect!

    Poate in alta viata!

    Reply
  12. Puiu P

    @daniela

    Editorialul este scris corect, pertinent, cu buna credinta; nu imi inchipuiam ca se poate pune problema si in acest fel…A la Dna Paul Vass… Propaganda si aroganta fara sens…

    Draga Daniela, Vass sau cum te-o chema; incearca sa ne spui ceea ce gantesti, ce simti, ce…foloseste! Nu ce te invata la cursul scurt de retorica!

    Reply
  13. alina MP

    De ce am numit acest articol cit ne costa anticomunismul mai degrana decit comunismul este ca si altii au avut comunism – si au reusit sa inchida subiectul, in feluri diferite, cehii restituind tot, ungurii nerestituind nimic, dar platind despagubiri imediat si clar, si astfel inchizind subiectul de peste 15 ani! in Germania trebuiau deja inchise deja arhivele Gauck, nu au fost, pentru ca s-au dovedit a fi mult mai multi colaboratori si oameni interesati sa isi vad dosarul si s-au depasit termenele legale- dar legiutorul, in intelepciunea lui, prevazuse o perioada limitata de existenta a lor. Nu ca la noi, unde o sa existe CNSAS si IICCMER si dupa aparitia farfuriilor zburatoare, probabil,, nimeni nu s-a gindit ca au o treaba de facut care se mai si incheie dupa un termen dat!

    Reply
  14. Lia Lucia Epure

    Nu stiu cat au cerut unii dintreforsii detinuti politici,pe legea 221/2009, stiu insa ca pentru umilintele suferite de tatal meu, ca detinut politic, ca urmarit non – stop pana dupa revolutie, ar fi trebuit ca o lege, ca cea numerotata cu 221, sa existe! Nus tiu cat si ce au turnat unii dintre fostii detinuti, stiu ca am scos de la CNSAS mii de pagini despre familia mea…Tismaneanau a scis istoria comunismului, poate, pentru tatal lui si al lui Patapievici, uitand de luptatorii anticomunisti din Banat, de deportarile din Baragan si de multe alte fapte! Istoria lor este pentru ei? Draga Alina,sunt plina de mahnire, norocul meu ca practicand jurnalismul mai pot spue lucruri…

    Reply
  15. alinaMP

    :ia, de acord, dartrebuia safie o lege buna Marius Oprea cu care am vorbt itre timp spune ca articolul cu despagubirile nu figura in proiect si a fost adaugat de PDL. Or fi vrut sa faca bine, nici nu conteaza, e ilegal sa introduci in legi prevederi care nu sit bugetate si nu se indica sursa banilor Pina sa ife neconstitutional, cum a propus presedintele (si eu, mai deveme) e inca ilegal, dar nimei nu tine seama, cu rezultatul ca avem legi inaplicabile.

    Reply
  16. M.O.02

    1.0bs.ds. site; daca ati oprit diacriticile dece nu scurtati numarul maxim de caractere; eu l-as restrictiona la 1.000 ! Dece…., din dorinta de a ne invata a scrie cat mai pe scurt si la object…[mie nu imi plac diacriticele, dar apostroafele…, dau savoare textului ….., infine].
    2. D.na Alina; deoarece va iubesc [ghilimelele de rigoare…, vedeti?], va tot tachinez. Pai Stimata Doamna a ceea ce-ar trebui sa fie sufletul romanesc…, dv. nu stiti ca inainte de 1989 3 din 4 romani [daca nu chiar mai multi…] fie erau comunistii, securisti, slugi ai regimului, depravati care foloseau aceste instrumente in propriu interes etc.?
    In aceste conditii anti-comunismul ne costa si ne va mai costa inca, mult de tot, in toate domeniile, in toate directiile, in toate ascunzisurile sufletului. Fata de hotiile de azi eu am ajuns sa-l apreciez, culmea, chiar pe Ceausescu… dece – deoarece, oricat de odios a fost el, a lasat tara fara datorii si chiar mai avea bani de primit daca nu ar fi fost ucis asa de repede. Costurile evocate de dv. trebuie bifate inca din 25 Dec. 1989… dar nu avem cu cine face aceste bifari…. 3/4 erau ce erau iar acum tot 3/4 sunt bieti nostalgici, vai de mama lor….. Eu raman un inapoiat care crede ca CUI pe CUI se scoate [ghilimele de rigoare] si numai o dictaura, fara mila, ar putea reduce acele cheltueli; cred ca am depasit norma de 1000 de caractere si asa imi cer iertare si inchei !

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *