Mihai Goțiu

Cât de simpatic mi-a devenit Iohannis

Până acum vreo două săptămâni cea mai mare calitate pe care i-o recunoșteam lui Klaus Iohannis era aceea că are cel mai mare potențial real de a-l învinge pe Victor Ponta în cursa pentru Cotroceni.

Pentru că e neamț (iar asta în mentalul colectiv al românilor dă bine);

Pentru că imaginea Sibiului, orașul pe care îl conduce de ani buni și unde a câștigat alegerile cu scoruri sufocante pentru contracandidați, e una bună;

Pentru că, puse la un loc, infrastructurile de partid ale PNL și PDL pot compensa, măcar în parte, mașina de partid a PSD;

Pentru că (amănunt pe care îl văd mereu ignorat în analize) are capacitatea de a atrage voturile maghiarilor, indiferent de negocierile la vârf ale UDMR (am mai avut acces și la niște sondaje interne ale UDMR din primăvară, în care maghiarii se declarau mult mai interesați de alegerile prezidențiale decât de europarlamentare – așadar e de așteptat să se prezinte la vot, la fel cum e evident că și în cazul unei directive ”de sus”, tentația de a vota un minoritar va fi esențială) ; atenție, vorbim de un procent de 5-7% care va conta enorm în ce direcție se va duce, dublându-se practic (într-o parte se scade, în alta se adună);

Pentru că, în luptă directă cu Ponta în turul al II-lea, e singurul care poate coagula maximul de la toate fracțiunile de centru-dreapta, ba chiar și voturi mai dinspre stânga;

Pentru că, dacă tot vorbim de religie, Biserica Lutherană din Sibiu, de care ține Iohannis, e fără echivoc împotriva proiectului minier de la Roșia Montană (și nu doar de ieri, alaltăieri, ci de când erau încă puțini cei se implicau în campanie – vezi aici), chiar dacă, din acest punct de vedere, ar mai trebui să clarifice public limitele (și condițiile) susținerii pe care o primește de la Teodor Atanasiu.

Dincolo de aceste considerente strategice, nu am cum să nu spun că atacurile din ultimele săptămâni mi l-au făcut chiar simpatic pe Iohannis. Povestea cu procesul pe care l-ar avea în toamnă (dar pe care, de fapt, îl câștigase toamna trecută) promovată mâna în mână și de anteniștii și româniile TV ale lui Ponta, dar și de ultimii mohicani ai lui Băsescu, răspândiți care cum prin alte instituții media, mi l-au făcut mult mai interesant: oare ce îi deranjează în așa măsură și pe unii, și pe alții încât să pună mână de la mână pentru a-l bloca să candideze? Iar unul dintre posibilele răspunsuri, ține nu doar de șansele lui reale de a câștiga cursa, ci și de jocurile pe care Iohannis le poate încurca dacă ajunge președinte.

Și apoi a venit și povestea cu ortodoxia a lui Ponta  și sondajele ”de casă” care pun în profilul ideal al președintelui României condiția de ”ortodox”, dar și scrisoarea lui Predoiu care, în aparență, îl atacă pe Ponta, dar, de fapt, nu face decât să scoată în evidență ortodoxismului propriu. Acum vreo 20 de ani, la prima ediție a cărții ”Pentru Europa” a lui Adrian Marino, acesta aducea în discuție o delimitare spirituală a Europei până pe la Cluj și Brașov, locurile în care se regăsesc ultimele catedrale gotice. Tot Marino se întreba retoric ”câți sunt sensibili, de fapt, la acest gen de argumente arheologice ”europene”?”. Din fericire mult mai mulți (și în sens pozitiv) decât în urmă cu două decenii, iar luările de poziție după episodul cu ortodoxia mă fac să cred că o realitate istorică nu mai e văzută antagonic în aceeași măsură ca în urmă cu două decenii (Ardealul/Banatul și Transilvania în ansamblu VS Moldova, Muntenia, Oltenia, București). În melanjul comunitar transilvan (cu ortodocși, greco-catolici, romano-catolici, luterani, reformați, unitarieni), Iohannis va defila în fața lui Ponta, iar dacă subiectul continuă să fie sensibil și în Regat, a devenit sensibil și din punct de vedere pozitiv (de acceptare), nu doar negativ (de respingere). Nu e vorba (a nu se interpreta greșit – aviz amatorilor) de marota cu așa-zisa superioritate a ardelenilor și a bănățenilor, ci doar de înțelegere și acceptare a unei stări de fapt – că modelul european (în sensul delimitării evidențiate cu precauție de Marino) care a ajuns ceva mai repede în Transilvania trece încetinel, încetinel și peste Carpați. Protestantismul lui Iohhanis, care îi poate cauza unele pierderi de voturi, aduce un plus dezbaterii electorale și chiar de ar fi să piardă, măcar pentru că ne va oferi un etalon pentru gradul de europenism la care am ajuns(să știm cum stăm și cât mai avem de lucru) îmi doresc să-l văd în lupta pentru Cotroceni (la cât au umblat prin Vest nu doar studenții, intelectualii și întreprinzătorii mai mici sau mai mari, ci și amărăștenii plecați la cules căpșuni ori în construcții, tare mi-e că speculatorii ”ortodoxismului” lui Ponta & Predoiu și-au supraevaluat ”avantajul”).

Și dacă toate cele de mai sus nu ar fi fost suficiente, au mai venit și niște dispute în contradictoriu cu prietenul Dan Perjovschi pe Facebook, plecate de la alt subiect, dar ajunse și la Iohannis. ”Eu îl votez fără să clipesc”, mi-a scris. Iar Dan Perjovschi e trăitor în Sibiu, e conectat cât se poate de direct la viața socială a orașului (nu doar la imaginea lui din exterior), și am încredere în capacitatea lui de a discerne după atâția ani în care l-a avut pe Iohannis primar dacă ar fi de bine sau de rău cu el președinte. Mai mult, Perjovschi își pune și public propria piele (și imagine) la bătaie, ceea ce nu e de ici-colo , în revista 22 (aici), dar și când l-am întrebat dacă îi pot populariza poziția. ”Da”, a venit răspunsul tranșant, la care a adăugat: ”Mihai, eu locuiesc la Sibiu și ăsta e primul argument”.

Pe bune, mi-e din ce în ce mai simpatic Iohannis, atât pentru deranjul pe care văd că-l produce ”în ceruri”, cât și pentru susținerea fără echivoc venită din partea unor persoane în care am încredere și care îl cunosc mult mai direct decât mine.

P.S. Pentru ”strategii” PNL și PDL, îndeosebi pentru cei care s-au speriat în ultimele săptămâni de atacurile la adresa lui Iohannis, uite o frică și mai mare: vă dați seama – tocmai după tot ce s-a întâmplat – că eventuala desemnare a lui Predoiu ca și candidat la prezidențiale va spulbera începutul de mobilizare publică din jurul lui Iohannis? Și înțelegeți că fără o astfel de mobilizare nu aveți vreo șansă?

Citește și:

Alina Mungiu-Pippidi: Predoiu o caută cu lumânarea

 

(foto main: Florin Eșanu/ Epoch Times)


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

23 thoughts on “Cât de simpatic mi-a devenit Iohannis

  1. dan perjovschi

    O precizare la expresia lui Mihai ” Mai mult, Perjovschi își pune și public propria piele (și imagine) la bătaie, ceea ce nu e de ici-colo , în revista 22 (aici)”… Din 1990 de cind colaborez sau lucrez efectiv la Revista 22 n-am avut niciodata probleme daca credeam sau afirmam altfel decit redactorii ei. N-am avut parte de desene sau texte cenzurate. Ba din contra am fost sustinut si invitat sa-mi formulez opiniile intr-o rubrica permanenta. Cu alte cuvinte nu-mi pun nici-o piele la saramura. Ca mai enervez un coleg ca mai polemizez cu altul sau ca uneori am o tusa mai groasa sau mai activista acolo unde restul redactiei e mai rezervata sau mai nuantata…asta da se intimpla de multe ori. Dar nicaieri nu m-am simtit mai liber sa ma exprim decit la aceasta revista. Redactorii sefi imi vad desenele gata tiparite.
    In rest ramine cum am spus: fara sa clipesc.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ dan: eu mă refer la faptul că îți pui pielea (și imaginea) la bătaie dacă Iohannis iese președinte și, apoi, dezamăgește

      Reply
  2. dan perjovschi

    Mihai

    inteleg. atunci mi-o pun. desi in tara asta depinde la ce televiziune te uiti acelasi om dezamageste sau confirma. la ce asteptari sint acum in Romania si la cit de divizata este societatea nimeni nu va reusi sa ne placa cu totul. Pe mine ce ma intreseaza este o viziune europeana, culturala si democrata.

    Reply
  3. alinaMP

    stati, baieti, linistiti, incepind de azi cred ca iese victoras. prea mare prostia la dreapta. si culmea e ca ar putea sa nu iasa, dar e ca de obicei. noi oricum veghem doar la tratamentul corect, in rest m-a hotarit sa mai lasam oamenii sa-si sape groapa singuri. avem alte treburi!

    Reply
  4. Maria R.

    Doamna Mungiu,sper sa va inselati.Ne-a batut Dumnezeu „ca cu”parul daca iese Ponta presedinte.

    Reply
  5. Dan_Bruma

    Nu prea inteleg de ce atata bataie pentru postul de presedinte al Romaniei din partea societatii civile. Foarte bizar. Romanii isi fac referinta din nemti dar nu se uita ca presedintele neamt e mai mult de decor in tara lui, Germania. Ei prefera sa lupte pentru a avea un presedinte „neamt” chiar daca presedintele neamt nu are nici o putere in tara lui si e mai putin cunoscut decat Boris Beker.

    Reply
    • Levi's

      Ei,la noi nu prea e de decor un presedinte.Constitutia e alta,si pana ea nu se schimba,presedintele are ceva putere la noi.Suntem dupa modelul francez,american etc.

      Reply
  6. Albusibiu

    Il secondez pe Dan Perjovschi. Tot sibian, neincrezator in Johannis in 2000, dar ferm convins de calitatile, capacitatea si chiar dorinta omului acesta de a reforma Romania si politica sa. Am vazut prea multe acte remarcabile facute de acest om pentru Sibiu ca sa nu cred ca poate face ceva similar si pentru Romania, fie ca e lasat sau incurcat in a le duce la indeplinire. Johannis nu e singura optiune a Romaniei dar, din punctul meu de vedere, fara absolut niciun dubiu, este cea mai buna!

    Reply
  7. Levi's

    Daca privim putin inapoi in istorie,nu e greu sa realizezi (daca esti subiectiv,desigur),ca cele mai bune perioade ale noastre au fost in momentul in care ne-au condus altii.Daca o luam in mare,cati oameni cunosti,care au facut ceva de importanta lui Arafat in sanatate,si Johanis in Sibiu,in tara asta. Eu nu prea cunosc…

    Reply
  8. andreea

    Eu as vrea sa-l votez pe Iohanis, dar as vrea sa-l aud si eu cam ce ganduri are, ce vrea sa faca, cum se pozitioneaza fata de unele evenimente interne/externe recente…Prea e tacut. Si e o vorba pe la romani, mutul ….pamantul.
    Ce sa fac, sa votez un mut? Bine, in comparatie cu Ponta, si varianta asta si ar fi mai buna!!!

    Reply
  9. Albusibiu

    Andreea, Johannis nu e mut, dar trebuie ascultat cu atentie atunci cand declara ceva, trebuie sa asculti esenta propozitiilor sale, fiindca nu imbraca o idee in zeci de fraze de imprejmuire.

    Johannis vorbeste suficient (nu excesiv), atunci cand e intrebat. Ia de exemplu interviul lui Johannis de aseara de la Realitatea, precum si cel de azi de la Adevarul Live. Cred ca 2 ore de interviu cu Johannis sunt suficiente pentru a realiza cine este si ce poate. Si, daca vrei, urmareste-l si pe contul de Facebook, singura media care-i popularizeaza constant toate declaratiile.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ dan: la cum te cunosc, oricum o să faci desene gratis pentru toate campaniile civice, fie că iese, fie că nu iese Iohannis, fie confirmă, fie infirmă așteptările în cazul în care iese președinte, așa că trebuie să mărești miza :)
      glumesc, dar dincolo de glumă, aștept să văd și ce are el de spus, pe diferite teme, care e viziunea lui, ca să-l pot vota în cunoștință de cauză (și liniștit); desigur, pentru asta trebuie să aibă ocazia să și-o prezinte și primul pas e să fie desemnat candidat pentru că atacurile pe care le-am amintit în text și tergiversările din ultimele zile nu sunt chiar de bun augur

      Reply
  10. Noi

    Nu imi place cum gandeste cu referire la gazele de sist. Nu stiu de ce exista impresia ca in colectivul poporului roman, a fi neamt inseamna ceva bine. Poporul roman a mai iesit, a mai vazut, a primit experienta occidentului. Nu vad un singur motiv pt care as spune ca a fi neamt e un avantaj, din contra. Deci nu pe asta ar trebui sa ne bazam. De cand am vazut ca sloganul ‘ a fi cinstit dureaza cel mai mult’ este folosit in Germania doar pt a-ti acoperi caracterul de hot si abuzator, nu mai cred in legende despre neamul nemtesc. Hai sa ne bazam pe viziune, strategie si ‘agenda personala’ si atunci vom stii daca este sau nu este un candidat potrivit. Btw, mie imi place cel mai mult mentalitatea protestanta, e cea care a dus la cel mai mare progres in Europa. Cu ‘cinstea nemteasca’ mai am eu probleme.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ noi: de ce nemții au o imagine bună în mentalul colectiv românesc e o discuție lungă și mai puțin relevantă în context, putem discuta despre ”străinul buna” sau ”străinul rău” etc. dar asta nu schimbă cu nimic situația actuală: a fi ”neamț” e un avantaj (chit că asta nu spune nimic despre persoana în sine)
      despre viziune, strategie, agendă personală sper să se vorbească în campanie; problema e că acum se încearcă blocarea lui Iohannis să intre în campanie;
      cât despre gazele de șist nu prea cred că gândește încă prea mult – a spus un text care, cel mai probabil, i-a fost livrat de către consilierii lui – de-asta ce vreau eu să aflu mai mult despre Iohannis e dacă și în ce măsură, în momentul în care i se atrage atenția (evident, cu argumente) că ceea ce a spus e o greșeală, e dispus să revină și să țină cont de argumente – nu-mi fac iluzii că vom avea, vreodată, vreun președinte din tagma lui Leonardo da Vinci, care să le știe el pe toate, nici că în jurul președintelui se vor regăsi cei mai onești consilieri – vreau însă un președinte care să nu ignore voința publică

      Reply
  11. Andrei Oisteanu

    Sunt de acord cu Dan Perjo si explicit il sprijin pe Iohannis. Am incercat sa explic cum e chestia cu stereotipurile pozitive ale „neamtului” in cultura romana si cu propaganda anti-protestanta declansata de Ponta si de alti nationalisto-ortodoxisti aici: http://www.revista22.ro/articol.php?id=46122

    Reply
  12. RR

    Frumos articol…si eu ador deranjul provocat de dansul! Cred ca ar ajuta sa incercam sa avem putina rabdare cu dl Johannis, eu zic ca va merita. Apoi, sa-i respectam mai mult stilul, dinamica si valorile personale. Nu putem sa-i cerem sa fie cum vor altii sa fie. Stiu, unii ziaristi sau politicieni au intrat in sevraj: acum, ce ne facem, nu mai putem injura si insulta, chiar trebuie sa abordam teme de campanie, sa purtam polemici pe idei si nu pe persoane!!!??? :)))

    Reply
  13. Dan

    Johannis va fi votat de foarte multi din vestul arcului Carpatic.S-a acumulat acolo o frustrare relativ la conducatorii „valahi”,”mitici” etc,care s-ar putea transa in sfarsit,prin alegerea lui .Un istoric francez contemporan a afirmat ca nu este posibil sa guvernezi doua regiuni dferite ca mentalitate cu acelasi conducator si sa-i multumesti pe toti.Sper sa se infirme afirmatia!Altfel,tendinele separatiste vor lua amploare.Si nu este vorba de unguri.

    Reply
  14. Istratescu Catalin

    Cum bine zice romanul mai bine cu Iohannis la paguba ,decat cu Ponta la castig.Mare castig am avut ca Iliescu,Constantinescu,Basescu au fost ortodocsi de nascare comunista, mai bine cu un protestant neamt care nu am auzit sa fii daramat biserici ortodoxe pe la Sibiu .Poate cu el vom avea parte de mai multa disciplina,organizare .Cred mai mult in buna credinta a neamtului decat in gargara lui Ponta.Romania a mai avut la conducere nemti a se vedea casa regala
    si nu a dus-o deloc rau.Romani incercati ,poate e ultima sansa!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *