Pentru că se fac în curând 25 de ani de la căderea comunismului, dar şi pentru că vreau să prefaţez, astăzi, un program mai special pentru săptămâna viitoare, o să vă dau câteva pasaje din cartea “Dictatura lui Nicolae Ceauşescu”, a istoricului polonez Adam Burakowski.
Nu e întâmplător că am ales pentru azi partea ce se referă la modul în care s-a format decizia lui Ceauşescu de a plăti datoriile externe, în urma negocierilor cu FMI-ul. După cum poate ştiţi, în primăvara lui 1989, România a reuşit să achite toate cele 14 miliarde de dolari datorii externe care făceau în ’83 cam o treime din PIB. Azi sunt mai mici decât atunci.
Şi acum să iata câteva pasaje din cartea lui Burakovski, fără alte comentarii…
Se pare că autorităţile române se temeau mai mult de presiunile externe decât de propria populaţie. Probabil că acest lucru era consecinţa modului de desfăşurare a negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional. În baza tratatului încheiat pe 15 iunie 1981, FMI a acordat României un împrumut în valoare de 1,3 miliarde de dolari, însă cu condiţia de a încetini ritmul industrializării şi de a creşte alocările pentru agricultură. Acest lucru merită puţină atenţie, pentru că FMI cerea la urma urmei cam acelaşi lucru ca şi CAER în anii ’60, subiect “care a devenit la momentul respectiv cauza unor negocieri dure între echipa lui Dej şi reprezentanţii sovietici, făcând în cele din urmă ca România să adopte o atitudine naţionalistă şi disidentă în cadrul blocului sovietic.”
Pe 3 noiembrie 1981, Bucureştiul a solicitat creditorilor occidentali amânarea plăţii datoriilor. La circa două săptămâni, FMI a anunţat că, din cauza situaţiei economice catastrofale a ţării, nu va vira următoarea tranşă din creditul contractat în iunie. Datoriile crescuseră extraordinar de repede. La sfârşitul anului 1981 datoria externă se ridica la 11,4 miliarde de dolari.
Autorităţile române au început să aplice, în ritm alert, un program drastic de economii, ceea ce s-a bucurat de încuviinţarea FMI, care pe 24 iunie a deblocat a doua tranşă a creditului. S-a dovedit, însă, destul de repede că Fondul nu intenţiona să dea şi a treia, şi ultima, tranşă a împrumutului.
Pe 16 decembrie, la Conferinţa Naţională a PCR, Ceauşescu a anunţat că scopul lui este achitarea până în anul 1985 a jumătate din datoria externă, iar în primii 2-3 ani din următorul cincinal a tuturor creditelor externe. Această declaraţie de o importanţă fundamentală n-a fost apreciată la justa ei valoare de către contemporani, probabil din cauză “că mesajul ei a fost considerat prea puţin realist”. De fapt, ea a devenit o obligaţie deosebit de constrângătoare. Asumarea acesteia din partea lui Ceauşescu însemna că el era hotărât să se elibereze cu orice preţ de influenţele străine – preţ pe care urma să-l plătească întreaga societate şi, în cele din urmă, chiar el.
Pe 10 octombrie 1981, Consiliul de Stat a emis un decret referitor la prevenirea şi combaterea speculei. Pedepse între şase luni şi cinci ani de privare de libertate erau prevăzute astfel pentru procurarea de produse alimentare de bază în cantităţi mai mari decât îi erau necesare familiei respective pentru o lună. Concomitent a fost introdusă raţionalizarea produselor alimentare, măsură care s-a menţinut până la căderea lui Ceauşescu.
De-a lungul întregului an 1982 preţurile au crescut mereu. Se pare că, iniţial, autorităţile române ar fi avut de gând să facă o singură scumpire, drastică, a articolelor de bază, dar în cele din urmă s-au hotărât să procedeze la majorări lente, care în cursul unui singur an au ajuns totuşi în medie la 35%.
Autorităţile au constatat că, mai degrabă decât în industrie, economiile de energie ar trebui făcute la consumatorii casnici şi au luat decizia de a limita drastic consumul de energie al populaţiei, începând cu data de 1 iulie. De asemenea, a fost redus până la limită iluminatul stradal. Decizia CPEx din 22 iunie 1982 a fost foarte dureroasă pentru întreaga populaţie.
Autorităţile au încercat să lanseze aceste măsuri nepopulare sub sloganul „Puneţi-vă o haină în plus!”, ceea ce a iritat şi mai mult populaţia. Pe lângă limitarea pe cale administrativă a utilizării energiei, a fost majorat sensibil şi preţul acesteia – curentul electric s-a scumpit cu 30%, iar gazul a ajuns chiar cu 150% mai scump.
Toate aceste economii, prevăzute pentru achitarea cât mai rapidă a datoriei externe, însemnau, de fapt, o scădere drastică a nivelului de trai al populaţiei. În foarte scurt timp, românii au devenit poporul cel mai sărac din ţările blocului sovietic, chiar dacă luăm în “consideraţie faptul că şi celelalte state cu regim comunist treceau în această perioadă printr-o uriaşă criză economică.”
Later edit: Văd că toată lumea a sărit cu concluziile. Nu, nu FMI-ul a făcut Revoluţia. Aceste date sunt interesante în contextul de azi. Pregătim o editie specială a emisiunii Biziday, o ediţie în care vom lua la puricat toată economia comunistă şi am răsfoit din nou această carte. Săptămâna viitoare am planificat să vă mai dau pasaje din ea (lucruri mai puţin ştiute) asta desigur ca să vă provoc să urmăriţi ediţia specială de sâmbătă 20 decembrie. (MOISE)
Text publicat pe site-ul Biziday.ro
N. Ceausescu a facut trei greseli majore: 1.Si-a introdus sotia in politica,o snoaba analfabeta si stinjenitoare in actele de decizie oficiala; 2.In 1989 avand semnale defavorabile din exterior,trebuia sa permita romanilor libera circulatie in tarile occidentale, fara nici o constringere din partea MAI,exodul de romani modificand atitudinea occidentului fata de Romania,si nu exista pericolul sa emigreze toata populatia tarii,si 3.Achitarea integrala a datoriei catre FMI,caz unic in istorie si act rebel fata de bancherii (…),coroborat cu intentia declarata public de Ceausescu,referitoere la infiintarea unei Banci Comercialae Internationale in cooperare cu Liibia,Egipt,Siria si Iran, a fost motivul real al organizarii loviturii de sat din decembrie 1989,personajele principale,la vedere fiind G.Sorosi si M.Gorvaciov,ambii (…) sadea,avnd in spate oculta mondiala.Am scapat de Ceausescu,dar ne-am trezit cu Dracu’ pe cap si cu toate odraslele sale,care devoreaza tara.In ritmul acesta,Romania va ajunge o amintire in istorie,dupa care nu va mai fi nimic.La asa cap,asa caciula!
paule, nu asa ne-a invatat la scoala de securitate de la baneasa.. era altfel textul!
Poporul roman a indurat in fruntea lui, un analfabet, contribuind prin linguselile & sumisia celor din jur la o lunga tiranie si la o si mai mare deraiere de la cursul firesc al civilizatiei..Asta spune mult despre neputinta de a ne manifesta ca natie, in jurul unor proiecte, idei, comune.(in cazul de fata rasturnarea lui ceasca si inlocuirea lui cu un ion iliescu inca din timpul comunismului, ca nu am fi putut deveni occidentali, dar macar sa fi avut un leader cu ceva mai multa scoala & minte)
Comunismul a fost un accident pe scara istoriei, inca extrem de necunoscut pt vestici, si care nu a fost repugniat cum ar fi trebuit de catre toata lumea dupa 89, ca sa se inculce in constiinta oamenilor, pt a nu se mai repeta…(cum a fost cazul nazismului)
cind vad ca inca sint indivizi care regreta comunismul imi dau seama cit de retrograda & neinformata este inca o parte a Romaniei…oamenii aceia sint si ei colateral damage si nu am decit mila pt ei pt ca majoritatea sint batrini & neputinciosi din toate punctele de vedere
Toată lumea poate face presupuneri. Presupun și eu că N. C. A realizat că, de fapt, este (a fost lăsat) singur. Dacă ar fi fost concurență politică reală, s-ar mai fi găsit resurse (politice) pentru anularea datoriilor, ca în cazul Ungariei, Poloniei (pentru cine a uitat, Phare= Poland Hungary Aid reconstruction).
ceausescu era agent acoperit al fmi si banca mondiala…a vrut foarte mult sa-i enerveze pe romani…
Pe marginea articolului.
În acei ani, prețurile la alimente, benzină, îmbrăcăminte, practic se dublaseră pentru că se vindea foarte mult pe piața neagră.
Ironia face ca personajul Ceausescu să fi avut și gura aurită cînd a propagat că românii mănâncă cel mai mult dintre popoarele europene și că ar trebui să o luăm mai ușor cu căldura în casă. Era clar că modul lui primitiv și arogant de a introduce aceste idei era sortit să dea exact rezultatele opuse. Dar fără voia lui a atins niște adevăruri pe care mulți nu vor să le audă nici azi.
După 1990 am asistat consternat la disperarea și lăcomia care se infulecă, în timp ce în alte părți lumea nu mai știe prin ce tertipuri să-și mențină greutatea.
Tot după 90 întâlnesc adesea persoane care țin 28 de grade în casă ,,ca să nu se îmbolnăvească”. Statisticile arată că temperatura optimă in locuințe care garantează minimum de îmbolnăviri este între 20 și 23 Celsius maxim.
În România mai sînt destui care nu cred că afecțiunile de tip “răceală” sînt cauzate de viruși sau bacterii, nu de gradele de temperatură. Tot aceștia își burdusesc locuințele ca să nu intre pic de aer sau lumină.