Mass-media a relatat intens în ultimele zile despre agențiile anticorupție din Ucraina, NABU și SAP, care au descoperit implicarea mai multor membri ai guvernului ucrainean într-o schemă tipică: colectarea sistematică de mită de la contractanții Enerhoatom, în valoare de între 10% și 15% din valoarea contractelor.
Astfel de scheme din construcțiile publice, energie și IT sunt comune și, de obicei, nu se limitează la o singură companie de stat, deși doar câteva cazuri, precum cel al Petrobras din Brazilia, au ajuns pe Netflix. Schema ucraineană îi zguduie pe oameni deoarece construirea apărării împotriva Rusiei, urmată de spălarea banilor prin anumite conexiuni rusești, depășește orice limită. Dar este nedrept să ne imaginăm că așa ceva nu s-ar fi putut întâmpla în Italia, România, Ungaria sau alt stat membru al UE, așa cum arătăm în rapoartele noastre de pe corruptiondata.eu.
Având în vedere că investigația a fost realizată pe parcursul a 15 luni și a implicat 1.000 de ore de înregistrări audio, nu are rost să ne întrebăm de ce serviciile secrete nu au știut sau nu au făcut nimic. Sau de ce, în ciuda existenței portalului transparent de achiziții publice proZorro, o inițiativă ONG, Ucraina nu a construit niciodată o politică preventivă bazată pe analiza datelor. Sau de ce tabăra prezidențială a încercat acum câteva săptămâni să subordoneze aceste instituții anticorupție și a fost oprită de o societate civilă vigilentă și de o reacție fermă a UE.
Țările conduse de un președinte aflat în plin război, sub lege marțială, cu alegerile suspendate și inundate de fonduri europene, nu reprezintă locul potrivit pentru a construi mecanisme de control al corupției. Pârghiile constituționale utile țin în principal de independența judiciară, de a nu avea un regim prezidențial puternic și altele asemenea, iar toate depind de majorități parlamentare pentru a fi puse în aplicare.
Războaiele creează doar oportunități pentru corupție, depășite doar de reconstrucțiile de după războaie. Corupția ar trebui prezumată: atât războaiele, cât și reconstrucțiile sunt întotdeauna corupte – cel mai notoriu caz fiind Afganistanul – cu sau fără ucraineni implicați.
Este timpul să înfruntăm realitatea geopolitică: ceea ce apără Europa în Ucraina este frontiera Europei, nu virtutea Ucrainei.
Fotografia este făcută de mine în Crimeea, când încă era parte a Ucrainei, înainte de ocupația rusă.
Concluzia textului , trecând de la persoane identificate (corupte) la entități pare greșită. Dar parcă și domnii Moldovei au dat niște drepturi (facilități s-ar zice azi) locuitorilor unor zone geografice și rezultatul a fost strămutare voluntară de popoare eterogene. Dacă face fiecare ce crede e foarte bine. Nasol e când acțiunile sunt strict rezultatul propagandei. Cum ar fi că sunt “de dreapta” corupții și de “stânga” ceilalți.
De unde si pana unde, ideea cu “dreapta / stanga”?
Pai cei mai multi corupti sunt in PSD! Drept e ca nici PSD nu mai stie daca e “de stanga” sau “de dreapta” :)))
De acord ca platim frontiera Europei si nu virtutea Ucrainei. O plata cam scumpa intr-un razboi in care noi europenii am fost tarati nu neaparat cu voia noastra. Dar aici este o alta discutie.
Revenind la subiect, discutia referitor la integrarea Ucrainei in EU trebuie sa fie de indelunga durata considerand nivelul inalt de coruptie si legaturi inca stranse cu mediul social, economic si politic rusesc si riscurile aferente pentru Europa.