Alina Mungiu-Pippidi, președinta Societății Academice din România (SAR). Foto: Bogdan Dincă/ Q Magazine
Ne trebuie o nouă mișcare politică, făcută încă din această vară și care să fie gata până la Crăciun, în vederea viitoarelor alegeri, spune profesoara de științe politice Alina Mungiu-Pippidi, într-un amplu interviu pentru Q Magazine, în care arată că partidele care sunt acum la guvernare riscă să piardă viitoarele alegeri.
”Există un cost pentru ipocrizie”
Aceasta arată și cine ar trebui să pornească un asemenea demers, dar și cine se gândește deja la asta. „Trebuie să existe cineva care să nu fi fost la guvernare și care să aibă o opțiune netă pentru Europa. Întrebarea este din ce forțe din societatea românească se poate construi această alternativă? Partidele bune se alcătuiesc din mai multe asociații, care pot face o mare cortină. Sunt convinsă că sunt unii care se gândesc deja la asta, cei care manufacturizează lucruri de obicei”, spune Alina Mungiu-Pippidi, care arată că actuala guvernare va avea de plătit costuri electorale pentru deciziile de acum.
”Va fi un cost de plătit pentru ipocrizie. Ea se plătește întotdeauna foarte scump. Să ai un ministru de Externe care nu are nicio pregătire și care o dă afară pe o fetiță de la New York pentru că e pila unui politician fiindcă nu are nicio pregătire? Dar fata aceea e pe o poziție joasă. Adică cum, eu care nu am nicio pregătire, te dau afară pe tine care nu ai nicio pregătire și asta e domnia meritului? Lumea sancționează așa ceva.
Există decont electoral și de câte ori să-l mai scoți din casă pe Victor Rebengiuc la 90 de ani? Nu mai merge urciorul de atâtea ori la apă”
Alina Mungiu-Pippidi
Cine să facă noul partid
”Întrebarea e cine să facă această formațiune nouă? Clasa asta mijlocie care nu ne lasă acum să o taxăm un pic mai mult, cum ar trebui, și preferă în schimb să arunce banii pe case, mașini? Oamenii care au bani, sunt mândri de asta și nu simt nicio solidaritate cu restul populației și nu se uită că la aceste alegeri au votat contra UE zonele cele mai defavorizate?
România fără oportunitate a votat contra României cu oportunități”, consideră profesoara de științe politice
”Societatea Academică din România a fost prima care a propus în România cota unică. Cota unică nu mai e unică, sensul ei era să fie totul la fel, dividende, profit, ca lumea să nu mai poată muta dintr-o parte în alta, acesta era rolul ei în combaterea evaziunii fiscale.
Economia subterană iarăși înflorește, iar în ce privește veniturile, am vrut să se mai îngrașe clasa mijlocie, era foarte subțire.
O clasă medie solidă e temelia unei democrații. Acum o avem, că i-am văzut mergând la demonstrații în Piața Victoriei cu ultimul tip de camion VW. În momentul acesta trebuie să mai plătească și ea puțin.
Nu cred că suveraniștii vor rămâne o singură tabără, dar având în vedere că avem de-a face cu activismul rusesc, care e foarte periculos, trebuie să fim pregătiți pentru toate. Și o cale de a fi pregătiți este să existe o alternativă europeană care să nu fi fost la guvernare”, mai spune Alina Mungiu-Pippidi despre necesitatea unei noi formațiuni politice.
Ce se decide săptămâna aceasta, legat de pădurile României:
Lăcomia apără hoția din pădurile României. Săptămână decisivă pentru reforma din Romsilva
SUSȚINE ȘI TU LUPTA PENTRU APE ȘI PĂDURI! DONEAZĂ, ACUM, AICI (CLIC)!Cum și de ce am fost atacat la persoană, săptămâna asta, de șefi din Romsilva
USR-ul uraste tot ce este vechi, batran, mostenit de la inaintasi, valorile noastre, cate mai sunt neatinse de pseudo-modernism. PSD, PNL, UDMR sunt erodati de guvernari cu greseli neasumate si nereparate. AUR, SOS, POT sunt pro legionari si pro rusi (greu de inteles) si pusi pe scandal. Diversi politicieni exclusi din partidele lor vor sa ajunga iar la butoane, dar sunt compromisi. Este necesara o miscare politica pro Europa, clar delimitata de restul partidelor, cu oameni onesti, noi, care sa inteleaga corect cerintele momentului, sa fie capabili sa raspunda atacurilor asupra tarii, sa poate gestiona economia tarii, sa poate reface calitatea invatamantului la nivel national, sa poata reface structural sistemul de sanatate, etc. Daca alegerile ar fi maine, nu as avea cu cine sa votez…
Regretatul Mihai Șora ieșea și la 100 de ani!
SA TRECEM DE LA FILOZOFIE-POLITICA LA APLICATIE PRACTICA DIRECT SI RAPID.
PENTRU SALVAREA ROMANIEI ESTE NECESAR SA SA APLICE UNA DIN VARIANTELE IMPLEMENTATE IN COREA DE SUD IN ANII 1990 SAU IN Marea Britanie DE CATRE MARGARET TACHER
Numai atat?
Asta cu manufactura de instrumente politice noi e tare mizantropă.Fara intervenția artificialului este chiar imposibilă.Nu putem să ne facem că “facem politică”,trebuie sa există un filon natural,o convergență aproape subliminală a intereselor individuale.Democratiile consacrate au construit in timp infrastructura suficient de neutră care să permită aceste acumulări.Lipsiti in mod total partidele de finanțarea bugetară(o utopie și mai mare decât cea pe care o propuneți) și abia atunci interesele vor aflui la locul lor.Ceea ce ar fi trebuit să fie stimulent al activității politice e principala eroare conceptuală.
Politica a devenit un scop în sine,ceea ce este un nonsens,deoarece politica e un compromis (cei drept necesar) raportat la interese.Exista o industrie a “compromisului” subvenționată de la buget în așteptare de obiective sociale pe care să le “armonizeze” discreționar.Eu reproduc o horă de eufemisme care încearcă să explice un mecanism social mult mai meschin,cinic și ipocrit decât indiferența banală.Acest mecanism a fost ținta ultimului Mesia apolitic ridicat de națiune.
Autocritica este singura virtute care mai poate avea potențial politic în România curentă, însă este un instrument periculos care poate duce la sinucidere(politică…. bineînțeles).
Și partide noi nu se fac pentru că nu sunt bani la buget!… tragi-comic,nu-i așa?!?
Megalomania îndoctrinată („trăim decenii de impliniri mărețe” ”socialismul multilateral dezvoltat”, raportarile cincinale de producții record și mari depăsiri de la un an la altul) pe fondul multor lipsuri și libertăți a epocii de aur a făcut ca in anii 90 și după, oamenii să î-și dorească megalomanic cât mai multe „averi” și „libertăți”.
„Nu ne vindem țara!” a fost dorința unora de a prelua marile fabrici și uzine care erau supradimensionate și nu aveau nici o șansă de a face față concurenței fabricilor moderne corect dimensionate iar sindicatele urlau că „noi vrem să muncim/nu să cerșim!”
Societatea s-a aruncat la a „rezolva” proleme mărețe, de mare anvergură, fără a da atenție micilor, dar foarte multe probleme!
Rezultatele se văd acum.
Cel mai crunt aspect al moștenirii epocii de aur comuniste este sistemul PCR (Pile Cunoștințe și Relații – angajați fără nici cele mai mici competențe profesionale) care a fost continuat dezvoltat și rafinat până in ziua de azi. Dacă este să începem de la vârfurile mai recente, l-am avut pe Anastasiu. Problema mare este insă că in întregile instituțiile și autoritățile statului foarte mulți membrii PCR , care nu numai că sunt paraleli statutului posturilor pe care le ocupă ci sunt și îndărătnici și fac totul în a-și exercita puterea lor în alte scopuri decât cele care ar trebui.
De pomenit ar fi Justiția dar sunt atât de multe alte instituții până a se ajunge la ceea ce dorește a fi justiție.
O nouă mișcare politică care să țină cont de aceste aspecte este esențială în a acest moment.
Februarie 2026 va fi o lună greu de suportat!
CV Oana Toiu
https://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=317&leg=2020&cam=2&pag=0
CV Analenna Baerbock
https://web.archive.org/web/20200627030720/https://www.gruene.de/leute/annalena-baerbock
Am ales spre comparatie versiunea controverata a CV-ului lui Analennei Baerbock tocmai pentru ca nici un politician care scutura barca nu e lipsit de controverse. Cand urmaresti o transformare la nivel social nu ai cum sa convingi pe toata lumea, sa oferi fiecaruia pansamente. Fara sa intru in detalii tehnice, femeile astea mi-au sustinut pana acum viziunea si valorile. Sper sa o faca in continuare – pe unde si-or continua carierele – in ciuda frustrarilor unor intelectuali pentru care diplomele sunt mai importante decat competentele.
Tot ce am sa-i reprosez d-nei Toiu e evolutia aparent sustinuta de servicii, pana la portofoliul pe care il detine astazi. Intrebarea e daca in conditiile Romaniei ar fi existat o cale alternativa. Cred ca din punctul asta de vedere d-na Pippidi nu are cu ce sa contraargumenteze, ea insasi gasindu-si refugiu intr-o democratie consolidata si fara perspectiva sa faca nemijlocit vre-o reforma la Bucuresti.
Sunt de acord ca e nevoie de alternative politice in Romania. Problema e ca modelul USR-ului, inceput ca miscare civila si acaparat de servicii e maximum posibil in tara. Initiativa, energia si controlul trebuie sa provina din diaspora, ca minima garantie a independentei noii miscari politice… iar asta e in sine o problema pentru votantii din ce in ce mai nationalisti si mai incuiati din tara.