Ilie Covrig, director Direcția Silvică Mureș (al doilea din stânga), în timpul unei investigații legate de tăieri ilegale, cu Mihai Goțiu (România Curată) și Horea Petrehuș și Bogdan Graur (Asociația Valori Superioare). În peste un deceniu de anchete prin păduri în aproximativ 15 județe, Ilie Covrig a fost singurul dintre directorii de direcții silvice care a venit pe teren când am făcut verificări legate de tăieri ilegale și s-a implicat în rezolvarea cazurilor. În celelalte zeci de situații, fie directorii s-au ascuns, fie au preferat să mă atace, pe motiv că n-am ”acordul” lor să investighez (!!!)
Reorganizarea Romsilva e necesară, dar reprezintă doar în pas în reforma administrării pădurilor din România. Iar rezistența sistemului e mare. Am avut parte, săptămâna trecută, de noi episoade ale înverșunării prin care se încearcă blocarea schimbării
Noii membri ai Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor (RNP) au un istoric controversat, care nu se rezumă doar la acuzațiile penale în cazul unora dintre ei, ci și de apartenența și susținerea politică a altora. Practic, n-a existat vreo selecție a acestora, că n-a fost dintre cine, s-au ”calificat” doar cine s-a prezentat și n-a fost exmatriculat din faza de dosar. Iar ministra Mediului, Apelor și Pădurilor, Diana Buzoianu a fost pusă în fața faptului împlinit.
Negarea realității. Cică totul e bine în pădurile României
Despre consultarea publică pe marginea Hotărârii de Guvern privind reorganizarea Romsilva, am mai relatat deja. În ciuda realității pe care am constatat-o de atâtea ori, pe teren, în ultimii ani – că din pădurile României se fură pe rupte și că și exploatările cu acte se fac de multe ori iresponsabil și fără respectarea unor reguli minimale – reprezentanți ai Romsilva, lideri de sindicat și foști directori se încăpățânează să pretindă că totul e bine și frumos și n-ar trebui schimbate prea multe.
Cum și de ce am fost atacat la persoană, săptămâna asta, de șefi din Romsilva
Nici mai mult, nici mai puțin, încercau să convingă că diagnosticul pus în Raportul de țară pentru mediu, pe anul 2025, publicat de Comisia Europeană îi laudă. Raportul acela în care scrie că peste 40% din pădurile României se află, conform evaluărilor, într-o stare necorespunzătoare sau precară. Cică ăsta ar fi un lucru de laudă, că ar fi țări în care situația e și mai proastă, cu peste 50% păduri degradate și nu poate un absolvent de geologie să-și permită să spună că 40% păduri în stare proastă ar fi un lucru rău și nicidecum un ”model european de bune practici” (nu știu cine le-a băgat în cap că aș avea studii de geologie – nu că ar fi fost asta o problemă, dar CV-ul meu e public și ușor de găsit online din mai multe surse).
”În România, pădurile acopereau 30% din teritoriu în 2020, iar peste 40% din ele se află, conform evaluărilor, într-o stare necorespunzătoare sau precară. Evaluarea din 2025 a punerii în aplicare a politicilor de mediu – România, Comisia Europeană
Pentru așa ceva oamenii au inventat cuvântul lăcomie
Ce mi-aș fi dorit (desigur, n-a fost vreo surpriză că nu s-a întâmplat) ar fi fost ca una dintre persoanele responsabile de mersul lucrurilor în Romsilva să fi avut un minim bun-simț și să recunoască măcar că sistemul de bonificații și premieri a șefilor, mai mari și mai mici, din RNP a ajuns la un nivel care a iritat, pe bună dreptate, opinia publică. Că dacă denigrează cineva Romsilva – cum pretinde corul bocitoarelor RNP – atunci chiar lăcomia lor e de vină.
De bonusuri și prime care concurează profitul Romsilva am scris pe România Curată de mai bine de doi ani. Primul care le-a dezvăluit a fost jurnalistul Andrei Ciurcanu. Erau cunoscute public încă dinainte de trezirea Curții de Conturi și a Corpului de Control al Ministerului. În ultimele luni doar s-au confirmat oficial, aducându-se informații în plus – gen direcțiile silvice cu pierderi sau profit diminuat drastic ani la rând, dar în care, de la director la secretară și șofer, se premiau la greu.
Ba, printre premianți nu-i de mirare să se afle și silvici care ar fi trebuit să li se impute prejudicii de pe urma furturilor din pădurile pe care le aveau în administrare (care li s-au imputat doar pe hârtie, fără executare, că doar nu erau șefii mari să-i pună la zid pe oamenii care nu vedeau că se fură din pădure!).
Dar măsura maximă a lăcomiei e dată de bonusurile de pensionare. Am prezentat cazurile (și am sesizat și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) celor doi foști directori generali ai Romsilva Teodor Țigan și Dan Ioan Aldea, care s-au pensionat, au încasat bonusurile de pensionare de până la 100.000 de euro/brut/persoană, apoi și-au continuat activitatea în Romsilva, cumulând salariul (deloc mic) de la RNP cu pensia de la Casa Națională de Pensii. Am arătat pe România Curată (aici și aici) de ce, oricât de permisiv și super-generos e contractul colectiv de muncă al angajaților RNP, aprobat chiar de unul dintre ei, ca director general (!), tot rămâne un abuz și un prejudiciu adus bugetului Romsilva.
Citindu-le și declarațiile de avere (case, vile, apartamente, conturi de jumătate de milion de euro, terenuri agricole și păduri, terenuri intravilane etc.) m-am întrebat – legitim zic eu – de ce nu le-a ajuns? De ce s-au băgat în schema asta? Iar răspunsul e omenesc, de când lumea: lăcomia. Dar o lăcomie fără limite. Că în cele două cazuri (care nici măcar nu sunt singurele) ce-au urmărit cei vizați nu era doar încasarea bonusului de pensionare înainte de finalizarea contractului individual de muncă, ci încă un an, doi sau trei (maximul prelungirii peste vârsta de pensionare) în care să cumuleze salariul de șef în Romsilva cu pensia. Cumulat, încă undeva pe la 100.000 de euro în plus/persoană, dacă ar fi ajuns la prelungirea maximă, de trei ani.
Da. Pentru a descrie un asemenea comportament oamenii au inventat cuvinte ca lăcomie ori sinecură. De-asta unii directori (interimari acum) de la nivelul conducerii centrale a Romsilva (dar și unii din teritoriu), însă și lideri de sindicat se dau de ceasul morții să nu se reducă numărul de direcții silvice, iar în faza a doua cel al ocoalelor silvice. Iar dacă se reduc, să nu fie 12, cum e în proiectul de Hotărâre de Guvern, ci măcar 17 sau 20.
SUSȚINE ȘI TU LUPTA PENTRU APE ȘI PĂDURI! DONEAZĂ, ACUM, AICI (CLIC)!Că, nu-i așa, fără atâta șefime (cu secretare și șoferi la pachet) zău dacă se pot administra niște păduri care sute de mii și milioane de ani înainte de apariția lui homo sapiens au fost în stare să crească și să supraviețuiască singure!
Să nu unim ”hoțiile” și să nu-i pedepsim pe cei care și-au făcut treaba corect
Cu siguranță, reducerea numărului de direcții silvice, ulterior și a ocoalelor silvice, nu e suficientă pentru a reforma Romsilva. Într-o direcție silvică precum Maramureșul, cu doi directori schimbați în jumătate de an, cu trei ocoale silvice cu probleme descoperite doar în ultimele luni, fără a mai vorbi de cazurile din urmă, vor fi nevoie de niște ani buni pentru a face curățenie. Mai ales că proptelele locale, de la politicieni la poliție județeană, vor încerca și ele să-și apere ”teritoriul” din care s-au înfruptat. Și să unești hoția din Maramureș cu hoția din Bistrița-Năsăud (cum e în propunerea inițială de reorganizare) ar duce la o nașterea unei super-direcții a furtului.
Mai apoi, stabilirea noilor centre de direcții silvice trebuie să țină cont de faptul că regiunile de dezvoltare administrativ/teritorială nu se suprapun cu distribuția pădurilor și, mai ales, a pădurilor publice prin județe. Și că, deopotrivă, trebuie ținut cont de criterii cantitative (suprafețe de păduri) și calitative: performanță economică, împăduriri și, poate în primul rând, deschidere către reformă. Și am dat exemplul Mureșului, direcție silvică județeană care, în ultimii ani, a avut profit cât toate celelalte la un loc (Brașov, Sibiu, Harghita și Covasna) din viitoarea Direcție Centru, administrând undeva pe la 40% din suprafața cumulată a celor (încă) cinci direcții silvice în discuți.
Și dincolo de criteriile obiective (suprafață, profit) e una dintre puținele direcții unde am constatat, documentat și prezentat public inițiative clare de reformă și măsuri anti-hoție în ultimii ani. Asta în ciuda presiunilor și a unor controale (dovedite ulterior ca fiind abuzive) făcute la comandă politică și de la nivelul conducerii centrale. Viitoarele concursuri pentru ocuparea funcțiilor de conducere în viitoarelor direcții silvice regionale nu garantează că actualul director al DS Mureș, Ilie Covrig, va câștiga (când vezi cum s-a făcut ”selecția” pentru membrii CA ai Romsilva, care vor numi directorul general, care, la rândul lui, va organiza următoarele concursuri, știi că există multiple posibilități). Dar nici nu se poate face reformă în Romsilva dacă prin reorganizare ar fi sancționați direct exact cei care au dovedit că vor să facă asta, în ultimii ani, asumându-și riscuri personale și profesionale.
Există regiuni în care se vor uni ”sărăciile” (foste direcții silvice sub-performante, cum e în Sud-Est), altele în care riscă să-și dea mâna ”hoțiile” (vezi Maramureș și Bistrița-Năsăud), unde decizia finală e, într-adevăr dificilă, dar există cazuri, cum e cel a viitoarei direcții regionale Centru, în care chiar dacă sunt pe plus toate direcțiile județene care vor fi comasate, există o diferență majoră în favoarea uneia (mureș) pe orice criteriu obiectiv, subiectiv și/sau meritocratic luat în calcul (suprafață administrată, publică și privată, eficiență economică în anii precedenți, măsuri reformatoare deja implementate).
SUSȚINE ȘI TU LUPTA PENTRU APE ȘI PĂDURI! DONEAZĂ, ACUM, AICI (CLIC)!Ținând cont de promisiunile făcute în consultarea publică de ministra Mediului, cel mai probabil, în această săptămână vom vedea forma de hotărâre de guvern care va fi trimisă spre avizarea finală. E un prim test și un pas necesar pentru reformă. Dar pentru a-i scoate pe hoți din păduri o să mai avem mult de lucru.
Pe aceeași temă, pe România Curată:
Și pentru că suntem deciși să ducem lupta pentru păduri până la capăt:
De ce au prins frică de România Curată:
PAI DACA IN ROMANIA DUPA 1989 SE FURA CA IN CODRU , TOT CE SE POATE FURA CUM SA NU EXCELEZE FURTUL PADURILOR……????