Alina Mungiu-Pippidi: Cum să recunoști un fascist pe înțelesul tuturor

Protest pro-Georgescu, Piața Constituției, București, 10 ianuarie. Sursa foto: Hotnews

Acum câțiva ani se vorbea de populism și populiști, o categorie destul de simplistă în gândire, care vrea să scape de elite, autorități și democrația reprezentativă, în care poporul are totdeauna dreptate și e în căutarea unui lider puternic care să îl conducă prin inspirație de la Dumnezeu.

Ridicarea acestui curent de gândire era deja preocupantă într-o Europă în care națiunile delegă puterea nu doar unor reprezentanți naționali, ci și unora de mai departe, de la Bruxelles, în primul rând pentru că fiecare țară europeană în parte e prea mică pentru a face față singură provocărilor lumii contemporane și are nevoie de cooperare și coordonare cu celelalte.

Dar asta s-a schimbat. Ce vedem acum în diferite țări și mai ales la noi e mai mult decât populism. Nu cumva putem recunoaște aceste trăsături:

Cultul tradiției, dar nu a uneia a vieții de zi cu zi, ci a uneia grandomane, de proporții cosmice, de simplitatea unui desen animat, hrănită cu elemente oculte, în care istoria e rescrisă caricatural și sinistru: ai noștri sunt strămoșii lumii și evreii l-au omorât nu doar pe Hristos, ci și pe Eminescu și Mihai Viteazul. Reptilieni și alți extratereștri se amestecă cu geții și cu dacii într-un bâlci de groază, în care mereu ne-au bătut, dar totdeauna i-am învins.

Respingerea modernismului și îmbrățișarea iraționalismului. Băile înghețate sunt o veche tradiție, ce e nou este respingerea igienei și medicinei moderne, mai ales a vaccinurilor, ceea ce a dus la revenirea în lume a unor boli eradicate acum ceva timp, precum ciuma sau, mai aproape de noi, rujeola. Fasciștii interbelici nu aveau încă penicilină, de asta s-au luptat cu știința pe alte planuri.

Cine nu e de acord e un trădător, vândut jidanilor sau lui Soros și Rothschild (evrei amândoi, ce coincidență). Spiritul critic face distincții, iar a discerne este un semn al gândirii moderne. Fasciștii împing oamenii și ideile în câteva pachete mari, atotcuprinzătoare, fără distincții, în care înghesuie pe toți cei care nu sunt cu ei, cum i-ar vârî în vagoane de marfă.

Neîncrederea în străini domnește în discursul lor. Prima chemare a unei mișcări fasciste sau prematur fasciste este la expulzarea intrușilor. Aceștia sunt criminalii altor țări pe care îi trimit la noi sau chiar – de la inaugurare – bolnavii mentali care nu au mai avut loc în ospiciile din alte țări. Poporul e pur, fără nuanțe, și totdeauna colectiv, nu format din grupuri sau sexe. Oricine nu e din popor nu poate să aibă proprietăți la noi sau măcar să investească, că nu ne vindem țara. Străinii se cred mai buni ca noi, când noi suntem de fapt mai buni ca ei. Și ne iau de sus, de aceea când vorbim cu ei trebuie să ne ridicăm pe vârfuri.

Fac apel la frustrări sociale, că e vorba de clasa muncitoare, destul de înclinată să sprijine mișcări autoritare, sau de cea de mijloc, când suferă de o criză economică, complexe de inferioritate față de străini sau teamă că va pierde când cei de sub ei se împing prea tare. România era în criză când s-au ridicat legionarii, iar alegerile erau sistematic viciate. Serviciul secret nu se purta ca într-o democrație. Întotdeauna fascismul e precedat de o degradare a statului și a politicii.

Sunt obsedați de conspirații. Cei care i-au precedat la guvernare au fost totdeauna vânduți cuiva, au jefuit, au trădat, nu doar au fost nepricepuți. Sunt toți într-o mare conspirație, a evreilor, a lui Soros. Poporul trebuie să se simtă asediat, violat și să se arunce în brațele lor salvatoare.

Machism și dispreț pentru cei slabi. Femeile nu pot fi președinți și lideri, rolul lor e să își servească bărbații. Homosexualii sunt niște nenorociți, și de disprețuit, și de temut. Ce să mai vorbim de cine își schimbă sexul. Cel mai bun prieten al bărbatului e calul, eventual ursul pe care îl împușcă, e un egal asupra căruia triumfă. Armele sunt sfinte, sunt pecetea bărbăției.

Vocabularul lor e ușor de recunoscut, că pare pentru retardați. Fascistul se exprimă cu un minim de cuvinte și o sintaxă elementară, pentru a limita instrumentele pentru raționamentul complex și critic. E repetitiv și ritual. Spune lucruri puține și elementare, adesea incomplete ca propoziții gramaticale, pare enigmatic pentru că termină brusc, înainte să aibă vreun sens.

Vă amintește descrierea de cineva? Sau poate de mai mulți? Sau vreți să aflați mai mult despre cum recunoști un fascist? Citiți-l pe Umberto Eco mai pe larg decât rezumatul meu, aici.

Și între timp, CNA, Parlament, BEC, CCR, procuratură, când veți vedea că fascismul e ca un val, pe care se urcă ocazional câte un surfer, și că trebuie să construiți un dig dacă vreți să nu vă ia apa?

Pupat inelul sultanului Trump. Și cât ne costă petrecerile de 200 de milioane de dolari pentru învestirea președintelui SUA

Alina Mungiu-Pippidi: ”Europa are de ce să se teamă de venirea lui Trump. Trump nu pune România pe hartă, dar nu ne va vinde rușilor”