Privind în urmă, nu putem să nu încercăm o sfâșietoare melancolie: căci un deceniu întreg de politică românească, inclusiv cu ceea ce a avut mai bun, este acoperit astăzi de o umbră de rușine.
Fostul președinte Traian Băsescu, aici în perioada celui de-al doilea mandat
Procurorii DNA i-au trimis în judecată pe Elena Udrea, Ioana Băsescu și Dan Andronic în dosarul privitor la finanțarea ilegală a campaniei electorale din 2009. Acuzațiile cele mai grave apasă asupra Elenei Udrea și fiicei fostului președinte, acuzate de instigare la luare de mită, la delapidare și la spălarea banilor. Un fel de a spune că și-au utilizat influența pentru a extorca bani de campanie.
E mai ușor acum de înțeles patosul pe care senatorul Traian Băsescu îl depunea cu ocazia legii grațierii. În orice caz, nu există pentru un politician care a fost cândva în culmea gloriei o situație mai deznădăjduită ca aceasta: să vezi că propria fiică riscă să fie condamnată pentru operațiuni desfășurate pentru propria campanie și despre care nu puteai să nu ai cunoștință. Lumea se va întreba pe bună dreptate ce va face fostul șef al statului în cazul în care fiica sa va fi condamnată: se va autodenunța acceptând să ia el însuși calea închisorii sau va continua să vitupereze parchetele cu aerul că s-a comis o mare nedreptate? Va demisiona sau va continua să activeze în viața politică?
L-am văzut recent pe fostul președinte în plenul Parlamentului spunând lucruri judicioase despre situația Europei de azi și despre politica României. În plus, l-am văzut afișând un aer relaxat, dezinvolt și sigur de sine. Nu au lipsit nici familiarele exagerări de ton, nici bravada, dar în linii mari a spus exact acele lucruri care lipseau și de care o dezbatere lucidă avea nevoie. Dar tocmai aici este problema: dacă anumite puncte de vedere necesare sunt exprimate de oameni aflați într-o situație morală stânjenitoare, ele își pierd credibilitatea. Și de aici înainte asta va fi regula pentru orice va spune fostul președinte.
Privind în urmă, nu putem să nu încercăm o sfâșietoare melancolie: căci un deceniu întreg de politică românească, inclusiv cu ceea ce a avut mai bun, este acoperit acum de o umbră de rușine. Faptul că o mulțime de lucruri au depins de al doilea mandat al lui Traian Băsescu, care va fi fost obținut în chipuri frauduloase, e o constatare de-a dreptul deprimantă. Există, desigur, și varianta tonică: Traian Băsescu a pus în mișcare un mecanism judiciar care a sfârșit prin a-l pune în discuție pe el însuși (fie și indirect), ceea ce ar fi chiar cea mai bună dovadă unei reușite depline. Oamenii se vor fi prăbușit, dar iată societatea a triumfat!
Numai că lucrurile nu sunt atât de simple. Viața publică a fost țesută dintr-o uriașă polemică, opunându-i pătimaș pe partizanii și adversarii lui Traian Băsescu, care a prilejuit rupturi între prieteni și comilitoni, care a îngăduit campanii urâte de discreditare, care a renăscut ceva din vechea suspiciune ce guverna cândva societatea românească, provocând răni greu de vindecat. Regimul Băsescu a conținut un rău care nu poate fi cuantificat și nici compensat, dovada cea mai bună fiind chiar faptul că partizanii săi entuziaști din trecut sunt astăzi reduși la tăcere. Nu mai schițează nimeni bilanțuri, nu mai face nimeni disocieri ingenioase între ”băsism” și Băsescu, nu mai asumă nimeni nimic, e prea greu și mai ales lumea a obosit. Nu-i mai arde nimănui de sofisme agile, acum când fața urâtă a trecutului a început să iasă la iveală.
Instituțional vorbind, putem spune că am obținut progrese, dar din perspectiva societății, cu toții am ieșit mai curând înfrânți. De aceea poate și politica stagnează și pare incapabilă de orice idee și orice entuziasm. Conversația publică atât de animată acum 10-15 ani, atât de acidă, dar stimulatoare prin inteligența ei, s-a redus și ea la un discurs elementar și la excluderi radicale. Ceva s-a câștigat, dar deocamdată simțim nevoia să deplângem ceea ce s-a pierdut.
Nu e nici o situație complicată cu Băsescu. Și-a construit reputația de om politic și a câștigat voturi, chiar dacă nu suficiente a doua oară, poate, VORBIND. Să continue să facă același lucru și acum: SĂ VORBEASCĂ.
Și nici dificil să-i judecăm pe oamenii de stat nu e, chiar dacă situația este complicată. Să-i judecăm după cum trăim azi: după rezultatele muncii. Cum rezultatele muncii politicienilor care ajung la putere (contrar părerii lor probabile) nu sunt munții de vorbe, chiar dacă aceste vorbe sunt exact cele care “lipsesc dintr-o dezbatere lucidă”, rezultă că în dreptul căpitanului (sau colonelului sau ce-o fi, dac-o fi), președintelui, și senatorului Băsescu trebuie să trecem niște minusuri. Dintr-o mare nefericire pentru familia lui, nici ca părinte, nu iese pe plus.
Ne-au lipsit oamenii de curaj la vârful piramidei: asta-i fața urâtă a trecutului, iar prezentul seamănă al dracului cu tac’su. Unde-i politicianul de azi, prin comparație cu care să se reveleze caracterul de poseur al lui Băsescu?
Poate între oamenii pe care i-a scos el în față (Udrea, Boc, Oltean. Sulfina, Videanu etc.) ? Poate în poporul care se mișcă sub conducerea lui într-un partid (popular, evident) de puțin peste 5 % ?
Dacă vedeți retrospectiv o conjunctură creată jaful prin șpagă la 360 de grade instituit de Năstase, apoi un băiat abil la vorbă, cu defecte omenești amplificate de funcție, care a făcut puțin pentru viitor (punerea în mișcare a sistemului judiciar, să zicem), situația se cam limpezește.
Dacă niște șmecheri au furat alegerile, nu trebuie să transformăm asta într-o culpă colectivă – nici n-am digerat-o bine pe-aia veche.
O precizare importantă: marea majoritate a alegerilor și concursurilor din România se fură.
Furtuna-ntr-un pahar cu apa. Parca s-a refacut o renumerare a voturilor (anulate) si rezultatul a fost … 7.000 de voturi in plus pentru Basescu. Rezultatul va fi ca si in cazul Nana. Se va pune batista pe tambal cand “sapaturile” vor conduce la exact la cei care striga “hotul”…
“Faptul că o mulțime de lucruri au depins de al doilea mandat al lui Traian Băsescu, care va fi fost obținut în chipuri frauduloase, e o constatare de-a dreptul deprimantă.”
Nu stiu cat de deprimanta o fi aceasta constatare, dar sigur este perimata. Faptul ca turul al doilea al alegerilor prezidentiale din 2009 a fost viciat de cumpararea masiva si dezechilibrata (din motive pe care probabil dl. Geoana le stie mai bine) de voturi era cunoscut de atunci si cred ca vi-l poate confirma cu date/sume exacte orice primar de comuna din Romania.
ce s-a castigat ?
transformarea justiztie in politzie politica in mana serviciilor secrete ?
Ca deh pe vremea lui Nastatse ar fi sost de neconceout sa iatzi asculzti cu SRI-ul dusmanii plitic si sa-i bagi la puscaraie cu dosar inventat pe mana unor judecatori santajatzi de catre tine.
Asatazi asa ceva nu e de neconceput sa se poata intreprinde impotriva nici-unui partid politic.
Astrazi asta e normaliatate echilibrul razboiului rece al santajului cu dosare.
Asta s-a castigat ?
Biiiine ma.
Si castigul al cui este ?
Datorita cauzelor si factorilor interni de ordin subiectiv, total nefavorabili, cat si a celor externi, CRIZA din ROMANIA ce se manifesta atat in plan economic, cultural, social, al dreptului persoanei si poporului roman, cat si in plan moral, nu are nici o sansa sa fi rezolvata, asa cum s-a vazut in experienta celor 27 de ani de tranzitie fara orizont si pseudodemocratie originala.CRIZA din Ro este caracterizata de, INCOMPETENTA majora dovedita prin, nevalorificarea potentialului uman inventiv si a factorilor potentiali de productivitate daruiti de forta divina Romaniei precum si de lipsa profunzimii si coeziunii politicilor publice esuate, dar si de IMORALITATEA generalizata, ce se datoreaza in mare parte si justitiei care functioneaza dupa algoritmi politici si nu in baza unor ratiuni juridice sociale general valabile pentru toti membri societatii.
Formatiunile politice Parlamentare cauta sa mascheze incompetenta si imoralitatea lor si prin desfasurarea continuua de campanii electorale in care subiectele principale ale disputelor “doar a celor publice” sunt reprosurile penale sau cine fura mai mult si nici decum cele referitoare la Politici Publice.