Daniel Befu

A ars un hectar de vegetație în Parcul Natural Văcărești. De ce s-a aprins Delta Capitalei? Cum putem evita așa ceva în viitor?

Fenomenul incendiilor în incinta ariei protejate Delta Văcărești este unul frecvent, fiind generat de ”mână omenească”. La fel s-a întâmplat și în urmă cu două zile, când vântul a dus la extinderea unui foc aprins în alt scop. Delta Văcărești are un administrator desemnat, dar care încă n-are ”pâinea și cuțitul”, neavând autoritatea legală să oprească aceste focuri, deoarece reprezentanții săi n-au fost chemați la Ministerul Mediului să semneze contractul prin care să preia oficial responsabilitățile și drepturile de intervenție în Parc.

Imagine de ansamblu a Parcului Natural Văcărești

România Curată l-a intervievat pe Dan Bărbulescu, unul din fondatorii  Asociației Parcul Natural Văcărești, cei care s-au luptat să transforme incinta lacului de acumulare comunist într-o arie protejată, pentru a înțelege cauzele apariției acestor incendii, ”comorile” pe care le ascunde Delta Văcărești și cum sună viitorul pentru această arie protejată de dimensiuni similare cu Herăstrăul:

România Curată: Care a fost impactul incendiului de acum două zile din Parcul Natural Văcărești?

Dan Bărbulescu: Acum două zile pe latura dinspre șoseaua Olteniței s-a aprins o suprafață de aproximativ 1 hectar, care înseamnă aproximativ 0,5% din suprafața de 183 ha, cât are Parcul. Specialiștii noștri de la Asociația Parcul Natural Văcărești s-au dus în teren ieri și-au făcut prime evaluări. Impactul e destul de mic pentru că păsările încă n-au sosit și vegetația n-a apucat să iasă din hibernare. Oricum, efectul e total negativ când se întâmplă un astfel de incendiu, pentru că rade tot și mai și lasă în urmă un peisaj dezolant.

RC: Care sunt cauzele incendiului?

Dan Bărbulescu: Probabil accident. Nu cred că a fost pus cu rea voință, pentru că Parcul nu e păzit în momentul de față. Acolo se poate intra și e bine că se poate intra, însă nefiind supravegheat, intră și adună cabluri, anvelope și le dau foc ca să ia armătura metalică. Se întâmplă frecvent asta. Noi avem fotografii săptămânal cu oameni care dau foc la cabluri pe dig și acolo dacă bate vântul, așa cum s-a întâmplat acum două zile, incendiul se extinde rapid. Nu cred că a fost cu rea-voință în nici un caz, pentru că nu cred că are cineva interes să dea foc acolo și e și periculos. Dacă intervine poliția îi face dosar penal.

Fum sau ceață?

RC: Care e profilul celor care fac astfel de focuri?

Dan Bărbulescu: Sunt oameni săraci, fără adăpost, care ajung în Parc și poate temporar chiar locuiesc în Parc. Sunt cei care pescuiesc în bălțile din Parc. Zona e deocamdată oarecum situată la marginea societății, pentru că nu-i supravegheată, nu există pază, Asociația Parcul Natural Văcărești a fost desemnată administrator, însă noi nu avem încă semnat un Dosar de Administrare. Noi așteptăm să semnăm Dosarul de Administrare cu Ministerul Mediului, ca să intervenim legal. Altfel n-avem ce face decât să sunăm la 112. După ce devenim administratori, noi avem deja o echipă de 6 rangeri și un coordonator, care vor intra 24 h din 24 în teren și vom putea preveni genul acesta de incendii. Deci avem pregătită echipa specializată care să supravegheze zona din toate punctele de vedere, în scopul conservării.

Care e frecvența acestor incendii? Natura are puterea de a se reface singură ulterior?

Dan Bărbulescu: Până acum au fost 5-6 incendii pe an, mai mari sau mai mici. Din fericire natura se reface. Sigur că depinde foarte mult și unde are loc incendiul. Dacă are loc într-o zonă mai uscată, care n-are valoare foarte mare, impactul e zero. Dacă arde, cum s-a întâmplat anul trecut, foarte aproape de zona umedă, în anotimpul cald, poate distruge cuiburi, populații de amfibieni și de reptile. Impactul incendiului de acum două zile a fost foarte mic, deși suprafața afectată e de 1 ha. Vlad Cioflec, biologul nostru, a fost în teren ieri și din primele observații, impactul asupra speciilor a fost zero. A ars stuf și iarbă.

Lunch break

RC: Acest Parc Natural e oarecum atipic ca provocări de care se lovește. Dacă în majoritatea Parcurilor Naționale și Naturale problema majoră sunt cele din jurul defrișărilor, al microhidrocentralelor și al exploatărilor de resurse naturale, la dumneavoastră e un alt tip de presiune antropică, venită din partea acestei subpături sociale aflată cumva la ”periferia societății”. Cum veți putea gestiona relația cu aceștia, în contextul în care societatea i-a exclus și totuși au nevoie să viețuiască undeva, iar pe de altă parte, dumneavoastră aveți misiunea să apărați acel Parc. Cum faceți?

Dan Bărbulescu: Avem datoria să apărăm acel Parc și să organizăm activitatea de protecție și conservare. În același timp avem datoria să încercăm să integrăm aceste persoane care intră în Parc sau chiar locuiesc în Parc. De exemplu la noi în Parc locuiește familia Enache, Gică împreună cu copiii. Acum copiii nu mai stau acolo, dar Gică locuiește de 19 ani în Parc. Are un bordei. L-am sprijinit în ultimii ani pe Gică și acum câteva luni chiar l-am angajat în cadrul asociației noastre, tocmai pentru a-i putea oferi o alternativă. Îi plătim contribuții sociale, are acces la programe din partea statului pentru copii. Încercăm cu cei care sunt mai prezenți acolo, să le oferim alternative pentru a-i integra cumva. Pe de altă parte sunt oameni care n-o duc chiar atât de rău, nu sunt necăjiți. Aceștia vin să prindă păsări și să le vândă în târg, sau vin să pescuiască, altminteri fiind binemersi. Ei, aici ar trebui să intervenim împreună cu Poliția, dar înainte de Poliție cu niște programe de informare și conștientizare, în care să le spunem: ”Oameni buni, nu se mai poate pescui în Parc. Ar trebui să mergeți în altă parte și să pescuiți legal”, sau ”Nu mai puteți arunca deșeuri în Parc” șamd. Sunt mai multe categorii de probleme sociale cu care ne confruntăm acolo.

RC: Încă se aduc cauciucuri în Parcul Văcărești?

Dan Bărbulescu: Da, sigur, încă se aduc gunoaie. Deși Parcul a fost igienizat anual ca urmare a eforturilor noastre, ale Primăriei și ale Ministerului Mediului, încă se aduc deșeuri, fiindcă Parcul nu e supravegheat. În momentul în care va exista pază, un sistem de rangeri, organizat, care să fie în teren permanent, atunci oamenii vor fi descurajați. Acum ei vin și-și zici: ”Aici nu-i nimic. Ia să arunc eu molozul de construcții. Nu le mai duc nu știu unde, unde trebuie să plătesc, ci le aduc în Parcul Văcărești și le las acolo”. După igienizarea de anul trecut, la care a participat prim-ministrul României, la o săptămână mașini pricopsite, atenție, deci nu oameni necăjiți de care vorbeam mai devreme, veneau și răsturnau deșeuri de construcții în Parc. Cu genul ăsta de probleme ne confruntăm, însă ele nu sunt insurmontabile. O campanie de conștientizare, poate niște avertismente pe care să le facem în teren. Să le spunem: ”Domne, gata, s-a terminat. Nu mai intri aici”. Însă ca să putem să intervenim noi trebuie să fim administratori, adică să semnăm contractul de administrare. Să știm foarte clar că din punct de vedere legal avem dreptul și responsabilitatea să facem lucrurile acestea și sigur că genul ăsta de probleme se va diminua.

Parcul Natural Văcărești, vedere de ansamblu

RC: În clipa de față nu aveți autoritatea să opriți acei oameni care ard cauciucuri și aruncă deșeuri?

Dan Bărbulescu: În clipa de față suntem administratori, însă legal nu putem interveni pentru că încă nu avem contract semnat. E o procedură încă în vigoare la Ministerul Mediului. Sperăm că luna aceasta până spre final să se definitiveze procedurile.

RC: Pe o parte din laturile sale, Parcul Văcărești este mărginit și de străzi cu imobile de locuințe. Oamenii sunt sensibili la distrugerile provocate în Parc? Sunt ei un fel de ochi vigilent care apără aria protejată de abuzuri?

Dan Bărbulescu: Să știți că sunt. Ați ridicat corect problema. Sunt foarte atenți oamenii și acum, cu acest incendiu, încă de la prima flamă din Parc, oamenii au început să ne sune sau să ne trimită mesaje și să ne spună: ”Domne, arde Parcul. Faceți ceva”. Am alertat pompierii datorită mesajelor pe care le-am primit. S-a constituit așa, în ultimii ani și lucrul ăsta ne bucură foarte mult, un ochi vigilent, cum ați spus, între locuitorii cartierelor și cum se întâmplă ceva, cum suntem alertați, ceea ce-i foarte bine. Asta înseamnă că oamenii din zonă au început să asimileze acest loc și ”și-l recuperează”. Zona aceasta și din punct de vedere al imaginarului, a fost un ”no man’s land”. În momentul de față își schimbă această destinație. Devine un bun comun, un bun al oamenilor. E bine că se-ntâmplă treaba asta. Înseamnă că riscul ca locul să se distrugă, sau să nu ajungă la valoarea pe care noi ne-am gândit să i-o dăm, adică ”O școală vie dedicată naturii și mediului”, riscurile astea sunt foarte mici. Oamenii au început deja să și-l apropie.

Rață sălbatică

RC: Dincolo de vecinii care locuiesc ”gard în gard” cu Parcul, cum reacționează bucureștenii din marile cartiere limitrofe?

Dan Bărbulescu: Sunt două categorii de reacții. E o chestie pe termen lung care se întâmplă, o chestie subtilă. Pe de o parte sunt oameni care spun: ”Domne, felicitări. E foarte bine c-ați înființat Parcul. E perfect acolo să fie rezervație, să nu mai intre nimeni. Natura să fie la ea acasă. Împrejmuiți, puneți cheie și gata, s-a terminat. Acolo intră specialiștii”. Asta e o atitudine. A doua atitudine este:  ”Domne, felicitări, e bine c-ați înființat Parcul Văcărești, acum începeți să-l amenajați. Veniți cu băncuțe, veniți cu alei, aduceți domne terase, că acum e o groapă de gunoi. Vrem civilizație”. Astea sunt două atitudini extreme din punctul meu de vedere, pentru că pe de o parte nu vorbim de o rezervație științifică, pe care s-o împrejmuim și să nu mai intre decât cercetătorii de la Academia Română și de la Facultatea de Biologie, dar nu vorbim nici despre un Parc clasic, cum este parcul Titan, pe care să-l amenajăm cu construcții, să punem băncuțe și panseluțe de 1000 de lei cuibul. Este un Parc Natural, așa cum sunt există 16 Parcuri Naturale din România și aici este un Parc Natural. Un Parc care trebuie să îmbine obiective de protecție și conservare clare, cu obiective de vizitare, de educație și recreere. Scopul nostru pe termen lung este să găsim cea mai bună variantă de mix, de îmbinare a acestor obiective: ”Protecția și Conservarea Naturii”, pentru că aici, la Văcărești, sunt specii inedite, cu valoare științifică, iar pe de altă parte să onorăm interesul tot mai mare al oamenilor față de acest loc, care se întreabă: ”Ce se întâmplă la Văcărești? Vreau să văd și eu”. Avem ocazia, prin intermediul Parcului, să răspundem la câteva întrebări: ”La ce sunt bune ariile protejate? Ce oferă o arie protejată comunității?”. Și iată, vorbim de un Parc Natural situat în mijlocul orașului, în mijlocul a 10% din populația României. Aici putem organiza poate cea mai mare campanie de educație și conștientizare pentru ecologie și pentru natură din România. Ăsta e rolul nostru de fapt, să începem să informăm oamenii și să derulăm acțiuni de educație prin intermediul școlilor, astfel încât să ne lămurim ce e cu natura și ce ne oferă ea.

RC: Ce loc ocupă ca suprafață între parcurile din Capitală?
Dan Bărbulescu: Ca suprafață verde este cel mai mare spațiu verde compact din București. Herăstrăul are 186 ha, însă are luciu de apă foarte mare. Jumătate din Parcul Herăstrău este apă. În Parcul Văcărești, sunt 183 ha, însă luciul de apă e mult mai mic. Este cel mai mare parc înființat în ultimii 70 de ani în Capitală și este singurul Parc Natural urban din România.

RC: Face pentru cititori un scurt istoric al locului. Care a fost destinația inițială gândită de Ceaușescu pentru amplasamentul unde acum este Parcul Văcărești?

Dan Bărbulescu: Aici trebuia să se construiască un lac de acumulare, alimentat din lacul Mihăilești, situat în sudul orașului, care să lege prin intermediul casetei de sub Dâmbovița, lacul Morii de lacul Văcărești. Sigur că urma să aibă mai multe utilități acest lac. Pe lângă utilitatea hidrotehnică, trebuia să fie sit pentru antrenamentul echipei olimpice de natație a României. Ceaușescu pregătea Bucureștiul pentru organizarea jocurilor olimpice. Era perioada planurilor acelea mărețe ale lui, numai că n-au reușit să finalizeze lacul în 1989. S-a mai întâmplat un eveniment neplăcut. A venit Nicolae Ceaușescu în teren să-l viziteze și constructorii au băgat apă înainte ca să fie finalizat și apa s-a scurs și a inundat cartierele din zonă. Din acest motiv s-a blocat proiectul în august 1989, pentru că altfel îl finalizau și aici era lac dacă nu se întâmpla acel incident. Apoi au venit evenimentele din decembrie 1989 și zona a rămas gol, fără pic de vegetație, cu niște excavații în interior, că au luat pământ ca să construiască digul și atât. Înainte de a fi lac, aici a fost un mic cartier sărăcăcios, de case, de grădini și zonă umedă. Adică erau bălți, erau stufărișuri. E în lunca Dâmboviței. E o zonă în care pânza freatică este la suprafață. Ei, în ultimii 25 de ani datorită digului care împrejmuiește perimetrul și are 12 metri înălțime, zona a fost foarte bine izolată, astfel încât s-a produs un fenomen similar celui de la Cernobîl, adică natura s-a dezvoltat nestingherită, având apă la dispoziție pentru că pânza freatică e sus. Cu excepția câtorva cercetători și unii necăjiți, grosul orașului n-a știut niciodată ce se întâmplă în spatele digurilor. Mereu treceam pe lângă digul ăsta pe Splai, să mă duc la mare și mă întrebam: ”Dar în spatele acestui deal ce e?”. În acest loc, cu această istorie s-a născut un Parc cu valoare biodiversă mare, pe care noi, Asociația Parcul Natural Văcărești, am reușit să-l înființăm prin Hotărâre de Guvern.

RC: Care-s speciile cele mai valoase reprezentate la nivel de Parc?

Dan Bărbulescu: Speciile de păsări, pentru că vorbim de o zonă umedă, care oferă posibilități de hrană și de cuibărire. Chiar acum două săptămâni biologul nostru a finalizat de refăcut lista de păsări. Sunt 115 specii de păsări care vin anual în Văcărești pentru cuibărire, pentru hrănire sau trec pe aici în pasaj, în migrațiune. Sunt aici specii valoroase de stârci, rața roșie, egretă mare, egretă mică, cormoran, corcodei. În general sunt specii de apă. Un mamifer foarte valoros, care e și specie protejată este vidra. Există vidră în mijlocul orașului București, în Parcul Natural Văcărești.

RC: Cum a ajuns acolo?

Dan Bărbulescu: Probabil că a folosit canalul Dâmboviței și a intrat printr-o ecluză, pentru că bălțile din Parc comunică prin intermediul unei ecluze, cu Dâmbovița. Altfel nu-mi explic cum ar fi putut ajunge. Nu cred că a trecut strada, pentru că vidrele sunt animale foarte discrete și dacă nu se simt în siguranță fug. Ele trăiesc în Delta Dunării, în lunca Dunării și pe valea râurilor. Când am întâlnit vidra în Parcul Natural Văcărești noi ne-am bucurat, pentru că vidra este și-un indicator al sănătății ecosistemului. Dacă vezi vidră aici, e clar că e apă curată, că e liniște, animalele se simt în siguranță, au ce să mănânce. Vidra mănâncă pește sau crustacee. În 2013 am filmat prima oară vidra cu camere cu senzor de mișcare. În momentul de față sunt cel puțin două familii de vidră, pe care le monitorizăm cu 5 camere cu senzori.

RC: Din ce știu autoritățile nu vă vor da bani ca să administrați Parcul Văcărești? Cum vă veți finanța activitatea?

Dan Bărbulescu: Vor fi surse private în primul rând. Sponsorizări și parteneriate cu companii interesate să sprijine acest proiect, dar și donații, crowdfunding. O altă direcție vor fi proiecte finanțate din fonduri internaționale, inclusiv fonduri europene. Vom avea proiecte de cercetare și de reconstrucție naturală, după ce vom fi numiți oficial administratori ai acestui Parc. Acestea sunt principalele surse de finanțare pe care le luăm în calcul. Sper să reușim, pentru că e un obiectiv foarte interesant și pe lângă valoarea de educație, are o valoare științifică foarte mare și cred că putem accesa fonduri mari pentru cercetare științifică pe subiecte precum ”servicii ecosistemice pentru comunitate” sau ”managementul apei”, de exemplu.

RC: Ce înseamnă ”managementul apei”?

Dan Bărbulescu: Vorbim de o zonă umedă, situată în oraș, naturală. Bălțile comunică cu pânza freatică a Capitalei, a orașului. Zona asta se poate transforma într-o stație de epurare naturală pentru apele pluviale. Astfel de zone naturale umede, situate în proximitatea orașelor, sunt foarte valoroase, pentru că ele fac legătura cu pânza freatică și pot fi integrate ulterior în acest circuit natural de comunicare al apelor, de exemplu. În momentul de față guvernele țărilor vestice și din America investesc foarte mulți bani în genul ăsta de proiecte, care pot contribui la refacerea pânzei freatice. Se vehiculează o informație, neverificată însă, că pânza freatică de sub București ar fi scăzut foarte mult, pentru că sunt foarte mulți care s-au ”înțepat” în ea și ca în orice oraș unde există foarte mult beton și unde astfel de spații verzi sunt foarte puține, accesul apei pluviale la pânză e foarte limitat, astfel încât de-a lungul anilor, depozitele de apă de sub oraș ar fi scăzut foarte mult. Apa iese și nu mai intră, pentru că Dâmbovița a fost betonată, sub Dâmbovița e o casetă care duce apa pluvială în Glina și de acolo în Argeș. Iată cum, sub un oraș cu 2 milioane de locuitori, depozitul de apă, care are o valoare strategică, e în pericol. În acest context, genul de zone naturale umede cum e Parcul Văcărești, pot contribui la schimbul natural de apă. De aceea cred că pe baza unor studii amănunțite, inclusiv satelitare, ca să vedem cum circulă apa pe sub București, unde se oprește șamd, se pot găsi soluții pe viitor pentru refacerea rezervelor de apă ale orașului. Să nu uităm că omenirea se va confrunta cu o criză a apei în viitor. Poate deveni un laborator viu, din care specialiștii pot să extragă date pe care să le publice.

RC: În ce constă cealaltă direcție de dezvoltare, cea a ”serviciilor ecosistemice”?

Dan Bărbulescu: Pe lângă valoarea lui intrinsecă, științifică și de patrimoniu al naturii, pot oferi astfel de zone ceva orașului? Să vedem ce oferă Parcul Văcărești comunității, care este contribuția ecosistemului, din punct de vedere al educației, din punct de vedere al aerului. Să nu uităm că la Văcărești e un microclimat care respiră, care oferă oamenilor aer curat, oxigen. Vara e răcoare. Probabil e o diferență de 5-10 grade Celsius dimineața, comparativ cu zonele în care e densitate mare de betoane. Iarna e mai cald. O chestie care se poate observa toamna e că, spre deosebire de oraș, unde betoanele se răcesc mai ușor, Parcul se răcește mai greu și deasupra Parcului e o peliculă de condens, care e interesantă și ca peisaj, de privit. Deci Parcul oferă și niște servicii comunității.

RC: Într-unul din colțuri, Parcul Văcărești are lipit de el mall-ul Sun Plaza. Cum credeți că se poate profita de faptul că centrele comerciale sunt un ”magnet de atras oameni” și o parte din fluxul de persoane de acolo să fie încurajate să interacționeze și cu Parcul? Și cum veți face față afluxului de oameni fără să denaturați acea biodiveristate?

Dan Bărbulescu: Vorbim aici de perspectiva Parcului pe următorii 10 ani, care din acest punct de vedere se va confrunta cu niște provocări. Cu siguranță însă, dacă ne vom confrunta cu un interes foarte mare din partea populației, că putem organiza lucrurile astfel încât acest interes să fie canalizat către niște acțiuni și activități care să aibă un impact foarte mic asupra speciilor și habitatelor. În primul rând Parcul va avea o zonare. Zonele cu valoare mare din punct de vedere natural vor fi îngrădite, sau în orice caz, accesul la ele va fi restricționat. Acolo vor intra specialiști, biologi, cercetători. Această categorie va include în primul rând zona umedă. Nu știm exact ce suprafață, fiindcă încă n-am făcut studii. Apoi urmează o zonă tampon și zona de dezvoltare durabilă a Parcului, care va fi mai ales digul. E o zonă construită, pe care pot fi amplasate obiective comunitare, care să preia acest interes despre care vorbeați. Un traseu cicloturistic ar putea fi amplasat pe dig, sau o pistă de alergare, sau observatoare ornitologice. Mai mult, în zona tampon din Parc poate fi amplasat un traseu tematic cu mici panouri de informare interactivă, astfel încât oamenii să intre, să afle ce se întâmplă în Parc, să afle ce se poate face și ce este interzis, astfel încât interesul oamenilor să fie onorat și mai ales canalizat spre activități care au un ”impact zero” asupra ecosistemului. Noi credem că putem organiza această campanie de educare și informare asupra oamenilor și obiectivele economice pot fi integrate în aceste acțiuni și activități de administrare ale Parcului.

RC: Cine sunt oamenii care au jucat rolul decisiv în nașterea acestui Parc?

Dan Bărbulescu: În primul rând suntem noi patru, fondatorii Asociației Parcul Natural Văcărești, pentru că noi am depus de-a lungul timpului un efort constant, de multe ori frustrant, pentru că a trebuit să așteptăm activ timp de 5 ani de zile, prin campanii de lobby și advocacy, ca să se finalizeze acest proiect. Cei patru fondatori suntem Florin Stoican, Cristian Lascu, fostul redactor șef al National Geographic România, Helmut Ignat, fotograf de natură și cu mine, Dan Bărbulescu. Însă sunt mulți oameni care ne-au sprijinit de-a lungul timpului, internaționale în primul rând. Îl dau exemplu pe Tobias Salathé, adviser pentru Europa al RAMSAR, care e ”Convenția Internațională a Zonelor Umede”. Tobias Salathé a fost încă de la început alături de proiectul nostru și a spus că Delta Văcărești poate deveni un model de administrare a unei zone umede cu mare valoare biodiversitară pentru oraș. Însă am avut o relație bună cu toți miniștrii Mediului din anul 2012 și inclusiv până astăzi, care au înțeles utilitatea proiectului și ne-au sprijinit. Inclusiv cu prim-miniștrii de-a lungul timpului, mai ales cu penultimul prim-ministru, Dacian Cioloș, care ne-a și sprijinit din funcția de Comisar European al Agriculturii. Avem o colaborare foarte bună cu Primăria Capitalei în momentul de față, colaborăm foarte bine cu Direcția de Mediu din cadrul PMB. Colaborăm foarte bine cu facultățile de profil, de biologie, de geografie, de geologie, cu Muzeul Antipa, cu organizațiile non-guvernamentale WWF etc. Nu vreau să omit comunitatea științifică, care a fost alături de noi întotdeauna și a primit cu simpatie acest proiect.

Vezi galerie foto cu Parcul Natural Văcărești 

 

Notă: Redactarea și publicarea articolului s-a realizat din Proiectul “Să facem împreună legi pentru natură!”, derulat de Federația Coaliția Natura 2000 România în parteneriat cu Societatea Academică Română și co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest articol nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată de redacția România Curată.  


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “A ars un hectar de vegetație în Parcul Natural Văcărești. De ce s-a aprins Delta Capitalei? Cum putem evita așa ceva în viitor?

  1. Tempor

    A avut si UDR-ul ceva teren pe unul din lacurile din Bucur-eștilor. Dar bolșevicii, au vrut să rămână, după revoluția din 89, cu tot ce au luat cu japca pe vremea lor.

    Reply
    • mircea

      si cine te-a vandut bolsevicilor???nu cei care l-au omorat pe Ion Antonescu,nu cei carora poporul Roman le-a p-latit din greu pana in 89 pensie viagera????nu cei care a ordonat sa fie asasinat N Iorga,milogii care nu au avut nici sa deie sa manance un paduche dala rudili lor asa da avuti au fost,niste linge blide,rupti in cur

      Reply
  2. Petruta Moisi

    Urez echipei Parcului mult success si ii felicit pentru rezistenta de care dau dovada incercand sa protejeze acest ecosystem! Imi amintesc o foarte numeroasa si prestigioasa conferinta la Palatul Parlamentului in iulie 2012 ( Conferinta Partilor Semnatare ale Conventiei RAMSAR), prilej cu care reprezentantii de atunci ai MM se laudau cu acest proiect: hartile aratau foarte bune, filmul de asemenea. La cinci ani distanta, suntem unde suntem, cu functionar guvernamentali perindandu-se pe la ministere si nefinalizand cum trebuie acest proiect, printre alte insuccese . Succes, domnule Barbulescu!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *