O propunere de procedură transparentă pentru o majoritate pro‑europeană funcțională cu durata de o săptămână
Stimați domni, pe 25 aprilie 2025 scriam, cu oarecare efect, că Nicușor Dan și Ilie Bolojan vor fi perechea câștigătoare și îndemnam partidele de centru la o largă coaliție pro‑europeană în jurul lor. Simt o oarecare răspundere, ca atare, când aud că viitorul guvern e prognozat să treacă cu voturi din reziduurile scurse de la suveraniști. Dacă în AUR or mai fi și oameni rătăciți sau oportuniști care nu sunt neapărat extremiști, alde Ninel Peia și ce s‑a scurs de la Șoșoacă și Georgescu nu ne poate fi propus ca o majoritate parlamentară. Soluția e chiar mai rea ca AUR.
Cum scriam în 25 aprilie, partidele românești nu au fost în stare nici de data aceasta să facă un sondaj obiectiv și validat de toate părțile, pentru că obiectivitatea la români nu mai există de mulți ani, ca să aflăm dacă merită să ținem alegeri anticipate. Cu toții validați sondaje ale unor agenții care nu au obținut nicio acreditare internațională, care vizează și profesionalismul, și etica.
Dar hai să presupunem că degeaba am ține alegeri, judecând după ce proteste și plânsete am auzit eu vara asta, nu ați ieși bine din ele – mințiți‑vă cât vreți.
Alternativa la alegeri anticipate este o majoritate parlamentară pro‑europeană, nu de strânsură. Aici președintele are dreptate.
Evident, nimeni, nici chiar el, nu poate impune un premier, pentru că nimeni nu dispune de voturile necesare. Trebuie să cădeți de acord și cu premierii, și cu șefii de servicii secrete, a căror urgență e vădită în scandalul Pahonțu. Avem nevoie de civili fără trecut în Securitate, și acesta e un minim de care avem nevoie în materie de control civil asupra serviciilor secrete. Altfel, așa cum scriam pe 25 aprilie 2025, „mâna invizibilă care te‑a ajutat să te ridici îți trage imediat o palmă și te pune la locul tău dacă o iei pe o cărare neaprobată”.
Hai să lăsăm un pic mâna asta invizibilă și să discutăm deschis ce propune știința politică pentru situații de conflict între facțiuni ca asta a voastră. Nume relevante sunt Arend Lijphart și Donald Horowitz.
Câte facțiuni/actori cu drept de veto sunt? Să zicem ND (președinte), PNL (Bolojan), PSD (Grindeanu), UDMR (KH), USR (DF). Ajunge asta pentru majoritate? Să zicem că da. Minoritățile nu și‑au folosit niciodată dreptul de veto, deși ar trebui să îl aibă și ele. Am avut două drepturi de veto exercitate public și catastrofal – moțiunea, în colaborare cu AUR, și adoptarea de către PNL‑USR a declarației că ei nu mai vor majoritate pro‑europeană cu PSD în ea, adică nu mai vor majoritate (dând șah la președinte să le facă lor guvern minoritar cum făcea Iohannis, probabil folosind serviciile). Președintele a încercat cu Veștea și Tomac, și nu a mers.
Ce e de făcut
Sugestia mea, care poate părea academică, e să agreăm că majoritatea asta pro‑europeană e necesară dacă vreți să vă mai votăm vreodată (deja nu mai pot promite pentru mulți). Indiferent cine a creat problema, partidele trebuie să o rezolve, nu votanții. Dacă din start nu e problema voastră, atunci vă promit zero voturi data viitoare.
Să nu mai propunem câte un singur nume.
Hai să facem așa: faceți fiecare liste de câte cinci propuneri pentru toate posturile vacante, adică premier, șef SRI, șef SIE, șef SPP. Din start sugerez să respectați trei criterii:
- Merit (diploma validă și relevantă, calificare, validare externă, test de caracter trecut – că România nu a început ieri)
- Integritate (nu securiști, nu conflicte de interese, nu corupți, nu cu sancțiuni pentru discriminare, etc.)
- Capacitate de negociere și funcționare într‑un mediu polarizat (voi). Nu îi puneți pe cei care știți sigur că ostilizează cel mai rău tabăra adversă. Sau treaba voastră – din cinci nume, numiți măcar doi care să nu fie puși pe război.
Cele cinci nume de la fiecare merg la Președinție, că așa e constituțional, și se adaugă cele cinci nume ale lui ND (Veștea, Burnete, Tomac etc. – gusturile nu se discută). De acolo sunt comunicate sub forma unui buletin de vot la toți actorii, care au dreptul să taie de pe listele celorlalți trei nume (de pe fiecare). Nu toate cinci, doar trei.
Să zicem, ND taie câte trei de la fiecare partid, partidele taie maximum trei din propunerile lui ND și celorlalți. PSD propune cinci nume cu Grindeanu primul, PNL și USR îl taie. PNL propune pe Bolojan primul, îl taie PSD. Candidații sunt apoi grupați în ordinea celor mai puține vetouri și începe negocierea.
Ca să vă dau un exemplu, pentru PM lista mea ar fi Delia Velculescu (FMI), Valentin Lazea (BNR), Liviu Voinea (ASE), Adina Vălean (PNL), Corina Crețu (PSD). Criteriul meu e, evident, oameni care știu cum funcționează un guvern european și internațional, au un alt model decât cel de aici. Dar treaba voastră, încă o dată, gusturile o să vi le justificați la vot – poate că lumea chiar se bucură când cei aleși își propun doar prieteni și rude prin funcții (e știut, încrederea interpersonală e scăzută la triburile de canibali).
La fel faceți pentru servicii. Din nou, doar ca să stabilim un pic criteriile, aveți pe Daniel Morar, Laura Codruța Kövesi (i se termină mandatul), Peter Eckstein. Nu e ca și când nu ar fi oameni care au dovedit eficiență sau capacitate de a respecta statul de drept. Nu validați de simțuri, ci de instituții internaționale.
Toată procedura de mai sus, la vedere, transparent.
- Etapa 1 – propuneri și motivare, săptămâna asta. Numele și motivul. Care sunt criteriile? Efectiv nici Administrației Prezidențiale nu îi strică să scrie, fie și cu ChatGPT, un rând de justificare la alde Veștea sau oricine; poate se găsește și un fact‑checker, că sunt greșeli pe site‑ul administrației zilele astea.
- Etapa 2 – voturi. Tăiați din listele celorlalți, nu mai mult de trei.
- Etapa 3 – numărătoarea. Dacă organizații civile nu mai există sau nu sunt considerate capabile să numere voturi, să le numnere și pe astea STS. Cine nu e tăiat de nimeni sau are doar tăieturi puține intră pe lista scurtă.
- Etapa 4 – Votați lista scurtă, din nou tăind, din nou fără a avea voie să tăiați pe toți.
La sfârșit, avem un grup de persoane cu o oarecare calificare și capabile să managerieze o coaliție și niște partide polarizate.
Sunteți în stare? Sau tot cu șantajul, cumpărarea la bucată sau – vorba englezului – să mâncați și tortul și să‑l și aveți, adică nici la guvernare, nici în afara ei?
