”Revoluția flamingo” – protestele care au explodat în Albania și durează deja de trei săptămâni – a pornit de la un uriaș caz de corupție legat de acapararea și distrugerea unei zone naturale protejate excepționale. Legi cu dedicație, influență la cel mai înalt nivel, intervenții brutale ale forțelor de ordine, dar și o mobilizare civică excepțională. Biologul și activistul de mediu Călin Dejeu compară, într-o analiză pentru România Curată, cazul de la care a pornit revolta albanezilor cu unul care e la un pas să distrugă o arie protejată excepțională. Similitudinile sunt numeroase. Mai puțin una: revolta în stradă. Stephanie Roth, activista implicată de peste două decenii în lupta pentru Roșia Montană, a realizat, la rândul ei, o sinteză, pentru PressHub (aici), a istoricului corupției din jurul combinației care i-a scos pe oameni în stradă atât în Albania, cât și în diaspora albaneză (România Curată).
Proteste la Tirana/sursa: EuroNatur
Faptul că albanezii au ajuns să ne dea clasă detașat la implicare civică chiar ar trebui să ne dea de gândit. Suntem membrii UE de aproape 20 de ani, dar nu învățăm nimic de la democrațiile funcționale, am ajuns ca în cartea ”Homo sovieticus”, luăm din Europa doar banii.
Revoluția Flamingo și cazul Vârfu Câmpului
Din 23 mai albanezii protestează împotriva atacului asupra integrității ariilor naturale protejate. Scânteia a pornit de la Vjosa – Narta, arie naturală care în 2004 a fost declarată peisaj protejat. Apoi, în februarie 2024, prin ceea ce se numește o lege coruptă (nu știu de ce această sintagmă nu este încetățenită în România, țară care abundă în legi corupte), s-a dat un fel de derogare de la obligația de a ”menține suprafețele în stare naturală, a proteja (…) speciile pentru a asigura stabilitatea ecologică și biodiversitatea”. Comisia Europeană a cerut abrogarea acestei aberații, dar în van.
După ce un protestatar a fost agresat de forțe private de securitate în 30 mai, protestele au luat o amploare enormă, în țară și chiar și în diaspora, cu peste 100.000 de protestatari în stradă în Tirana.
În 3 iunie, semi-autocratul Edi Rama, un fel de hater al naturii (nici noi nu ducem deloc lipsă de astfel de politruci), a ordonat ca protestatarii să fie împrăștiați cu tunuri de apă.
Edi Rama nu are nicio scuză pentru ignoranța pe care o manifestă sistematic cu privire la importanța patrimoniului natural al țării. A predat pictură la Academia de Arte Plastice din Tirana, nu a absolvit la ”știința și ingineria alimentelor”, ca Mircea Fechet. Un pictor nu are cum să nu aibă sensibilitate față de natură. Plus că și în cariera sa politică a avut ocazia să afle importanța patrimoniului natural al Albaniei, au trecut peste 10 ani de la protestul internațional ”un caiac pentru Rama”, de la sfârșitul primei ediții a ”Balkan Rivers Tour”.
Povestea de mai sus, cu abuzurile politrucilor, vi se pare cunoscută? Eu văd o paralelă clară cu cazul barajului ilegal de la ”Vârfu Câmpului”, care ne amenință cea mai importantă conservativ pădure protejată din România, pădurea Zamostea – Lunca (plus un sector al Siretului care a scăpat cu curgere liberă, încă). A fost declarată rezervație încă din 1973, au avut loc lucrări ilegale, fără acord de mediu, la fel ca în Vjosa – Narta. Jurnaliștii de la Recorder i-au surprins pe tovarăși lucrând chiar și după solicitarea acordului de mediu, deși n-au avut niciodată acord de mediu.
Dar Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate refuză să aplice prevederile privind daunele de mediu din Ordonanţa de urgenţă nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu. Deși este instituția competentă. Și în Albania, PPNEA pune în van problema responsabilității cu privire la daunele deja produse ”Cine este responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat în Vjosa–Narta? Dune de nisip vechi de secole au fost aplatizate.
Zonele împădurite și zonele umede au fost distruse. Habitatele naturale din zona Zvërnec au fost deteriorate pentru a face loc drumurilor și șantierelor de construcții. Acum o lună, au început intervențiile în interiorul Zonei Protejate Vjosa–Narta. Utilaje grele au pătruns în habitate naturale sensibile. A fost ridicat un gard, au fost deschise drumuri și platforme de construcție, s-au depus materiale inerte și pietriș, sistemul de dune a fost modificat și a fost construit un pod, schimbând caracteristicile naturale ale zonei. Acestea nu sunt opinii. Nu sunt narațiuni. Sunt fapte documentate, observate pe teren.”
Astfel de daune avem și în zona Zamostea – Vârfu Câmpului, chiar și cursul Siretului a fost mutat. Contracanalul de pe malul drept, foarte adânc, a afectat regimul hidrologic al pădurii. Mutilarea naturii de către utilaje se vede din satelit.
O lege coruptă, de fapt o ordonanță de urgență aranjată de Fechet și Ciolacu, a dat derogare de la statutul de protecție al Pădurii Zamostea Lunca. Comisia Europeană a clarificat (în van) că ordonanța de urgență este ilegală, ca răspuns la o întrebare parlamentară venită de la vice-președintele Parlamentului European, Nicolae Ștefănuță.
Similitudini peste similitudini
Ministerul Mediului a refuzat să-și anuleze demersul abuziv. Observ că unii deplâng faptul că avem un guvern interimar, care nu poate emite ordonanțe de urgență. Foarte bine că nu poate! O mare parte dintre ordonanțele de urgență sunt abuzuri pe față, au la bază interese ilicite, iar miniștrii care le-au semnat ar trebui să aibă dosare penale pentru abuz în serviciu. OUG 144/2024, ticăloșia cuplului Fechet – Ciolacu amintită mai sus, nu este nici pe departe unica. Ordonanța Ecocidelor a lui Ciucă (OUG 175/2022) este chiar mai notorie.
La fel ca la noi, și în Albania mainstream media sau boicotează sau răspândește dezinformări halucinante cu privire la proiectele de distrugere a naturii și contestatarii lor.
Pe lângă extinderea și ritmul cronologiei, avem totuși o mare diferență față de Albania, care face situația din România mai gravă. În timp ce în Albania titularii distrugerilor sunt privați (și nu mai intru în amănunte despre ei, este plin internetul), la noi titularul distrugerii este o instituție care ține de Ministerul Mediului, ABA Siret. Adică fix instituția care ar trebui să oprească astfel de distrugeri ale cursului Siretului, absolut ilegale din perspectiva Directivei Cadru privind Apa.
Este ca și cum poliția s-ar ocupa pe față cu trafic de carne vie, de exemplu. Și ABA Siret continuă cu un tupeu siderant. Chiar în 10 iunie am primit prin intermediul ANMAP un răspuns la observațiile mele, răspuns de la la ABA Siret. Haterii Siretului de la ABA Siret nu mai sunt în stare nici să articuleze niște mușamalizări. Răspund la problemele punctuale ridicate cu numere de adrese. Nu cu propoziții, ci cu numere de adrese. Este culmea degenerării pe procedura de evaluare de mediu, la un proiect la care de o grămadă de ani trebuia emisă decizia de respingere a solicitării de emitere a acordului de mediu. Dar nu-i voie să se respecte legislația europeană de mediu, pentru că statul este captiv intereselor celor care fac afaceri cu statul. Și ce se mai pot îmbogății unii de acolo, dacă lucrările ilegale sunt reluate! Barajele sunt cele mai adânci găuri negre pentru bugetele publice, de aceea nici nu vor să audă de alternativele contemporane, sustenabile și mult mai ieftine, pentru alimentarea cu apă la Dorohoi.
Ce așteptări să avem de la statul albanez, care nici n-a aderat la UE, când România este membru deplin de aproape 20 de ani și vedem același comportament față de mediul înconjurător?
Și totuși, în Albania măcar au fost înghețate activele ”dezvoltatorului” și procurorii anti-corupție au deschis o anchetă.
La noi DNA pare să nu observe toate abuzurile sistematice pentru ecocidul de la Vârfu Câmpului, pentru un titular de proiect care oricum este, conform Parlamentului European, o instituție fondată pe conflicte de interese care fac imposibilă respectarea Directivei Cadru privind Apa.
Dar să vedem ce spun albanezii înșiși despre proteste, despre ”Revoluția Flamingo”. Culmea, o profesoară la Facultatea de Economie a Universității din Tirana (Besa Shahini), nu o naturalistă, scrie astfel: ”Când pădurile dispar, când zonele umede sunt amenințate și când habitatul păsărilor flamingo și al nenumăratelor alte specii este pus în pericol, oamenii par să redescopere o parte uitată din ei înșiși. Natura are o putere unică. Ne amintește că unele lucruri nu aparțin guvernelor, nu investitorilor, ci generațiilor. Poate de aceea această mișcare se simte diferit.”
Și cea mai relevantă pentru noi este această parte: ”Este vorba despre a ne întreba dacă deciziile strategice ar trebui să fie transparente, dacă cetățenii ar trebui să participe la modelarea viitorului țării lor și dacă legea ar trebui să ghideze acordurile, mai degrabă decât crearea percepției că acordurile transformă legea.”
Idem în România, nu proiectele trebuie să se supună legii, ci legea este transformată în funcție de interesele ilicite ale titularilor de proiecte ilegale și ale complicilor lor.
În loc de ”Nature Positive”, în loc de implementare a legislației de protecție a naturii, vedem un atac sistematic asupra legislației de protecție a naturii. Nu le mai ajunge faptul că oricum nu respectă legislația de mediu, au ajuns să o anuleze, ca să nu le mai provoace niciun ”disconfort”. Ca să meargă afacerile ecocidare cu statul ”ca unse”, dublate de manipulare împotriva societății civile.
CCR decide în 24 iunie (cel mai probabil) că este constituțională chiar și sfâșierea parcurilor naționale (Dosar 4510A/2025). Și n-avem niciun protest, oricât de mic. Noi ne cam merităm soarta, dar natura exterminată n-are nicio vină, și nici generațiile viitoare, la care li se fură acum patrimoniul natural, n-au nicio vină.
Scandalul care a scos Albania în stradă: de la documente otomane falsificate, la 122 de milioane de euro. Povestea din spatele revoltei Flamingo
În prima parte a lunii iunie, Parchetul Special Anti-Corupție și Crimă Organizată din Albania (SPAK) a intervenit în proiectului imobiliar de lux de pe coasta albaneză, susținut de Kushner. Procurorii au emis un ordin de sechestru preventiv asupra a trei contracte de vânzare-cumpărare de terenuri și au blocat 128 de milioane de euro — dintre care 110,2 milioane proveneau dintr-un contract între un cetățean albanez Artur Shehu și compania Albanian Land Development, arată, într-o documentare realizată de Stephanie Roth, pentru PressHub.
La sfârșitul săptămânii trecute, ancheta a escaladat: SPAK a emis un mandat de arestare pe numele lui Shehu, un presupus interlop albanez stabilit în Statele Unite de zeci de ani și considerat figura centrală a controversatului proiect imobiliar. Un proiect care, de aproape două săptămâni, a scos sute de mii de oameni în stradă în Albania, dar și în diaspora.
Rădăcinile scandalului pornesc din epoca restituirilor post-comuniste: mai mulți localnici din Zvërnec și-au revendicat terenurile confiscate sub regimul comunist, pământuri pe care le foloseau efectiv din anii ’90. Le-au fost recunoscute în principiu, dar titlurile de proprietate nu au mai ajuns niciodată la ei — înghițite de o birocrație aparent fără sfârșit, conform unei investigații OCCRP.
Șocul a venit atunci când proprietarii au aflat că același teren pe care îl foloseau era recunoscut simultan ca proprietate a familiei Shehu, cu Artur Shehu drept beneficiar. S-au unit și au acționat în judecată.
Reconstituirea proprietății în favoarea familiei Shehu a avut loc în timpul guvernelor Partidului Democrat, între 2006 și 2009. În 2006, Agenția pentru Restituirea și Compensarea Proprietăților a recunoscut dreptul de proprietate în favoarea lui Seit Shehu. În anii următori, agenția a restituit sute de hectare lui Ramiz Seit Shehu, cu Artur Shehu drept moștenitor direct.
Parchetul din oraș Vlora – instanța locală cu jurisdicție asupra peninsulei Zvërnec – susține că, pe lângă cele 100 de hectare din Zvërnec, o rețea infracțională coordonată de Shehu a obținut prin documente falsificate peste 500 de hectare de-a lungul coastei sudice a Albaniei.
Citește investigația integrală realizată de Stephanie Roth, pe PressHub (aici).
Pe același subiect: Albania: strada se revoltă împotriva proiectului turistic al lui Jared Kushner. Un scandal de mediu, cu dimensiuni geopolitice (interviu EuroNatur) (aici)
