Râul Siret
Cea mai gravă veste de mediu recentă este cea privind continuarea aranjamentelor pentru distrugerea Siretului la Vârfu Câmpului.
Mai exact, distrugerea sitului Natura 2000 ”Pădurea Zamostea – Lunca”, sit format nu doar din pădure, cum ar sugera numele, ci și dintr-o rețea hidrografică aferentă (sector de Siret plus afluenții Baranca, Bahna și Verehia), de starea căreia pădurea de luncă depinde în totalitate.
Nu știu cum se face că la cauze pozitive autoritățile sunt de o indolență astronomică (și le abandonează imediat), dar la ecocide avem cele mai harnice, motivate și perseverente autorități din lume. Nici în ruptul capului nu vor să renunțe la ecocide, să mai lase o fărâmă de natură autentică în această țară. Chiar dacă noi, iubitorii de natură, am fi minoritari, democrația nu înseamnă dictatura majorității.
Alternativele ignorate
Ecologiștii din România, în lipsa unui partid ecologist cu șanse să treacă pragul electoral, și-au pus speranțele în USR, care la un moment dat s-a poziționat măcar pentru respectarea legislației europene de mediu. Acum așteptările au fost spulberate, deoarece USR-ul a ajuns să susțină chiar și cel mai absurd ecocid, cea mai fără pretext valid ticăloșie din ciclul ”mari afaceri cu statul”, construirea barajului de la Vârfu Câmpului. Dubioasă nu este doar implicarea doamnei prefect Raluca Curelariu, ci mai ales poziționarea dânsei absolut contradictorie.
Domnul Bolojan a fost ”târât” de către baronul local Iftime, pe ger, în dimineața zilei de 17 ianuarie la Vârfu Câmpului, să ajute la promovarea afacerii cu statul ”barajul de la Vârfu Câmpului” (călcând pe urmele lui Ciucă). Când am aflat ce se pune la cale, mi-am pus speranța în buna credință a noului prefect, de la USR, și i-am scris doamnei prefect. I-am cerut să-i prezinte premierului și cele trei alternative legale și raționale pentru ipotetica problemă cu sursa de apă pentru Dorohoi:
- O sursă subterană cu puțuri în proximitatea malului stâng al Siretului, chiar amonte de ruina barajului în construcție. Dacă se consideră necesar, pentru augmentarea sursei, se pot plasa în zonă mici lacuri de infiltrație, alimentate prin priză de mal, ca la sursa de apă Florești a Companiei de Apă Someș. Orașul Budapesta este alimentat cu apă din puțuri similare, 700 de puțuri sunt suficiente pentru o aglomerare urbană de 1,7 milioane de locuitori. Așadar, cam 7 puțuri ar fi suficiente pentru alimentarea orașului Dorohoi. După cum reiese de mai sus, nu trebuie să preluăm know-how din străinătate, avem și în țară o astfel de soluție tehnică implementată. Nu este ceva ce ar putea să depășească capacitatea administrativă actuală din zonă, din moment ce sursa de apă Florești este chiar din secolul 19! Dacă este așa, atunci să-și dea cu toții demisia, până la ministrul mediului.
- Întreținerea și folosirea în continuare a sursei de apă Bucecea. Este o sursă pe Siret, analoagă cu cea care s-ar obține prin construirea unui baraj la Vârfu Câmpului. Ea trebuie oricum întreținută prin decolmatare, orice instituție are obligația să întrețină bunurile pe care le are în administrare. Cum întreținerea trebuie făcută oricum, putem spune că este o alternativă cu costuri zero și impact nou de mediu zero.
- Folosirea acumulării Rogojești, situată puțin mai în amonte, care este finalizată și nu este folosită! Folosirea acesteia presupune doar o aducțiune mai lungă cu mai puțin de 10 kilometri. Mai puțin de 10 kilometri de aducțiune în plus, în loc de finalizarea barajului Vârfu Câmpului, înseamnă o finalizare incomparabil mai rapidă (la baraj se declară în Raportul privind impactul asupra mediului că mai este de lucrat 5 ani) și mai mai puțin costisitoare a noii alimentări cu apă. Calitatea apei este similară, fiind tot o acumulare pe Siret, iar costurile de mediu tind spre zero.”
Domnul Bolojan a avut decența ca, măcar public, să nu susțină reluarea batjocorii banului public pe un baraj ceaușist inutil, să nu-și contrazică total, public, principiile de bază pe care le clamează. Că totul este doar o șarlatanie instituțională este clar, chiar vice-președintele CJ Botoșani recunoaște public că problemele de alimentare cu apă ale Dorohoiului s-au rezolvat.
Dar baronul local Iftime susține că și premierul Bolojan a tras sfori pentru reluarea proiectului ceaușist de batjocorire a banului public: ”Îi mulțumesc domnului prim-ministru Ilie Bolojan pentru sprijinul acordat pe acest subiect extrem de important și doamnei ministru Diana Buzoianu pentru deschiderea de a găsi o soluție pragmatică.”
Faptul că se vine acum cu o formă cosmetizată a proiectului ceaușist nu rezolvă nimic, Siretul tot este distrus, pădurea Zamostea tot își pierde complet valoarea conservativă unică, ea depinde de cadrul natural în care este amplasată, care va fi complet alterat. Și, ca orice pădure de luncă, depinde total de starea ecologică a râului aferent.
Prefectul USR și jurisprudența CJUE
Cum să-și închipuie cineva că un baraj cu acumularea (așa zisul lac de acumulare) în situl Natura 2000, care distruge direct principalul curs de apă al sitului, Siretul însuși, poate să nu afecteze semnificativ situl, când jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) spune că și un baraj la 600 de km aval de sit poate afecta negativ semnificativ un sit Natura 2000?
Și cum a ajuns un prefect de la celui mai vocal pro-european partid să nu dea doi bani pe jurisprudența CJUE, care spune că ”statele membre sunt obligate, cu excepția cazului în care se acordă o derogare, să refuze autorizarea unui proiect atunci când acesta poate cauza o deteriorare a stării unui corp de apă de suprafață sau atunci când afectează obținerea unei stări bune a apelor de suprafață sau a unui potențial ecologic bun și a unei stări chimice bune a acestor ape la data prevăzută de directiva menționată”?
De derogare nici nu poate fi vorba, atâta vreme cât Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate refuză să revizuiască decizia etapei de încadrare, care este fără evaluarea impactului asupra corpurilor de apă.
Oricum au trecut mai mult de 5 ani și, în spiritul legii măcar, ar trebui reconsiderată decizia etapei de încadrare. Ar trebui făcute și noi dezbateri publice, știut fiind că cele din 2020 au fost doar între autorități, nu publice.
I-am scris în 16 ianuarie doamnei prefect Raluca Curelariu, dar nu mi-a răspuns niciodată. Dar, în mod ciudat, le-a răspuns altor semnatari ai petiției pentru salvarea pădurii Zamostea, care mi-au trimis și mie răspunsul dânsei.
Atunci doamna Curelariu susținea că nu se poate implica deloc: ”Conform dispozițiilor legale în vigoare, stabilirea oportunității, a soluțiilor tehnice, precum și decizia privind realizarea sau modificarea unui astfel de proiect aparțin exclusiv autorităților administrației publice centrale, respectiv Guvernului României și ministerului de resort.”
Răspunsul prefectului USR Botoșani, Raluca-Ștefania Curelariu
Aflăm acum că de o bună vreme dânsa s-a răzgândit total, și recunoaște public că are de săptămâni discuții ca să o influențeze pe doamna ministru.
Și, ca o cireașă de pe tort, îl menționează în postare, ca fiind implicat în ”soluții”, pe Cătălin Popescu, cel care a luat o grămadă de bani de la Hidroelectrica, în calitate de membru în Consiliul de Supraveghere.
Ca apoi să devină brusc total obiectiv față de Hidroelectrica și să semneze studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă (SEICA) pentru proiectul ecocidar AHE Răstolița, proiect ilegal de notorietate internațională, criticat de cercetători.
Din fericire, acordul de mediu bazat pe acest SEICA este suspendat de instanță.
Chiar în timpul în care avea loc evaluare de mediu pentru AHE Răstolița la APM Mureș, domnul Cătălin Popescu ridica în slăvi proiectul pe care îl evaluase cu obiectivitate, având în 2 octombrie 2024, la un simpozion din India, o prezentare cu titlul: ”Rastolita Dam, a deferred project that bridges generations, reanalyzed according to modern standards.”
Îmi dau lacrimile ca la Cântarea României”!
Am trimis prin formularul de pe situl formațiunii mesaj [în sensul că să se lepede de proiectul legii de expropriere] și situl mă înștiința ritos că voi primi răspuns. Posibil în anul trei mii.
Multumesc pentru consecventa si pentru acest articol.
Protectia mediului e o tema tehnica pe care dezvoltarea durabila o include alaturi de consultarile publice. Politica foloseste orice tema disponibila pentru a argumenta ideologii. Ideologiile sunt simplificari ale rationamentelor necesare in comunicarea politica din motive de impact al comunicarii. O simplificare a gandirii inseamna mai pe sleau, prostie sau prosteasla, in functie de sursa.
Eu am oportunitatea sa votez intr-o tara unde verzii exista si vad in asta un obstacol pentru asumarea unor responsabilitati de mediu de catre politicienii celorlalte partide. Dezbaterea publica e viciata de la inceput daca e declansata de interese politice, de aceea e necesar ca putinele oportunitati pentru initierea unor dezbateri fara partide pe care le ofera Romania sa fie folosite pentru crearea de impact public. Atunci cand o tema trezeste interesul comunitatii, politicienii si partidele se aliniaza de la sine.
Simplitatea mesajului este un principiu de baza al comunicarii eficiente. Comunicarea de mediu poate asimila acest principiu care propulseaza in toata lumea populismul pentru obiective etice. Comunicarea publica e si ea un domeniu profesional, necesar in lantul de gesturi care ofera societatii un ragaz in plus pe Pamant.
Va doresc multa sanatate si liniste de sarbatori
D.na ministru să zică una sau două fraze despre hotărârea de ieri dată in Paris privind Lafarge în Siria. Cum o notează in registrul balastierelor. Eventual completează cu alte două fraze d.na ministru cealaltă.