Dacă o lege care fi permis exproprierea în interes privat, precum cea intrată, acum, în procedură de urgență, în Parlament, ar fi existat înainte de 2013, așa ar fi arătat acum toată Roșia Montană. Foto: casă cumpărată de Gabriel Resources și demolată în 2012, într-o perioadă în care se lăuda cu milioanele de dolari investiți în patrimoniu. Credit: Sebastian Florian
O propunere legislativă teribilă, pe modelul celei de distrugere a Roșiei Montane, care a scos zeci de mii de cetățeni în stradă în toamna anului 2013, se află în procedură de urgență în Parlament și este cadoul de Paște pregătit pentru corporațiile internaționale (și rechinii și speculatorii bursieri internaționali din spatele lor) care au pus ochii pe resursele minerale ale României.
Șmecheria cu CRMA
Inițiatorii propunerii legislative invocă transpunerea Regulamentului European Critical Raw Materials Act (CRMA), din 2024, menit să faciliteze exploatarea materialelor critice din țările UE, pentru a reduce dependența față de China. Chiar dacă CRMA în sine este criticabil, actuala propunere legislativă (cu semnatari din cea mai mare parte a partidelor) excede cu mult documentul european.
De altfel, CRMA a fost transpus deja în legislația din România, prin OUG 61/2025, care produce efecte. În același timp, legea de adoptarea a OUG 61/2025 a trecut de Senat, dar este blocată la Camera Deputaților de la începutul lunii decembrie a anului trecut. Practic, legea de adoptare a OUG 61/2025 așteaptă să fie ajunsă din urmă de actuala propunere legislativă.
De ce s-ar întâmpla asta? Un răspuns ar fi cel al adoptării unui singur act normativ prin comasare (procedură frecventă când la camera decizională se află, simultan, în dezbatere, două sau mai multe proiecte sau propuneri legislative pe aceeași problemă/temă), iar, ulterior, să ”fenteze” vigilența Comisiei Europene, fiind prezentată ca transpunere a Regulamentului CRMA.
O analiză comparativă, realizată de organizații de mediu implicate și în campania pentru Roșia Montană, arată, însă, că există diferențe substanțiale între Regulamentul CRMA, transpus prin OUG 61/2025, și propunerea legislativă care invocă, în mod manipulator, CRMA. Printre diferențele majore se numără:
- exproprierile în interes privat (în favoarea companiilor de exploatare); CRMA NU instituie o asemenea obligație, ci lasă la latitudinea statelor membre să declare unele proiecte ca fiind ”de interes public”; chiar și în asemenea condiții, CRMA nu impune exproprierea;
- legislația de mediu – CRMA nu reduce standardele, propunerea legislativă prevede termene derizorii (de 30-90 de zile), consultări mimate și decizii centralizate;
- participarea publică trebuie să fie ”efectivă și semnificativă”, ceea ce prin termenele mult reduse (la jumătate) din propunerea legislativă n-ar mai fi posibilă;
- termenele de autorizare sunt reduse cu până la jumătate de an (comparativ cu CRMA);
- eventualele contestări în justiție se vor judeca exclusiv la București (Curtea de Apel), cu termene foarte scurte și executare imediată, ceea ce ar diminua drastic accesul la justiție al comunităților locale; asemenea proceduri judiciare expeditive și limitative nu sunt prevăzute în CRMA;
- autorizațiile de construire pot fi eliberate și fără acte complete de proprietate, prevede propunerea legislativă, domeniu în care CRMA nu impune reguli speciale;
- transparența este limitată prin instiuirea unui ghișeu unic.
Analiza propunerii legislative arată că scopul real nu este transpunerea Regulamentului European 2024/1252 CRMA, ci ”rezolvarea” cu dedicație a unor probleme cu care s-au confruntat proiecte miniere de exploatare a aurului (precum cele de la Rovina și Certej), împinse acum în față sub umbrela CRMA (deși aurul nu este pe lista materiilor critice sau strategice). Cu un drum, s-ar da ”cale liberă” și proiectelor vizate de CRMA cu încălcarea unor drepturi și asumarea unor riscuri majore de mediu, pe care CRMA nu le-a prevăzut.
Riscul de a pierde miliarde de dolari în favoarea unor mari miliardari și corporații fantomă, în procese ca cel pentru Roșia Montană
Riscurilor de mediu li se adaugă și vulnerabilizarea majoră a statului român în raport cu corporațiile internaționale. Nu a trecut chiar așa mult timp de la încheierea litigiului de la tribunalul de arbitraj al Băncii Mondiale (ICSID) de la Washington, prin care statului român i s-au solicitat despăgubiri de miliarde de dolari de către Gabriel Resources, compania care a vizat aurul de la Roșia Montană. În urmă cu doi ani, prim-ministrul României, Marcel Ciolacu, și ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, au declanșat o uriașă isterie publică, susținând că vom plăti peste 2 miliarde de dolari, ca să ajungă chiar la avansarea unor daune de 6 miliarde de dolari, cu doar câteva zile înainte ca România să câștige.
Printre principalele argumentele invocate de avocații lui Gabriel Resources în justificarea pretențiilor lor s-a numărat și proiectul legislativ al Guvernului Ponta, cu multe prevederi similare celor din actuala propunere legislativă, trimis în Parlament în toamna lui 2013. Faptul că, în urma mobilizării civice, legea specială de distrugere a Roșiei Montane a fost respinsă a fost un avantaj major al statului român în câștigarea procesului.
Prin adoptarea actualei propuneri legislative, statul român și-ar diminua grav șansele în cazul unor litigii similare, ajungând să fie pus în imposibilitatea de a mai apăra drepturile propriilor cetățeni ori să plătească daune uriașe. Cât de serioși au fost ”marii” investitori de la Gabriel Resources (de la ”părinții” afacerii, Frank Timiș, Ovidiu Teneder sau Stephan Roman, până la Benny Steinmetz Thomas Kaplan sau John Paulson) se vede acum. Deși sunt creditați cu averi de miliarde de dolari, deși au promis investiții de peste un miliard de dolari la Roșia Montană (și au pretins că ”investiseră” deja 500 de milioane până în 2013), Gabriel Resources nu are în conturi nici măcar 10 milioane de dolari, ca și garanție pentru plata cheltuielilor din litigiul de la Washinghon!
Ce urmează
Propunerea legislativă L143/2026 a primit, săptămâna trecută, raport favorabil în Comisia pentru economie a Senatului. Astăzi, se află pe ordinea de zi, la raport, la Comisia juridică, respectiv cea pentru administrație publică, iar mâine la Comisia pentru energie. După adoptarea raportului comun, urmează votul în plen. Fiind vorba de o lege organică va avea nevoie, pentru adoptare, de jumătatea plus unul din numărul total al senatorilor. După Senat, propunerea legislativă va ajunge la Camera Deputaților, care va fi decizională.
Potrivit surselor România Curată și Verde Curat, contactați de localnici din zonele vizate de proiectele miniere controversate și de reprezentanți ai societății civile, o parte dintre cei 117 semnatari ai propunerii legislative au recunoscut că nu știau exact ce prevede inițiativa! Acest lucru oferă o explicație suplimentară de ce s-a optat pentru procedura de urgență (în condițiile în care nu mai există nicio urgență, Regulamentul CRMA fiind deja implementat prin OUG 61/2025).
VOM REVENI!
IMPORTANT!
În ciuda termenelor scurte de dezbatere și a acaparării atenției publice de alte subiecte (războaiele Orientul Mijlociu și Ucraina, criza combustibililor, apropierea sărbătorilor de Paște), în doar o săptămână, aproape 20.000 de cetățeni au semnat deja petiția pentru respingerea acestei propuneri legislative.
Poți semna (și da mai departe) petiția, aici (clic).
Pentru a rămâne la curent cu evoluția acestei propuneri legislative, dar și cu alte informații, analize și investigații de mediu, abonează-te, acum, la newsletter-ul Verde Curat:
După avocata Schweighofer, și Romsilva și directorul ei general ne-au dat în judecată și încearcă să blocheze investigațiile de mediu România Curată și Verde Curat:
