Deocamdată nu se întâmplă nimic, dar există șanse mari ca legea să se schimbe.
Conform legii cetățenii sunt obligați să se legitimeze în fața polițistului, chiar dacă acesta nu și-a declinat identitatea, de aceea e nevoie ca legea să prevadă proceduri concrete de acțiune pentru reclamarea polițistului. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranței publice, supus dezbaterii de Ministerul Afacerilor Interne din noiembrie 2017 până acum, a fost completat și modificat la sugestiile primite din partea mai multor organizații. APADOR-CH a făcut o primă serie de propuneri pe care vi le-am prezentat aici, care au fost integrate în proiect. În urma modificărilor operate de MAI tot au mai rămas câteva aspecte discutabile, așa că azi, 16 ianuarie 2017 am trimis ultimele observații pe marginea a patru articole din proiectul de modificare.
Acestea se referă la:
- avertizarea persoanelor care împiedică forțele de ordine să-și îndeplinească sarcinile de serviciu – concret APADOR-CH propune ca formula verbală de adresare pe care o rostește polițistul să fie mai simplă și practică, de genul “Acțiunea dumneavoastră este ilegală, continuarea acesteia constituie infracţiune”;
- înlocuirea sintagmei „suspiciunea rezonabilă” cu „motive rezonabile care…” atunci când e vorba despre folosirea imaginilor foto-video pentru stabilirea unor fapte;
- eliminarea textului de lege care modifică substanţial regimul constatării şi sancţionării contravenţiilor în materie rutieră, prin folosirea înregistrărilor video de la camerele de supraveghere stradale – concret această modificare poate fi introdusă doar în Legea 218/2002 privind circulația rutieră, nu în legile ce reglementează statutul și atribuțiile polițiștilor;
- introducerea unor prevederi clare despre ce se întâmplă în cazul în care polițistul nu se prezintă/legitimează atunci când legitimează pe cineva. Ce drepturi are persoana legitimată să facă după această întâlnire. Conform legii cetățenii sunt obligați să se legitimeze în fața polițistului, chiar dacă acesta nu și-a declinat identitatea, de aceea e nevoie ca legea să prevadă proceduri concrete de acțiune pentru reclamarea ulterioară a polițistului.
La art. 40 din Legea poliţiei, să se adauge două noi alineate, (2/1) şi (2/2), cu următorul conţinut:
(2/1) Obiecţiunile persoanei cu privire la modul în care un poliţist îşi face cunoscută calitatea nu constituie un motiv de refuz al legitimării. În acest caz, persoana care apreciază că poliţistul nu s-a prezentat în mod corespunzător sau are îndoieli asupra calităţii acestuia, poate opta ca legitimarea să se facă la sediul celei mai apropiate secţii de poliţie. Cu aceeaşi ocazie, persoana poate formula plângere cu privire la modul în care poliţistul s-a prezentat/legitimat. Plângerea verbală se va consemna într-un proces verbal întocmit la secţia de poliţie unde are loc legitimarea. Un exemplar al procesului-verbal se înmânează persoanei. Plângerea scrisă va fi depusă, pe bază de dovadă, la secţia de poliţie unde are loc legitimarea. Plângerea va fi trimisă, de îndată, spre soluţionare, structurii competente. Soluţia va fi comunicată, în scris, persoanei în termen de 30 de zile de la data formulării plângerii.
(2/2) Prevederile alineatului (2/1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul celorlalte măsuri poliţieneşti.“
Neimplementarea voluntariatului public prevazut de Legea 195/2001, in sprijinul muncii de politie de catre cei cu responsabilitati in domeniu, din motive josnice, indoielnice si neonorante, in folosul muncii de ordine si siguranta publica, a condus de asemenea la nereusita si ineficienta precum si la impiedicarea dezvoltarii spiritului civic in Romania si la scaderea gradului de apreciere sau incredere in actul politienesc.
Marele politician si om de stiinta american, Dwight Waldo (1913 – 27 octombrie 2000), in teoria sa sustine ca, in exercitarea atributiilor, cei ce detin functii publice, trebuie sa aiba in vedere 12 obligatii mai importante si anume, fata de: 1- constitutie; 2 – legi; 3 – natiune si tara; 4 – democratie; 5 – normele de organizare birocratica; 6 – profesie si profesionalism; 7- familie si prieteni; 8 – sine; 9 – colectivitatile cu care vin in contact; 10 – interesul public sau bunastarea generala; 11- umanitate sau lume; 12 – Dumnezeu sau religie.
Waldo afirma despre aceste obligatii ca nu pot fi ierarhizate in functie de importanta, iar numarul lor poate creste, el face insa o trecere in revista a celor mai importante reguli etice existente in viziunea sa. El trateaza aceste obligatii la nivelul datoriei individuale, al datoriei fiecaruia fata de moralitatea personala si nu fata de organizatie.
In conceptia lui Dwight Waldo ETICA in administratia publica este o problema complexa si complicata. Acest subiect este greu de explicat si inteles avand in vedere ca in secolul nostru codurile etice s-au schimbat intr-un ritm intens, iar sentimentul ca moralitatea este “relativa”(nimic mai fals) a crescut. Data fiind cresterea in diversitate a organizatiilor, se face simtita nevoia de noi repere etice si morale.
Cu toate acestea nu se depun de catre cei cu obligatii in domeniul juridic-legislativ eforturile necesare in directia creerii de reglementari si coduri etice adaptate noilor nevoi obiective impuse de evolutia si modernitatea societatii.
Etica profesionala este caracterizata in principal de independenta, integritate si competenta profesionala.
INDEPENDENTA profesiei – implica independenta de spirit (de drept) si independenta în aparenta (de fapt).
Independenta de spirit – reprezinta starea de spirit care permite lucratorilor sa emita judecati fara a fi afectati de influente si sa actioneze cu integritate, pentru a-si exercita cu obiectivitate competentele profesionale.
Independenta in aparenta – se realizeaza prin evitarea situatiilor in care o terta persoana informata si rezonabila ar cunoaste toate informatiile relevante, inclusiv masurile de protectie aplicate in munca specifica, iar pe aceasta baza ar putea concluziona ca, integritatea, obiectivitatea sau competenta profesionala a lucratorilor sunt compromise.
INTEGRITATEA – presupune ca lucratorul sa fie drept si onest in realizarea competentelor profesionale si in relatiile interpersonale.
COMPETENTA profesionala – lucratorii din M.A.I. trebuie sa aiba si sa-si mentina cunostintele si aptitudinile profesionale la un nivel necesar si corespunzator pentru a asigura membrii societatii ca primesc de la acestia servicii in conformitate cu standardele aplicate sau elevate cunoscute in domeniile in cauza.
Daca se doreste salvarea Ro, JUSTITIA, SISTEMUL DE SIGURANTA PUBLICA si FINANTELE TREBUIE SUPUSE TOTALMENTE CONTROLULUI SOCIETATII CIVILE ORGANIZATE cu POSESORI DE CERTIFICATE ORNIS.