Aglomerarea închisorilor, remarcă periodic raportorii Comitetul European pentru Prevenția Torturii, e un fenomen general care se manifestă de-a lungul și de-a latul Europei.
Închisorile europene sunt tot mai aglomerate
CEDO a dat publicității o așa numită sentință-pilot privitoare la condițiile de detenție din România. O sentință-pilot reprezintă o recomandare menită să rezolve nu doar un caz individual, ci să ofere soluții pentru toate cazurile de același tip. La CEDO au fost înscrise în ultimii 10 ani foarte multe plângeri ale deținuților din România care au condus la constatarea că acestea se referă, de fapt, la lucruri identice: celulele sunt înghesuite și prost aerisite, igiena e precară, bolile se instalează ușor. În esență, petenții acuză mizeria și promiscuitatea din închisori. Pedeapsa lor care constă în privarea de libertate s-ar fi amplificat, în mod nedrept, cu toată povara fizică și psihică implicată de deținerea lor în stabilimente aglomerate și administrate cu neglijență. Prin urmare CEDO a suspendat toate procesele de acest tip privitoare la cetățenii români și a cerut guvernului să ofere soluții de natură să ducă la îmbunătățirea situației de ansamblu.
Deocamdată nu e nimic spectaculos în această sentință. CEDO oferă guvernului un termen de șase luni în care să prezinte un plan de reformă penală și de măsuri administrative menite să amelioreze situația. Dar nu e vorba de un termen foarte constrângător, urmând ca un orizont de timp rezonabil să fie stabilit de autoritățile de la București împreună cu Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei.Totuși Guvernului i se pretinde să prezinte un calendar precis, chiar dacă întinderea acestuia nu este de pe acum precizată.
Nu putem intra în detalii. Să reținem doar miezul problemei care depășește cu mult cazul României: conform evaluărilor făcute de organismele specializate ale Consiliului Europei aproape peste tot în Europa închisorile s-au aglomerat. E o constatare care revine în rapoartele periodice ale CPT (Comitetul European pentru Prevenția Torturii), dar căreia nu i se oferă o explicație. Totuși raportorii CPT au formulat la un moment dat o opinie interesantă, citată și în sentința-pilot prezentată mai sus: ”Faptul că un stat trimite la închisoare un număr atât de mare dintre cetățenii săi nu poate fi explicat într-o manieră convingătoare prin creșterea ratei de infracționalitate; cel puțin în parte, responsabilitatea aparține și autorităților judiciare care aplică legea și a căror atitudine generală este probabil prea rigidă”.
Se deschide aici un câmp larg de dezbatere politică și ideologică. Care sunt cauzele acestui fenomen? Destrămarea conștiinței morale într-o epocă de laicizare accelarată? Resentimentul social acutizat într-o epocă de inegalități tot mai mari? Fluxul incontrolabil al migrației extra și intraeuropene? Efectele secundare ale aculturației? Eșecul proiectului multiculturalist și amplificarea ”excluderii” sociale? Nomadismul ca fenomen tipic globalizării? Sau poate fenomenul însuși nu e decât o simplă iluzie de perspectivă?
Nu putem decât formula ipoteze, cu atât mai mult cu cât o investigație serioasă e greu de făcut. Statistica oficială refuză să ofere publicului date care ar putea fi interpretate ca discriminatorii. Am văzut cât de prost sunt primite datele privitoare la nivelul ridicat al infracționalității cetățenilor români, pe care le oferă, ocazional, polițiștii din țările occidentale. Și acestea sunt încă mai puțin supuse cenzurii și autocenzurii.
Pe de altă parte raportorii CPT observă un aspect verificabil: contează mult și legea penală și modul în care este ea aplicată. Dacă în țările scandinave bunăoară cerșetoria ar fi pedepsită cu închisoarea (așa cum au sunat unele propuneri recente) închisorile s-ar umple de resortisanți români. Dar ce este cerșetoria? Un efect al sărăciei extreme ori mai curând o formă de mentalitate deviată? Sau poate este o rătăcire provocată de o excludere socială întinsă pe secole și generații? Nu riscăm acum niciun răspuns, dar este evident că, în funcție de perspectiva adoptată, legea va fi mai aspră sau mai îngăduitoare, după cum și aplicarea ei va fi diferită.
În general Consiliul Europei și organismele sale specializate recomandă țărilor membre să fie mai indulgente. Din toate sentințele și rapoartele sale se desprinde această orientare către reducerea pedepselor și înlocuirea detenției cu pedepse alternative. Nu vorbim aici de grațiere, care este o excepție și nu poate defini o politică penală, ci de o orientare generală către un regim punitiv mai blând și axat pe recuperare. E o politică întemeiată pe o viziune optimistă asupra naturii umane și care este totodată foarte complezentă față de politicile oficiale ale Uniunii Europene.
Cât privește situația din România observăm că dezbaterile publice au fost deturnate de o temă politică secundară. Situația generală a penitenciarelor s-a redus la problema particulară a politicienilor condamnați pentru fapte de corupție. Din pricina asta lucrurile s-au blocat. Ar fi însă momentul să relansăm dezbaterile și mai cu seamă să ne punem întrebarea: de ce atât de mulți oameni ajung la închisoare? În aparență, cel puțin, sunt tot mai mulți.
Comentariu publicat de Deutsche Welle
In conditii de competenta s-ar putea face studii si statistici, si daca se constata ca in penitenciarele unui judet mai instarit mai bine de 50% din locatari sunt veniti din alte parti pentru a trai dupa regula “daca nu curge, pica” ar trebui scuturate bine administratiile judetelor respective. Solutia este utopica intr-o tara in care judetele de asistati dau comisiile din Parlament iar elita saraciei da conducerea partidului majoritar si guvernarea. Conditiile din inchisori, ca si politica autohtona, se bazeaza pe preluari extensive din perioada comunista. Cum pe atunci reabilitarea nu era o prioritate nu trebuie sa ne miram de rezultatele actuale, amplificate in timp. Autorul mentioneaza drept cauza posibila “Destrămarea conștiinței morale într-o epocă de laicizare accelarată”. Banuiesc ca se refera la populatie per ansamblu – ca pilda morala biserica a pierdut mult prin compotramentul exponentilor sai – dar laicizarea e doar un aspect secundar fata de noile modele de succes, bazate pe sfidarea agresiva a morale crestine si a legilor laice. Cand vezi peste tot interlopi fara surse oficiale de venit si bugetari platiti ca la stat dandu-se in spectacol cu averi obscene ce iti inspira? Revolta e pentru oameni educati. Pentru majoritatea needucata admiratia si adulatia sunt optiuni mai bine.
Sa inteleg ca sinteti din unul dintre judetele beneficiare ale deschiderii granitelor.Daca in unele judete sa ajuns aici este doar din cauza ca statul nu a intervenit la timp si sa opreasca distrugerea locurilor de munca din judetele respective.Sa va dau un exmplu.Vine o firma din G si deschide o fabrica cu lapte de la ei in Alba si timp de 5 ani il vinde la un pret suspect de mic ,ce va duce la falimentarea producatorilor locali din Vaslui,dupa falimentare pretul din G va creste si astfel vom avea cel mai scump lapte din Europa si normal ca salariile din Alba vor fi mai mari ca somajul din Vaslui.Vi se pare correct?Vi se pare correct ca in Moldova din banii de pe Rovignieta si din taxa de drum din combustibil se intorc doar 10% in drumurile din Moldova?In rest se duc doar in judetele superioare ?!Chiar ma intreb daca nu cumva inconstienta voastra a celor care se cred superiori fata de cei care doar conjuctura actualei economii salbatice ia facut mai saraci,nu va duce la o separate? Imi cer scuze ca am ales exeplul Alba,poate fi Harghita in loc.Dar este un adevar pe care nu se vrea vazut.40% este procentul scaderii populatiei din Modova din 90 pina astazi.Ma intreb citi vom mai fi peste inca 30 de ani?
Printre cauzele principale ale aglomerarilor, la varful lor se situeaza: falsul educational in detentie; injustitia/coruptia/omnipotenta de acolo, conduse de maharii inchisorilor (marii sefi de clanuri mafiote, criminalii inchisi pe viata, obladuirea lor de catre agentii corupti sau reprezentantul serviciului secret pentru smulgerea de informatii); ostilitatea din injustitii de tot felul, incepand cu incadrarile si condamnarea, regimul discriminatoriu al detentiei, atat ca regim de munca, libertate, cat si ca permisii, indeosebi in caz de deces in exterior al unor rude apropiate, deposedarea de pachete al celor neprotejati, etc.
Pe de alta parte, sunt cauze conceptuale vechi de cand pamantul: detentia asaza individul in sfera dezumanizanta a unui numar pentru care nici destinul nu mai functioneaza liber, sistemul care devine surd si inflexibil la orice problema, sfidand dreptul la viata si la adevarata integrare, atata timp cat reabilitarea este pur si dur formala, condamnarea la inechitate si lipsirea de sansa fiind pentru intrega viata. De aici spiritul de abandon fata de sine al celor eliberati fara sanse de integrare, spiritul de fronda si, de la sine, recidiva. Fiindca baza educationala care ar trebui sa se axeze pe asumarea culpei si ispasirea calma lipseste cu desavarsire. Educatia si preventia lipsesc intregului sistem, de altfel, indiferent si ultrapenalizator in trepte inumane. Dezumanizarea si aplecarea spre infractiuni mai grave, acestea sunt efectul lipsei de clementa, si de oferire a unei noi sanse REALE, rezultanta sociala ineficienta si contraproductiva a detentiei, ramasa conceptual in sclavagism si evul mediu.