Într-un moment în care se pune mai acut ca
niciodată problema felului în care trebuie redesenat învăț ământul românesc în
următorii patru ani, SAR lansează raportul final în cadrul proiectului internaț ional
de cercetare “Asigurarea calității în educația de bază în Europa de
Sud-Est. Ce funcționează în regiunea
noastră?”[1]. Nouă cercetători din ș apte ț ări, coordonaț i de
experț i SAR, au examinat de ce sistemele de asigurare a calităț ii din
învăț ământul preuniversitar (clasele 1-8/9) din Albania,
Bulgaria, Macedonia, Muntenegru, România, Serbia ș i Slovenia nu funcț ionează
la parametri optimi. Printr-o metodologie originala (elaborarea unui index de
eficacitate a sistemelor de asigurare a calităț ii), aceș tia au
investigat de ce elevii din regiunea
noastră obțin în mod constant rezultate sub medie la testele internaționale standardizate, în condițiile în care o întreagă arhitectonică instituționala – ministere, inspectorate, consilii de administrație la nivel de școală, agenții de asigurare a calității – are drept misiune
declarată asigurarea calității în învățământ. Autorii cercetării au pornit de la cifre care arată că
nu lipsa resurselor este cu necesitate factorul vital responsabil pentru
sistemele educaț ionale neperformante care persistă în Europa de Sud-Est.
Printre concluziile acestora s-a numărat ideea că descentralizarea făcută cu
jumătăț i de măsură ș i lipsa unui mecanism real de
responsabilitate (accountability) prin care performanț a să
fie bonificată sau, după caz, răsplătită a dus la blocarea sistemelor de
asigurare a calităț ii în „hârț oage ș i proceduri”.
Pe lângă
raportul comparativ internațional, SAR lansează în același timp, special pentru experții, decidenții și publicul larg interesat de educație din România și în prezența Ministrului Educației Naționale, Remus Pricopie, un Policy Brief dedicat în
exclusivitate țării noastre.
Au fost examinate de catre Societatea Academică din
România mecanismele de guvernanț ă, inclusiv efectele
descentralizării ș i participării cetăț enilor asupra accesului ș i
calităț ii serviciilor publice de educaț ie. Printr-un studiu de
implementare derulat în ș ase scoli româneș ti, se
demonstreaza că sistemul de asigurare a calităț ii în învăț ământul
preuniversitar (clasele 1 – 8) este unul tributar centralismului, ineficace,
care nu răspunde decât într-o mică măsură nevoilor elevilor. În esenț ă,
întreaga arhitectonică de asigurare a calităț ii în învăț ământ
este blocată în proceduri, centrată pe elemente formale de input ș i nu
pe ce învaț ă elevii cu adevărat. Mai mult decât atât, directorii,
profesorii, psihologii ș colari nu găsesc utile
instrumentele pe care sistemul le pune la dispoziț ie pentru monitorizarea
calităț ii în educaț ie ș i pentru intervenț ie.
Pornind de la aceasta realitate “de la firul ierbii”, cele unsprezece
recomandări concrete de reformă a sistemului de asigurare a calităț ii, în
ideea unei abordări diferenț iate în funcț ie de
profilul socio-economic al fiecărei ș coli vor fi analizate in cadrul
unei dezbateri la care au confirmat participarea principalii decidenti in
domeniu.
Lansarea
celor două publicații va fi însoțită de o dezbatere, în data de 22 ianuarie 2013, ora
9:30, la Hotel Minerva (Strada Gheorghe Manu 2-4).
Voi ce
credeti despre sistemul romanesc de asigurare a calitatii educatiei
preuniversitare. Putem reforma formele fara fond?
—————-
Nota:
[1] SAR a fost unul din cei ș aisprezece beneficiari
ai grant-urilor de cercetare oferite în cadrul Programului Global de Cercetare
“Varietăț i ale Guvernării: Livrarea eficientă a
serviciilor publice”, cu durata de trei ani, găzduit de Global Development
Network. Programul a examinat într-un cadru multidisciplinar ș i dintr-o perspectivă de
economie politică rolul instituț iilor formale ș i informale în
eficacitatea livrării serviciilor publice în educaț ie, infrastructură de
transport, furnizare de apă. Echipe de cercetare din peste 30 de ț ări au investigat
mecanismele de guvernanț ă, inclusiv efectele
descentralizării ș i participării cetăț enilor asupra accesului,
calităț ii ș i costurilor serviciilor
publice.
Absolut salutara initiativa!
Dupa 7 (chiar mai mult!) ani de la implementare a cadrului legislativ – normativ și a “instrumentelor” referitoare la “asigurarea calitatii educatiei” în învatamantul preuniversitar, situatia este DEZASTRUOASA!
Sa justificam:
1. Referentialul de baza -Legea nr.87/2006 construit în pripa şi neinspirat cu “specialişti” în alte domenii decât cel al managementul calităţii a generat, în flux continuu (în cei 7 ani de existenţă), concepte, metode şi instrumente fără legatura cu principiile, instrumentele şi metodele utilizate şi îndelung validate peste 80 de ani în mediile de afaceri şi economice -industriale. În plus, în aceasta perioada nu s-a efectuat nicio CORECTIE NECESARĂ SI EXTREM DE UTILA A ACESTUIA în concordanta cu realitatile curente! Nici macar o compatibilizare conceptuala cu noua lege a educatiei!
2. Standardele de autorizare/acreditare au fost “gandite” la nivelul anului 2006 pe baza experientei acumulate si a realitatilor de atunci, aprobate în 2007 si aplicate până în acest moment la peste 2000 de scoli. Acest lucru ar fi trebuit să conduca, in mod natural, la o analiza de sistem, foarte serioasa cu rezultate in:
– corectia standardelor in concordanta cu realitatile actuale (nationale, europene si mondiale) in domeniu;
– adaptarea acestora la marimea si tiupul entitatii educationale evaluate;
– compatibilizarea tuturor referentialelor din sistem pentru a se elimina suprapunerile actuale (inspectia scolara cu standardele de acreditare dar si cu instrumentele utilizate in invatmantul profesional si tehnic);
– iesirea din cercul vicios al paradoxului “nivelului minim”: Se acorda importanta maxima (acreditare) nivelului minim (standardul de acreditare);
-nu in ultimul rand compatibilizarea acestor standarde cu noua lege a educatiei;
Analiza care, evident, lipseste…
3. Standardul de “referinţă” (pleonasm!) “gandit” in 2007, aprobat in 2008 si neaplicat, in realitate nici pana azi … Acesta trebuia sa fie referentialul esential (standardul de nivel optim) cu “sanse” reale de a genera “calitate” in sistem. Din pacate, in acest moment este complet depasit si neadecvat realitatilor actuale!
4. Metodologia de evaluare pe acest standard este neinspirata si contraproductiva, apreciindu-se prin calificative nerelevante evolutia scolii intre doua momente de evaluare distincte.
Si sunt mult mai multe de spus….