Rectorul Universității Dunărea de Jos din Galați, Iulian Bârsan, acuzat de discriminare. Avocatul Poporului ar trebui să se autosesizeze!

Un tânăr nevăzător nu a fost primit în examenul de admitere pentru secția de Kinetoterapie a Facultății de Educație Fizică din cadrul Universității Dunărea de Jos din Galați, se arată într-un reportaj realizat de Știrile ProTv. Chiar dacă este cunoscut faptul că persoanele cu deficiențe de vedere sunt cei mai buni maseuri, Vlad, un tânăr de 23 de ani, care a obținut media 8,31 la examenul de Bacalaureat, nu a putut susține examenul de admitere la proba obligatorie (de sport), deoarece profesorii i-au cerut avizul medicului de specialitate pe care Vlad nu îl poate obține, iar condiții speciale ale examenului pentru nevăzători nu există.  Ștefan Baltă, unul dintre prorectorii Universității Dunărea de Jos din Galați a justificat decizia facultății, pe motiv că proba sportivă la examenul de admitere este obligatorie și că toate disciplinele din anul I sunt sportive.

O fostă angajată din cadrul Ministerului Educației, Ioana Truța, coordonatoare a unui proiect european cu finanțare de aproape 5 milioane de euro, care a avut ca beneficiari trei universități, inclusiv Universitatea Dunărea de Jos din Galați, a declarat pentru ProTv că persoanele din cadrul universității  “aveau toate cunoștintele la dispozitie sa adapteze curricula universitara si sa creeze acces pentru persoanele cu dizabilitati, inclusiv nevazatoare.” Fostul coordonator al proiectului din cadrul Universității Dunărea de Jos declară că universitatea nu oferă locuri speciale, deoarece nu există un cadru reglementat pentru așa ceva.

Cu toate acestea, există universități în România care au politici de acces pentru persoanele cu dizabilități. Una dintre ele este Universitatea de Vest din Timișoara, care a primit pentru trei ani la rând premiul pentru cea mai accesibilizată instituție de stat, privind accesul persoanelor cu dizabilități. Universitatea de Vest din Timișoara a achiziționat printr-un proiect european un soft care transformă cursurile în limbaj Braille pentru ca persoanele nevăzătoare să poată învăța. Rectorul UVT, Marilen Pirtea, i-a transmis tânărului  invitația de a studia Kinetoterapie la Universitatea de Vest din Timișoara, oferind gratuitate atât pentru cheltuielile privind masa și cazarea, cât și pentru însoțitorul de care are nevoie. Din păcate, datorită posibilităților financiare reduse, familia nu are capacitatea să se descurce la mare distanță de casă, în ciuda gratuitățilot oferite de universitate.

România are un cadru legislativ bine dezvoltat pentru prevenirea și sancționarea discriminării.

Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare este principalul instrument legislativ din domeniul anti-discriminării în Romania. Aceasta definește discriminarea ca fiind “orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege […]”.

Ordonanţa mai prevede și că „principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate” în special în exercitarea anumitor drepturi printre care dreptul la educaţie şi la pregătire profesională; dreptul de a lua parte, în condiţii de egalitate, la activităţi culturale şi sportive; dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie; dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare; dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, cu relevanță majoră pentru egalitatea în mediul universitar.

Constituie contravenţie, conform art. 11 din această ordonanţă „refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educaţie de stat sau privat, la orice formă, grad şi nivel, din cauza apartenenţei acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.”

Aceste prevederi sunt aplicabile „tuturor fazelor sau etapelor din sistemul educaţional, inclusiv la admiterea sau la înscrierea în unităţile ori instituţiile de învăţământ şi la evaluarea ori examinarea cunoştinţelor”.

De asemenea, Art. 118 alin. (2) din Legea Educației Naționale interzice în instituțiile de învățământ superior discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege, iar Art.118 alin. (3) prevede dreptul studenților cu dizabilități fizice de a avea căi de acces adaptate nevoilor acestora în totalitatea spaţiilor universitare, precum şi condiţii pentru desfăşurarea normală a activităţilor academice, sociale şi culturale în cadrul instituţiilor de învăţământ superior.

Art. 11. s), din cadrul Codului Național al Drepturilor și Obligațiilor Studentului, oferă dreptul la examinarea printr-o metodă alternativă atunci când suferă de o dizabilitate temporară sau permanentă, certificată medical, care face imposibilă prezentarea cunoştinţelor învăţate în maniera prestabilită de către titularul de curs, astfel încât metoda alternativă indicată să nu limiteze atingerea standardelor examinării.

Cu privire la tinerii cu dizabilități, un raport din 2009 arată că “Procentul persoanelor cu dizabilităţi care nu sunt şcolarizate deloc este de 7 ori mai mare decât media naţională […] abandonul şcolar după primele 4 clase este de două ori mai frecvent în rândul persoanelor cu dizabilităţi” comparativ cu restul populației. “Doar 17,5% din persoanele cu dizabilităţi reuşesc să- şi finalizeze studiile liceale faţă de media naţională de circa 31%. La nivel universitar, doar 0,07% din populația de studenți era reprezentată de tinerii cu dizabilități în 2009, în contextul în care, conform datelor INS din 2012, 3,66% din populația României era reprezentată de persoane cu dizabilități.

Potrivit Policy-Brief-ului SAR – Cum abordăm problematica discriminării în mediul universitar, există numeroase măsuri care pot fi luate pentru asigurarea accesului studenților cu dizabilități fizice în cadrul instituțiilor de învățământ superior.

De exemplu, în Serbia, Ministerul Educației rezervă anual 2% din locurile bugetate oferite universităților pentru studenții de etnie romă sau cu dizabilități. Un alt exemplu vine din Estonia, unde universităților le este interzis să aplice orice fel de taxă studenților care au copii sau care au în grijă copii sub 7 ani sau care au o dizabilitate.

Pentru stimularea universităților în a-și dezvolta politicile de acces, în sistemul de finanțare a universităților s-ar putea introduce criterii care să urmărească reprezentarea grupurilor vulnerabile în corpul studențesc și profesoral, precum și existența unor mecanisme de prevenire și sancționare a atitudinilor discriminatorii. O astfel de măsură ar duce la o creștere a eforturilor și resurselor investite de universități pentru atragerea și susținerea grupurilor vulnerabile. Diferite categorii de studenți necesită diferite categorii de cheltuieli. De exemplu, pentru studenții cu dizabilități locomotorii este nevoie de investiții în infrastructura universității pentru a asigura accesul acestora la sălile de curs (ex: rampe de acces, lifturi, amfiteatre accesibile etc.), pentru studenții cu dizabilități de vedere este nevoie de investiții în traducerea materialelor de studiu în limbajul Braille, cât și de personal specializat care să poată evalua cunoștințele dobândite de studenți, pentru studenții cu dizabilități de auz este nevoie de interpretori pentru a traduce cursurile în limbajul semnelor și pentru a-i sprijini în procesul de evaluare, pentru studenții care sunt victime ale cazurilor de discriminare poate fi nevoie de servicii de consiliere psihologică, pentru studenții cu copii se pot asigura servicii de creșă, iar lista de investiții care pot fi făcute pentru anumite categorii de studenți poate continua.

De asemenea, este necesară dezvoltarea infrastructurii și a resurselor de învățare pentru studenții cu dizabilități, ținând cont de nevoile specifice ale acestora.

Universitățile trebuie să își dezvolte facilitățile și resursele de învățare pe care le pun la dispoziția studenților cu dizabilități, ținând cont de diversele tipuri de dizabilități pe care studenții sau angajații acestora le-ar putea avea. În acest moment, de cele mai multe ori universitățile își limitează eforturile de susținere a studenților sau cadrelor didactice cu dizabilități la construirea de rampe de acces, fără să existe alte măsuri care să asigure accesul și integrarea acestora în procesele educaționale din universitate. Este nevoie de lifturi pentru cei cu probleme locomotorii, de băi speciale în universități și cămine, de materiale de studiu pentru studenții cu dizabilități de vedere sau auz, de interpreți în limbajul semnelor pentru traducerea cursurilor și examenelor orale pentru studenții cu dizabilități de auz și/sau vorbire, precum și alte dotări care trebuie discutate în universități. Fără astfel de reforme de infrastructură, accesul persoanelor cu dizabilități la învățământ superior este aproape imposibil.

În condițiile în care legislația este clară în favoarea persoanelor cu dizabilități, ba mai mult Universitatea Dunărea de Jos din Galați a beneficiat de resurse financiare europene pentru a dezvolta accesul la studii ale unor astfel de persoane, atitudinea decidenților din această instituție de învățământ față de tânărul cu dizabilități trebuie pedepsită de lege.

Sperăm ca Avocatul Poporului să se autosesizeze în legătură cu această încălcare flagrantă a drepturilor unei persoane cu dizabilități și autoritățile să ia măsurile necesare împotriva conducerii Unversității Dunărea de Jos din Galați, vinovată pentru discriminare.