Ce ati zice de o propunere radicala: reexaminarea tuturor titlurilor didactice si academice?
Cum impostura academică la români este o industrie de masă – plagiatul e forma cea mai vicioasă – şi doar printr-o mişcare de masă se poate rezolva, ARC lanseaza propunerea de reorganizare pe baze necorupte a intregului sistem in trei ani. Primul pas ar fi gasirea unor academicieni de recunoastere internationala care sa faca pentru fiecare disciplina criteriile juste pentru profesor, conferenţiar, doctor, adaptate la mediul romanesc, dar totusi compatibile international. Academia Romana, Ad-Astra si alte grupuri profesionale pot contribui aici. După ce criteriile sunt adoptate, se acorda prin lege o perioada de graţie de trei ani tuturor ca să corespundă acestor criterii (că altfel în reforma Funeriu doctorandul trebuia să publice în jurnale unde îndrumătorul lui nu ar fi reuşit niciodată, deci se crea o discriminare, cei noi trebuiau sa sara o bariera mult mai inalta decit vechii intrati in sistem). Pasul urmator: verificarea răspunsurilor (birocratie), iar cine nu ajunge la standarde pleacă.
Care ar trebui sa fie pasii concreti:
1. reanalizarea criteriilor, le facem pretentioase, dar nu absurde;
2. sunt adoptate si anuntate, se anuleaza toate contractele pe viata (tenured) si se inlocuiesc cu contracte temporare de trei ani.
3. toate cadrele didactice universitare au la dispozitie trei ani pentru a le indeplini, dupa care are loc evaluarea generala, inclusiv un control pentru plagiat al tuturor lucrarilor de doctorat din ultimii 20 de ani; cine nu corespunde isi pierde contractul permanent (titlul, in cazul doctorilor)
Suna foarte radical si, probabil, imposibil. Dar predictia Alinei Mungiu-Pippidi (cititi aici) este ca fara asta sistemul universitar romanesc nu se va mai curati niciodata de impostori. Voi ce credeti?
E o idee foarte buna. Punctul 2 s-ar putea lovi de prevederile Codului Muncii. Dar merita incercat.
Prostii. Si prostia principala sunt academicienii internationali….valorosi si incoruptibili.
Primul doctorat pe care l-am vazut in SUA, ca tanar doctorand, invitat la o sustinere, a fost la o fata din Brazilia. Conducatorul era un mare specialist, venit de la Stanford.
Gagica pur si simplu recita teza, se vedea clar ca invatase pe de rost, nu pricepea nimic din ce spunea. Mai tarziu, am vazut direct spre socul meu si am auzit de asemenea, multe bad doctorates, chira si la Harvard si Princeton se dau doctorate proaste. Fie teze care nu le-a facut candidatul sau teze fara valoare reala, chiar daca nu sunt plagiaturi.
Exista multe forme de impostura si se gasesc multe articole ISI slabe sau care doar muta punctul de pe i pe j, variatii minore ale unor idei deja publicate. Plagiatul e cea mai brutala forma de impostura dar sunt si altele, cum ar fi autori falsi, adica doar semneaza ei o lucrare, fara a o fi publicat sau articole care nu aduc contributii semnificative.
Eu sunt pentru examene, scris si oral. Un dascal trebuie sa dovedeasca ca are multe cunostinte, bine intelese. Examenul de abilitare ar fi fost o idee buna, dar ma indoiesc ca va fi mai mult decat o parodie.
Romania ramane ce a fost dintotdeauna, o tara de oieri si filozofi, tara Mioritei, si poate ca e mai bine asa, poate ca toata stiinta care se invata acuma e o prostie de fapt, dupa cu spun fizicieni mari.
Sunt idei frumoase in teorie, dar in practica s-ar putea sa aiba un efect contrar. In particular, s-ar putea ca si bruma de profesori competenti ramasi in universitatile din romania sa devina iritati de instabilitatea contractelor, si de reogranizarile revolutionare prea frecvente si sa decida sa plece. Iar pe de alta parte, ce se va intampla daca dupa reexaminarea tuturor titlurilor academice ajungem sa avem profesori numai pentru o universitate si jumate in toata tara ?
Problema e intr-adevar de masa, dar cred ca solutia este incrementala. Adica filtre pentru promovare (nu orice lector trebuie sa ajunga conf), filtre pentru granturi, filtre pentru conducatori de doctorat (asta e foarte important, pentru ca doctoratele sunt cele mai simple cai de transmitere a imposturii), comisii de evaluare straine, etc. Daca in 5 ani ramanem cu 3 universitati serioase capabile de research iar restul sunt doar la nivel de community college, so be it, dar macar stim despre ce vorbim ..
NU e deloc radicala ideea, ar trebui dusa mai jos chiar, în sensul reevaluarii tuturor diplomelor obţinute în ultimii 30 de ani. De licenţă, De bac. A tuturor. De exemplu, toţi cei care s-au prostituat de-a lungul vremii acordând, în calitate de membri ai vreunor comiţii şi comitete, diverse titluri pompoase la diverşi analfabeţi. Mie imi place sa dau ca exemplu cazul analfabetei nr. 1, Coana Leana Ceausescu. Slugile care i-au dat titlurile de academician, doctor şi inginer să fie goniţi cu pietre din orice inseamna mediu didactic/ universitar/ academic. Ce e asa de greu? Toti cei care, in calitate de membri ai unor comisii de BAC/ Licenta / Doctorat au girat acordarea acestor diplome unor pitecantropi analfabeti care, in mod cert, ao fost/ sunt si vor fi pururi incapabili de a-si sustine “opera” sa fie zburati fara mila. O curatenie a la grajdurile lui Augias.
Ar fi singura sansa de a incepe o insanatosire morala a natiei asteia. Cu cine sa o facem? Aducem niste nemti, precum a facut Carol. Cu romanasii nostri, ne-am cam lamurit.
Nu cred ca ”actualii” vor permite asa ceva, nu in timpul vietii lor :) O idee utopica, sanatoasa si respirabila, dar utopica. Din partea mea, ar fi la fel de necesare si permisele de a deveni parinti…
EDU CER a cerut inca acum 4-5 ani aceasta reevaluare, fara rezultat. Ar fi bine sa se poata realiza, trebuie analizate implicatiile juridice si constitutionale. Numai in instanta pot fi anulate titluri obtinute.
Dar in tara aia nu exista justitie care sa aplice legea?
Masura propusa nu va avea nici un efect atata timp cat criteriile sunt modificate. Lobbyul universitar le va face blande, suficient pentru a peria un pic sistemul dar nu suficiente pentru a-l peria.
Imi e tare teama ca implementarea strategiei expusa mai sus nu va conduce decat la consolidarea si legitimarea in pozitii academice a unor persoane un epsilon mai sus decat mediocritatea.
Bineinteles trebuie vazut si regimul juridic al modificarilor (ridicarea unor drepturi dobandite, etc)
Serios, Academia ii verifica pe academicieni iar Asociatiile profesionale pe ceilalti care nu au ajuns inca academicieni?
Care-i “chose-ul”?
Comunitatea academica,in cazul nostru romaneasca,deconteaza banul public nemeritos si numai pentru ei?
Sunt o multime de legi care cunoscute si aplicate ne-ar pune de-adevaratelea pe o piata academica concurentiala.
Este foarte buna introducerea reevaluarii periodice a titlurilor universitare de conf si prof insa vom ajunge glont la criterii. Astazi bariera s-a pus prea sus: se iau in considerare numai rezultatele cercetarilor publicate in reviste cu factor de impact gigantic>0,3 f.i.relativ. Rezultatele publicate in astfel de reviste au 3-5 ani de munca in spate si bugete de milioane de euro per grant. Este greu sa concurezi asa! Ar trebui sa facem un index al granturilor de asemenea anvergura pe fiecare domeniu si o sa ajungem la concluzia ca in 5 ani ii radem pe 90%. Care va fi beneficiul?
Propunerea reprezinta o schimbare a regulilor pe parcursul jocului, prin cresterea nivelului criteriilor de performanta la nivelul tarilor occidentale desi la angajare acestor angajati nu li s-a spus despre aceste conditii. In plus, acesti angajati (profesorii universitari) vor fi penalizati pentru ca nu se ridica la standardele occidentale ca desi au un venit injositor (unii lectori doctori au 16 milioane de lei pe luna) pentru o tarile occidentale la care vrem sa ne raportam.
Sa fiu foarte clar, nu vorbesc despre tolerarea tarelor sistemului vechi si chiar curent, nu vorbesc despre tolerarea sau incurajarea plagiatului si asa mai departe, dar ar trebui sa nu distrugem niste vieti in conditiile ipocrite prezentate de mai sus prin introducerea unui sistem negativist care va avea si o rezistenta din partea sistemului. De asemenea consider ca si statul si sistemul trebuie sa aiba o responsabilitate pentru situatia nivelului scazut al invatamantului fara a avea dreptul de a sterge cu buretele aceasta stare pe seama cadrelor didactice universitare mai ales ca nici pe viitorul imediat sau mediu salariile nu vor fi la un nivel acceptabil international.
Propunerea mea este introducerea unui sistem pozitiv progresiv care sa stimuleze calitatea si valoarea la nivel occidental prin crearea unor posturi cu titulatura prestigioasa si cu post pe viata de tip “tenure”, profesorate (“professorship”) cu numele unor granturi publice sau de donatori privati prestigiosi, la care sa fie promovati cei care indeplinesc aceste criterii ridicate de nivel international. Cei care nu indeplinesc aceste conditii intr-un timp de 5-7 ani de la inceperea programului vor putea ramane profesori asociati de tip predare simpla (“teaching”) sau asociati (“associate”) cu eventuala respingere din cadrul universitatii curente pentru cei care sunt tineri sau cel mult lectori. Conferentiarii si Profesorii plini care nu vor indeplini conditiile de nivel occidental vor putea sa se pensioneze imediat sau dupa o pasuire temporara de 3-5 ani.
O observatie: plagiatul din publicatiile sau conferintele (interne mai ales) tine si de responsabilitatea celor care publica. Ar trebui pusa presiune si pe acestea pentru a isi evalua publicariile anterioare. In situatia in care se vor gasi plagiate noi, in publicatiile vechi sau viitoare, dupa o perioada de gratie de 2-3 ani, ar trebui ca aceste reviste, publicatii sau conferinte sa li se interzica bani publici.
Quis custodiet ipsos custodes?
In practica, exista CNECSDTI pentru asta. Despre sistem, m-am exprimat opinia in numarul de azi al revistei Nature:
http://www.nature.com/nature/journal/v486/n7401/full/486034d.html#auth-1
Sustin fara ezitare propunerea Alinei mungiu-Pippidi.
Perfect de acord- cu condiția să nu cerem lucruri absurde. Am reușit să am un număr de ISI-uri pentru că organizatorii simpozionului Hazards mi-au finanțat participarea la 6 astfel de simpozioane (ocazie cu care îmi exprim recunoștința) și pentru că lucrările mele s-au dovedit a fi interesante după double blind peer to peer review. Câți cercetători ajuns să aibă un astfel de noroc ? Ca să faci cercetare adevărată- azi- în România- cu mici excepții trebuie să fi un fanatic nebun (și neplătit) al cercetării. Participarea la o conferință indexată ISI costă între 650…1000 Euro (taxa de participare- nu mă refer la cheltuielile colaterale de transport, masă și cazare).
Profesorul trebuie în primul rând să fie profesor. Și aici mă refer la acea alchimie magică care să te facă să-l asculți 60 de minute și să înveți ceva din ceea ce asculți. Nu toți profesorii trebuie să fie neapărat și ași ai cercetării- dar din partea unui profesor universitar mă aștept la un manual original de cea mai bună calitate pentru disciplina pe care o predă.
In Romania, pentru orice se da termen de trei ani sfarseste in derizoriu.
La noi in departament este un batran vesnic doctorand. Altfel, tip foarte de treaba.
De fiecare data cand se modifica legea educatiei se da un termen de 4 ani pentru cei care nu au titlul de doctor. Si de fiecare data termenul curge de la inceput. A strans deja cam 12 ani.
Coada cainelui se taie imediat si dintr-o lovitura.
Se pune fiecare pe locul pe care il merita si in oricat de putini ani poate promova pe ce vrea si merita.
Pe de alta parte, eu am transmis dovezi clare de plagiat de plan managerial, autoarei, si totul s-a cam inmormantat.
Anularea contractelor pe termen nedeterminat si inlocuirea lor cu unele temporare, fara acordul partilor – pentru ca asa vrea muschii cuiva – nu cred ca e legala, in lume.
Domnule, am ascultat si eu inregistrarea acelei celebre sedinte de senat UBB in care dvs. ati comparat pensionarea profesorilor de peste 65 de ani cu holocaustul. Ati facut acea comparatie in conditiile in care conform LEN 1/2011 profesorii peste 65 de ani care se pensionau avea dreptul la ore (multe) la plata cu ora si participari in proiecte de cercetare etc.deci nu erau exclusi deloc din viata academica. Ati facut acea afirmatie pentru ca , intr-adevar, pensionarii respectivi nu mai puteau avea zeci de norme, sporuri si MAI ALES functii de conducere si nu mai puteau incasa mii de euro lunar in timp ce asistentii si lectorii se zbat sa supravietuiasca cu 1200 lei. Avand in vedere aceasta pozitie a dvs. din acea sendinta condusa dictatorial de Marga nu pricep cum mai indrazniti sa veniti pe acest site sa va erijati in sustinatorul initiativelor ce vizeaza eliminarea imposturii. Infernal, penibil, de un ridicol fara margini a fost acel speech al dvs. in senatul UBB. Nu fac parte din acea universitate si cu toate acestea indignarea mea a fost totala! Sa va fie RUSINE.
Echivaleaza cu o condamnare a celor de varsta 45+, care nu reusesc sa publice in jurnalele doctorandului de azi pentru ca si-a petrecut cei mai prolifici 20 ani fie cercetand liniile de productie ale fabricilor ceausiste, fie cersind acces la baze de data in cruntii ani 90 – 00 cand n-aveai Internet si bani sa citesti o amarata de lucrare.
Nu poti reevalua pe toata lumea la standardele devenite posibile in ultimii 5 ani, Nu e corect. Improspatarea profesorilor treubie facuta gradual, prin filtre de acum incolo.
Verificarea plagiatelor ar fi insa necesara. Ar trebui sa ne concentram pe asta, si sa nu ne dispersam fortele (limitate) pe obiective megalomane.
Granitele geografice nu sint relevante in lumea universitara, unde ceea ce conteaza este comunicarea si recunoasterea valorii indiferent de tara de origine.
Deciziile administrative facute intr-o tara se aplica numai local, dar acestea au un efect puternic in ceea ce priveste credibilitatea internationala a membrilor lumii universitare si academice din tara respectiva.
O problema mare, pe care nu am vazut-o in discutie, este pierderea oficiala de credibilitate a deciziilor Ministerul Educatiei din Romania.
De-a lungul anilor, acest minister a validat a diplome universitare si, prin ordin de ministru, a dat titlurilor universitare, dupa criterii prostesti si unor persoane care nu au nici o relevanta in afara tarii.
Aceasta pierdere de credibilitate va avea efecte internationale, manifestate prin presupunerea ca cercetatorul sau profesorul universitar roman este a priori un plagiator. Sau, cel putin, ca titlul universitar sau diploma de doctor obtinute in Romania nu sint credibile. Ce sa mai vorbim de abilitarea nou introdusa in Romania, cind exista multi care au dreptul de a conduce doctorate in tari cu activitate de cercetare prestigioasa, dar nu li se recunoaste acest drept in Romania?
De aceea propun infiintarea unei asociatii profesionale a celor care au credibilitate internationala (prin diplomele si articolele sau cartile publicate), care sa ofere aceasta credibilitate in locul Ministerului Educatiei.
Orice criterii sint bune (pentru ca fiecare pasare pe limba ei piere), cu urmatoarele trei conditii:
1. transparenta totala: criteriile sint vizibile pe o pagina de net, cu adresa stabila in timp, formulate in limba engleza.
2. cei ce cred ca satisfac aceste criterii ofera pe o pagina de net, cu adresa stabila in timp, dovezile satisfacerii criteriilor, adica: articole (pdf, link catre articolul publicat), diplome (pdf al scanului).
3. criteriile trebuie in asa fel formulate astfel incit orice persoana din lume poate verifica satisfacerea lor pe baza paginii de la 1, si a dovezilor de la 2.
Restul e numai o chestiune de credibilitate.
Nu-s nici contractele chiar pe viata, ca in SUA, unde nu mai exista limita de varsta. De fapt si in State exista evaluare periodica post-tenure. Ca nu mai e asa stresant si omul lucreaza mai putin de 80 ore pe saptamana din momentul in care a ajuns Associate Prof, da, este adevarat. Ca uneori tenure se acorda tinand cont si de factori precum colegialitatea, iarasi este adevarat.
@kinn. De ce e o condamnare a celor peste 45? si eu am peste 45, si mi-am si schimbat meseria de doua ori, si am si un domeniu mai putin universal decit matematica, si cu toate astea corespund la toate criteriile. ce fel de doctori credeti ca ies din oameni care stiu ca sint profesori fara de fapt sa fie capabili sa publice o lucrare? de ce nu putem concepe un sistem in care unii doar predau – si nu indruma pe nimeni- iar altii cerceteaza si invata pe altii sa cerceteze? Daca nu ar fi lacomia enorma din sistemul romanesc impostura ar mai fi cit de cit suportabila, dar la noi dreptuld e indrumare e restrins doar la conducatori, din care multi nu corespund standardelor. Aici Miclea are dreptate, trebuia democratizat asta pe loc, cuma u incercat pe vremea lui, s-a facut, sub Funeriu, un sistem complicat, nu s-a implementat si acum iarasi impostorii vor incerca sa isi apere pozitiile. Asta e scandalos, ca in Romania doctoratul e o feuda, si conducerea invers proportionala cu meritul – in unele domenii corelatia negativa e aproape de unu!
Fiecare are cite un pic de dreptate, dar in opinia mea Dl. Kovacs a abordat problema in mod constructiv. Nu este gresit sa ai idei utopice, sa le dezbati pe aceste forumuri (care mie imi dau sentimentul ca nu sint singur). DAR…
Legea lui F putea fi aplicata inteligent in ceea ce priveste conf., prof.
1. Criteriile trebuie indeplinite. Univ. ar fi trebuit sa se ocupe de acest aspect (2, 5 ani). DAR cine sint conducerile univ.? I-am vazut, din pacate (Mang este unul)Deci utopic.
2. Legea permitea pornirea de la virf. Conducatorii de doctorate sa obtina abilitarea (cine doreste sa mai fie, nu este obligatoriu). Oricum sint mai putini decit profii si confii, deci mai simplu de realizat.
3. Incetul cu incetul sistemul se va curata de sus in jos. Reputatia profesionala ii va aduce in prim plan, fiind “trend setter”-i.
4.Politrucii si neamurile lor vor constata ca este cam greu sa devii conf/prof si isi vor gasi alte “nise” de a nu face nimic pe bani multi (doar nu credeti ca un politruc care este conf., lector sau prof. cistiga cit un omolog al sau oarecare, in sistemul privat desigur?)
5. Sistemul NU este pregatit pentru reforme profunde. Ce fericire a fost la mine la facultate cind a picat guvernul MRU! (si nu ca ar fi toti USL-isti). Majoritatea zdrobitoare discuta despre faptul ca acum criteriile se vor relaxa (ceea ce s-a intimplat mai repede decit am crezut), profii/confii ca nu mai trebuie sa puna osul pentru “criterii absurde”, lectorii vor indeplini mai usor criteriile etc. ba mai mult vor fi “si ai nostri in comisiile de acordare a titlurilor”. De fapt asteptau RESTAURATIA. Articole fara relevanta stiintifica sint produse pe banda rulanta. Utilizarea limbii engleze ramine o enigma pentru multi. Oameni cu doctorate in domeniu x nu cunosc termenii englezesti de baza (cum or fi studiat cartile, articolele mentionate in Bibliografie?)
Din pacate D-na AMP a devenit de o vreme “nepractica”: oferind solutii utopice, fara a constata restauratia din invatamint (cel universitar in special). Vocea domniei sale ar putea pune degetul pe rana, in locul unor idei nepractice (in fond cine ar fi cei care sa ia la puricat dosarele?, Mang, Dumitrescu?
Niste comentarii/observatii suplimentare:
1) Dupa parerea mea trebuie sa ne raportam la sistemul universitar din SUA, eventual cel din Marea Britanie, cel(e) mai competitiv(e). Motivul cel mai important pentru care sunt impotriva copierii sistemelor din Germania si Franta, care cu toata istoria si traditia lor nu sunt competitive cu cel american, este existenta universitatilor tehnice din Europa/Rusia in antagonism cu sistemul universitatilor “universale” din SUA. Perpetuarea in Romania a bucatilor specializate de invatamant superior dezmembrate de catre comunisti dupa sistemul rusesc duc la limitarea accesului la performanta in domeniile colaterale care nu tin explicit de specializarile facultatilor – asa zis universitati, vezi cazul “Universitatii” de Medicina si Farmacie Carol Davila care a fost parte din Universitatea Bucuresti pe timpul doctorului Palade.
Un cadru didactic care m-a dezamagit prin dorinta de perpetuare a sistemului actual de separare a competentelor din domenii diferite a fost Conf. Dr. (Matematica) Mihnea Moroianu.
2) In SUA perioada de “tenure-track” in care un cadru universitar tanar trebuie sa-si demonstreze competenta este de cinci (5) ani, dupa ce acesta a fost deja selectat in mod riguros pentru aceasta pozitie. Prin urmare nu vad de ce intr-o tara cu acces mai limitat la resurse salariale, materiale, de publicatii, umane, etc trebuie sa inoveze un sistem de tenure-track de trei (3) ani.
3) O cale buna de crestere a competentei in cercetarea stiintifica are nevoie de interventia sustinuta, financiar si institutional, a guvernului, ceva in genul parteneriatelor MIT-Malaysia, Carnegie Mellon-Qatar, etc.
4) Daca nu am spus deja, sunt impotriva copierii sistemelor europene. Sincer sa fiu, nu cred ca m-am repetat suficient.
Minte de lemn infantila. Si cine sa faca aceasta reexaminare? Tot niste impostori?Si care e temeiul legislativ?Pentru ca intr-un stat de drept orice actiune de felul asta trebuie sa aiba temeiul legii( elementar draga Watson!) O zi buna !
Aveti impresia ca indivizi care s-au balacit o viata intreaga in impostura si mediocritate vor reusi sa atinga in 3-5 ani amaratele astea de criterii de conferentiar si profesor (asa cum sunt ele definite ACUM)!?!?!?!
Atunci cand ideea publicarii in reviste cu factor de impact>0.3 (!!) produce frisoane, cum va asteptati ca aceasta masura sa fie acceptata cu bratele deschise de nici mai mult nici mai putin 90% (conform stimatului coleg Paveliu) din profesorimea aflata in aceasta situatie!?
@Pino vorbea de corelarea cerintelor cu finantarea; ii amintesc ca in intervalul 2004-2008 Romania a cheltuit 800 de milioane de euro pentru cercetare fara absolut nici un impact in calitate… o dovada mai clara ca intreg sistemul este parazitat nici ca se poate!
Last but not least: cum credeti ca va fi posibila transformarea unui contract pe perioada nedeterminata intr-unul tennure?! Prin ce artificiu legal “democratic”?…
To make a long story short: datorita rezistentei uriase la schimbare, actualul sistem nu poate fi reformat intr-un interval rezonabil de timp, iar singura solutie este o entitate noua, care sa aiba in chiar actele ei de fondare toate criteriile de calitate Respectiv toate mecanismele de feedback care fac dintr-un Max Planck sau Pasteur sau Cambridge sau Oxford institute vii, impermeabile la impostura.
Exista unelte / sisteme larg folosite in lumea academica internationala , de ce nu si la noi ?
De ce nu se legifereaza obligativitatea folosirii lor si de catre universitatiile romanesti?
Pana cand acest lucru nu se va intampla, chiar asupra diplomelor cinstit dobandite in Romania, va plana suspiciunea!
exemple:
– pentru folosirea referintelor :
Harvard System of Referencing Guide
http://libweb.anglia.ac.uk/referencing/harvard.htm
http://isites.harvard.edu/icb/icb.do?keyword=citationtools
– pentru verificarea plagiatului:
TURNITIN – The global leader in plagiarism prevention and online grading
http://turnitin.com/en_us/home