Cum putem îmbunătăţi mecanismele de măsurare a corupţiei

Indexul de Percepţie al Corupţiei (CPI) al Transparency Internaţional rămâne publicaţia de referinţă a comunităţii anticorupţie. În timp ce acesta joacă un rol important în încercarea de a sensibiliza opinia publică în legătură cu magnitudinea şi răspândirea corupţiei, trebuie să privim dincolo de CPI pentru a putea construi indici folosind date statistice obiective referitoare la corupţie. Cercetătorii ERCAS lucrează la astfel de instrumente care sunt menite să informeze comunităţile care lucrează în domeniul politicilor publice despre modalităţile de prevenţie eficientă a corupţiei.

În fiecare an, în momentul publicării CPI, Transparency International poate fi sigură că atenţia unui public larg va fi nemijlocită, inclusiv factorii de decizie politică, academicieni şi presă. În conformitate cu ultimele rezultate, problema corupţiei pe glob rămâne serioasă. Însă raportul actual face referiri clare la îmbunătăţiri considerabile în unele ţări: aceastea sunt veşti bune pentru comunitatea anticorupţie. Şi, totuşi, asupra unora din rezultatele CPI pot fi ridicate semne de întrebare. Trendul constant-ascendent al scorurilor Quatarului, de pildă, nu poate fi încadrat în realităţile guvernării din Peninsula Arabică.

Rolul CPI şi al omologului sau – Indicatorul World Bank de Control al Corupţiei (CCI) – în creşterea nivelului de conştientizare a opiniei publice cu privire la amploarea şi răspândirea corupţiei la nivel mondial nu poate fi subestimat. În plus, graţie acestor indicatori şi ca rezultat al depozitului uriaş de cercetare empirică din ultimii ani, putem spune că am învăţat multe (deşi încă departe fiind de a fi învăţat totul) despre factorii care explică variaţiile nivelurilor de corupţie trans-statale şi inter-statale. Caracteristica cheie a ambilor indicatori este că aceştia sunt bazaţi atât pe percepţii ale experţilor, cât şi ale populaţiei generale. Agregarea unei varietăţi de surse are scopul de a reduce erorile de măsurare asociate cu sondajele de opinie individuale şi să reflecte un concept mai larg al corupţiei abordate de măsurători. Deşi CPI şi CCI diferă în ceea ce priveşte persoanele abordate în sondaje şi metodele de agregare, cele două sunt corelate substanţial (pentru un eşantion de 173 de ţări în 2013, corelarea între cei doi indicatori este r=0.98).

Ca indicatori de percepție agregați, ambii indici au primit mai multe critici începând cu prima lor publicare la mijlocul anilor ’90. Lăsând la o parte discuția referitoare la aspecte metodologice și conceptuale, unul dintre cele mai importante preocupări este natura lor de “rămânere în urmă”: modificările în evaluările de corupție adesea nu reflectă corectarea erorilor făcute în trecut. Un exemplu ilustrativ este Brazilia. Lovit de scandalul care a izbucnit la Petrobras în 2014, Brazilia a suferit o criză economică și politică severă; scorul CPI actual ale țării s-a deteriorat comparativ cu anul precedent, aceasta fiind stabil între anii 2012 și 2014. Evoluția pozitivă ca urmare a descoperirii unui scandal de corupție anterior ascuns nu a fost reflectat şi de scorul Braziliei. Un alt exemplu notabil în acest context este agravarea scorurilor CCI din Grecia, Spania, Italia, Portugalia, în urma recentei crize financiare și fiscale.

Aceste exemple arată clar că interpretarea schimbărilor în CPI sau CCI ar trebui să fie făcută cu foarte mare precauţie. Utilizarea lor în vederea ghidării factorilor de decizie politică poate fi înşelătoare sau chiar dăunătoare, deoarece acestea ar putea tăinui rezultatul potenţial al reformelor anticorupţie. Scorul CPS al Ucrainei nu a arătat aproape nicio schimbare între 2012 şi 2015, în ciuda faptului că, de la revoluţia Maidan, la începutul anului 2014, s-au aplicat reforme anti-corupţie majore. Până de curând, metodologia CPI nu a permis compararea pe ani, care, în ciuda avertismentelor explicite ale TI, nu a împiedicat utilizatorii să facă acest lucru. Un indicator de corupţie care se adresează nevoilor comunităţii politice trebuie aşadar să fie un instrument adiagnostic, care evaluează capacitatea instituţională a unei societăţi de a controla corupţia. Acesta ar trebui să se bazeze pe date obiective, solid fundamentate în dovezi, reflectând transparent politicile de prevenire şi de reducere a corupţiei.

Bazându-se pe muncă noastră în proiectul ANTICORRP, echipa ERCAS a lucrat în vederea elaborării unui astfel de instrument. Mai exact, noi propunem un mod indirect de a captura nivelul naţional de control al corupţiei printr-un Indice de Integritate Publică (IPI). Bazându-se pe date obiective şi transparente, acesta combină şase indicatori diferiţi care reflectă aspecte ale birocraţiei, transparenţei, constrângerilor juridice şi responsabilităţii sociale. O versiune globală a IPI care acoperă în jur de 100 de ţări vor fi disponibile în curând. O versiune mai limitată, care acoperă doar 28 state membre ale Uniunii Europene, a fost prezentată în această lună într-un raport comandat de preşedinţia olandeză a UE. Abordarea sa permite cercetătorilor să urmăreasca progresul în timp şi să ia în considerare impactul eforturilor reformatoare. În mod similar, ca parte a proiectului DIGIWHIST, cercetătorii noştri lucrează la modalităţi de a utiliza, în contextul achiziţiilor publice, steaguri roşii ca indicatori pentru corupţia la nivel înalt. Ca sector al guvernării predispus cu precădere corupţiei, achiziţiile publice pot fi utilizate că proxy-uri pentru a estima nivelul corupţiei sociale, în cazul în care acestea sunt folosite cu grijă.

Cercetările noastre arată că există încă un drum lung de parcurs pentru a ajunge la măsurători cu adevărat obiective ale corupţiei. Cu toate acestea, există paşi în direcţia cea bună. Datorită eforturilor comunităţii anti-corupţie în creştere, vom avea posibilitatea de a găsi indicatori care ne vor ajuta la informarea corectă a comunităţii politice în legătură cu modul cel mai eficace de luptă împotriva corupţiei.

Articol preluat şi tradus de pe againstcorruption.eu.