Unul dintre motivele pentru care este necesar Codul Administrativ este faptul că notoria creativitate a românilor se manifestă şi prin metode ingenioase de a fenta legile statului şi a profita de pe urma unor situaţii excepţionale pe care legea nu le acoperă (situaţii adesea create cu intenţie). Câteva exemple au reieşit la cea mai recentă şedinţă a Grupului de lucru privind Codul Administrativ.
O situaţie care apare la nivel de consiliu local şi judeţean (dar valabilă pentru orice funcţie aleasă) este că nu se verifică eligibilitatea candidaţilor suficient de bine. Spre exemplu, dacă ocupi anumite funcţii în stat, nu ai voie să candidezi decât după renunţarea la funcţie. Situaţia este diferită de incompatibilitate. În cazul incompatibilităţii, poţi candida, după care trebuie să alegi în ce funcţie să rămâi. Dacă renunţarea la funcţie este o precondiţie, refuzul de a demisiona înainte de a candida înseamnă că respectivul candidat nu este eligibil şi, deci, nu se poate înscrie în cursa electorală. Este, deci, de înţeles că riscul de a pierde şi alegerile şi funcţia ocupată înainte de a intra în cursa electorală îi poate impulsiona pe unii să încerce fentarea legii.
Un exemplu este intrarea în consiliile locale sau judeţene, de pe listele de supleanţi, a unor persoane care erau eligibile la data alegerilor, dar care, între timp, au căpătat funcţii care-i fac ineligibili. Din moment ce verificarea eligibilităţii se face de către BEC, iar BEC încetează să mai funcţioneze după încheierea procesului electoral, eligibilitatea supleanţilor care urcă pe funcţie nu se mai face. Apar, deci, situaţii în care anumiţi consilieri îşi dau demisia pentru a face loc următorilor de pe listă – persoane care, între timp, au ajuns să ocupe alte funcţii sau şi-au schimbat domiciliul în afara localităţii şi care nu mai sunt, aşadar, eligibili. Astfel, influenţa acestora poate fi suficientă pentru a schimba în mod subversiv activitatea consiliilor locale sau a primarului.
În general, în România, alegerile sunt mai mult începutul luptelor politice, nu finalul lor, cum ar fi normal. Voinţa cetăţenilor, stabilită prin alegeri, nu este, deci, situaţia finală, ci, dimpotrivă, reprezintă numai punctul de început al negocierilor (legale sau nu) dintre partide şi aleşi, pentru stabilirea unor majorităţi. Ideea de compromis şi cooperare între putere şi opoziţie pentru bunul mers al comunităţii fie nu apare, fie este luată în râs.
Adesea, cei cărora nu le convin rezultatele alegerilor abuzează de slăbiciuni legislative pentru a sabota activitatea autorităţilor locale. Partidele, de exemplu, pot controla cu mână de fier consilierii lor locali, ştiind că excluderea din partid atrage după sine şi pierderea mandatului de consilier. Astfel, devine şi mai greu să obţii un compromis local între adversari politici. Nevoia de a proteja consilierii locali şi judeţeni de asemenea forme de şantaj din partea partidului s-a discutat la ultima şedinţă a Grupului de lucru, urmând a se elabora pe acest subiect la viitoarele întâlniri.
Cine ar trebui să facă verificarea eligibilităţii supleanţillor care urcă în CL sau CJ şi cum să fie consilierii protejaţi de şantajul cu excluderea şi pierderea mandatului? (vă invităm să ne spuneţi părerea dvs. la comentarii)
Consecinţele luptelor politice de după alegeri s-au văzut din plin la nivel local în toamna anului 2014, când ordonanţa care permitea schimbarea adeziunii politice a aleşilor locali, fără pierderea mandatului, a anulat practic rezultatele alegerilor din 2012 şi a permis să se formeze noi configuraţii politice fără a se ţine cont de voinţa cetăţenilor. Alte cazuri au fost şi mai dramatice, precum Rădăuţi, unde câţiva consilieri locali au forţat, prin neprezentare, dizolvarea consiliului, ceea ce a dus şi la pierderea viceprimarului (poate fi viceprimar numai consilierul local astfel ales), primarul a fost arestat, iar mandatul secretarului a expirat, ceea ce a dus la situaţia excepţională în care nu mai exista nimeni care să se poată ocupa de treburile inerente ale oraşului.
Acestea nu sunt singurele metode prin care conflictele politice pot sabota bunul mers al administraţiei de la nivel local. O altă practică discutată a fost cea a neprezentării la procedura de validare.
Din punct de vedere legal, validarea consilierilor locali este o formalitate care nu duce la pierderea mandatului în cazul în care nu se face. Din acest punct de vedere, există două variante acoperite de lege: fie consilierul este validat, fie acesta refuză, în scris, mandatul. Nu există nicio prevedere pentru cazul în care alesul nu se prezintă la validare dar nici nu renunţă la mandat, iar în practică există multe asemenea cazuri. Prin urmare, practica este diferită de la o localitate la alta. În unele locuri, consiliul local nu se poate întruni în cvorum legal pentru a se constitui, ceea ce duce şi la imposibilitatea ca primarul să fie validat în funcţie. În alte locuri, numărul celor care nu se prezintă la validare este completat prin supleanţi, după care cazul poate ajunge în instanţă dacă cei care nu s-au prezentat dar nici nu au renunţat la mandate vor să intre în consiliu. Este, evident, o practică absurdă, însă faptul că legea nu specifică o procedură clară pentru asemenea cazuri complică lucrurile.
Au circulat astfel 3 variante posibile pentru prevenirea unor astfel de situaţii. Prima a fost ca validarea să se facă de către instanţă, care ar urma să verifice eligibilitatea consiliului ales şi a fiecărui supleant care ar intra ulterior în consiliul local sau judeţean, şi care ar mai uniformiza procedura în caz de neprezentare. Pentru simplitate, jurământul care dă oficial startul mandatului, s-ar depune tot atunci, în faţa judecătorului. O asemenea măsură a mai fost în vigoare în România timp de 6 luni, iar argumentul împotrivă a fost că instanţele sunt supra-solicitate şi aşa, deci nu pot face verificarea pentru sutele de consilieri locali aleşi în localităţi din raza lor de acoperire.
A doua variantă este inspirată din modelul francez, unde finalul procesului electoral este sinonim cu validarea aleşilor şi începutul mandatului. Astfel, imediat ce s-ar valida rezultatele alegerilor, noii aleşi ar intra de drept în funcţie. Cadrul legal din România prevede însă validarea ca etapă necesară pentru orice funcţie publică, fiind nevoie de o verificare a eligibilităţii, în caz că s-a schimbat ceva din momentul depunerii candidaturii şi până la validarea rezultatelor.
A treia variantă este ca validarea să o facă tot comisia electorală din circumscripţie. Aceasta, însă, nu ar putea verifica şi supleanţii care ar intra în consilii pe parcursul anilor de după alegeri, şi ar fi mult mai uşor de influenţat decât instanţa, de exemplu.
[poll id=”22″]
Pe lângă aceste practici, mai există şi alte probleme în administraţia locală care trebuie dresate. Spre exemplu, faptul că şedinţele extraordinare ale consiliului local nu se plătesc (ci numai cele ordinare) duce la absenteism, însă remunerarea lor ar duce la convocări prea dese de asemenea şedinţe.
De asemenea, fiecare consiliu local alege un preşedinte de şedinţă pe o perioadă de cel mult 3 luni, însă nu este nicăieri stabilită o procedură pentru cazul în care acesta lipseşte. Astfel, unele consilii numesc un nou preşedinte numai pentru acea şedinţă, altele aleg pentru întreaga perioadă de 3 luni. Aceste chestiuni trebuie rezolvate, având în vedere rolul preşedintelui de şedinţă mai ales în ceea ce priveşte darea cuvântului (primarilor adesea nu li se dă cuvântul ca să poată susţine o propunere în faţa consiliului).
La începutul anului 2015, Societatea Academică din România a primit invitaţia de a participa la lucrările Grupurilor de Lucru constituite pentru implementarea acţiunilor prevăzute în Strategia pentru Consolidarea Administraţiei Publice (SCAP) 2014-2020, prin care se urmăreşte ca, până în anul 2020, în România să existe “o administraţie publică eficientă şi receptivă la nevoile societăţii”.
Prin publicarea Tezelor prealabile, în luna iulie, pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, avem oficial o imagine a problemelor şi nevoilor din administraţia publică, ceea ce deschide calea spre o serie de dezbateri concrete, referitoare la ce anume ar trebui să conţină viitorul Cod. Societatea Academică din România a fost, în multe rânduri, singurul ONG reprezentat la reuniunile Grupului de lucru pe Codul Administrativ, motiv pentru care este într-o poziţie excelentă să susţină în faţa reprezentanţilor Guvernului, UAT-urilor, agenţiilor de stat şi celorlalţi participanţi propuneri şi soluţii concrete venite din partea societăţii civile.
Grupul de lucru privind Codul Administrativ se reuneşte periodic. Ultima şedinţă a avut loc în 9 octombrie.
Chestia cu problemele “dresate” e haioasă. Am putea deduce că … induceți subliminal varianta din Franța. Cred că răspunderea trebuie împărțită(între partide sau alte entități care propun candidații, prefect, precum și, până la urmă, alegători- ce vor răspunde patrimonial chiar prin bunurile UAT în cauză), așadar împărțită de judecător.
Trebuia să scrie “adresate” :)) Pe final se vede că m-am plafonat puţin şi au mai apărut greşeli (“nicpieri stabilită o procedurp”). Apreciez input-ul. În principiu, oricare variantă ar fi bună dacă s-ar implementa corect, însă nu putem prezice tot ce le poate trece prin minte aleşilor. Articolul este menit să arate tocmai cât efort şi creativitate se investeşte în evitarea regulilor şi subminarea sistemului.
Pentru construirea unui stat modern caruia sa-i putem gestiona puterea publica intr-un mod cat mai eficient in interes general societatea politica romaneasca trebuie reformata din temelii, astfel:
Trebuie modificata, de catre oameni de stiinta si parlamentari legimitimi, Costitutiia in conformitate cu cerintele dezvoltarii si consolidarii democratiei pentru a corespunde unui model european in sensul gestionarii eficiente a puterii statale de catre “elite adevarate” si redusa (anulata) imunitatea parlamentarilor sau a altor forme de “protectie penala” pentru demnitari, etc;
Imbunatatirea imaginii societatii politice din Romania prin infiintarea BIROULUI NATIONAL AL ELECTORILOR (organizatie apolitica – denumit si SFATUL INTELEPTILOR – compus din cite un reprezentant al fiecarui judet (unitatea administrativ-teritoriala), ales dintre cele mai capabile personalitati locale, apolitice cu o inalta tinuta stiintifica si morala “care sa preia rolul prezentelor organizatii conspirative gen loje masonice” si sa fie imputernicit pentru a decide prin hotariri colective intreruperea mandatului in timpul exercitarii acestuia de catre politicienii sau independentii alesi in functii locale sau parlamentare la nivel national ori European, care si-au incalcat statutul sau angajamentul asumat initial pentru functia respectiva;
Despre calitatea alesului, in ultimii 25 de ani, se poate spune ca aceasta va creste cand, pentru candidatura sa se va impune respectarea unui minim de criterii de valoare referitoare la competente si integritate morala. Se va impune obligatoriu legitimitatea alesului adica acesta sa aiba 50% plus unu din voturile electorilor aflati pe listele votantilor si sa dea dovada de responsabilitate dandu-si demisia atunci cand greseste sau isi incalca statutul, altfel vom avea, primari, consilieri si un Parlament dominat de submediocritati si impostori cu consecintele de rigoare.Numarul mandatelor unui candidat trebuie limitate la cel mult doua;
– Intr-o democratie reala, UN POLITICIAN DE ELITA (model) necesar unei societati moderne bazate pe cunoastere, trebuie sa fie un intelept, sa priveasca particularul prin prisma generalului si intr-un acelasi elan de gindire sa cuprinda deopotriva abstractul si concretul. Trebuie sa vada prezentul in lumina trecutului, pentru scopuri situate in viitor. Nici o parte a naturii umane sau a institutiilor omenesti nu trebuie sa-i scape cu totul din vedere. El trebuie sa fie dezinteresat si in acelasi timp sa vizeze un scop; sa fie distant si incoruptibil dar cu picioarele pe pamint ca un om de stiinta.(Indivizi cu discernamintul afectat, incompetentii si cei cu instincte de rechin nu au ce cauta in politica sau viata publica).
Un popor nu se poate dezvolta fara a avea propriile modele de oameni valorosi a caror exemplu sa le fie urmat sau care sa constituie seva de unde sa se hraneasca spiritual. Lipsa unor asemenea valori sau principii inseamna dezradacinare si apoi pieirea neamului respectiv. Din acest punct de vedere politica romaneasca postcomunista are o manifestare nefasta.
– Demnitarii si functionarii publici bolnavi de boli ce nu le-ar permite sa suporte conditiile penitenciarului trebuie sa fie scosi din functiile cu risc de coruptie (sau praduiala financiara) ca sa nu le poata invoca dupa ce sunt prinsi la furat.
Persoanele care au detinut functii publice in perioada postdecembrista si s-au aflat in mod abuziv in situatii de incompatibilitate sau conflicte de interes (parlamentari, guvernanti, alesi locali, lideri ai societatiii civile, sindicatelor, din mass-media si cadre din structura puterii domeniilor rezervate) ei sau rudele lor pina la gradul patru au avut direct sau prin firme afaceri cu statul ori au folosit fradulos banii publici, nu trebuie sa mai aiba voie a detine responsabilitati de interes public, pentru a li se oferi posibilitatea sa se ocupe de dezvoltarea capitalului acumulat (mai mult pe cai oneroase) a celui productiv in general.
– Politicienii care divorteaza de sotii pentru a le lasa toata averea; imobile, terenuri, paduri, afaceri si bunuri mobile de mare valoare, ca sa nu fie confiscata deoarece a fost dobandita in mod ilicit sa fie exclusi, prin lege sau norme civice, din viata politica si cea publica, ramnandu-le o singura posibilitate de a mai activa doar cea din sectorul privat (exclusiv in invatamant si sanatate).
Bună ziua,
Mulţumesc în primul rând pentru opinia detaliată. Din păcate, schimbarea constituţiei nu se poate face printr-un Cod Administrativ, deşi este adevărat că orice schimbare din temelii de acolo ar pleca. Momentan sunt destule îmbunătăţiri care se pot face şi cu actuala formă a Constituţiei.
Eliminarea imunităţilor penale s-a discutat şi acceptat în unanimitate, precum şi incompatibilitatea cu funcţia publică a oricărei persoane condamnate chiar şi cu suspendare. Sper ca decidenţii politici să păstreze forma Codului în care se găsesc aceste prevederi.
Într-adevăr, este nevoie de mai multă înţelepciune în general şi în politică mai ales, însă fără o schimbare a Constituţiei nu putem vorbi de organizaţii nepartizane care să aibă dreptul formal de a demite autorităţi publice. Chiar şi dacă am avea legal cum, este discutabil că alegătorii ar pune într.adevăr în acele poziţii pe cei mai înţelepţi şi există riscul să avem aceleaşi personaje dar cu şi mai multă putere. Aş vrea să văd şi eu oameni de onoare, însă aceia au fost mereu excepţii şi ar fi neînţelept să construim un sistem în jurul excepţiilor. Prin Codul Administrativ încercăm să reglementăm astfel încât caracterul celui care ocupă funcţii să nu mai conteze, adică treaba să se facă bine fie că este un om bun fie că nu.
Legat de bolile descoperite după arest, cred că ştim cu toţii că sunt în mare parte fictive, iar medicul răspunde pentru un diagnostic greşit cu intenţie. Judecătorii nu se mai lasă păcăliţi de asemenea fentări, iar averile lăsate soţiilor sau altora se pot recupera prin confiscarea extinsă acum în vigoare.
Voi susţine ideile dumneavoastră la următoarea reuniune a grupului de lucru. Mulţumesc din nou pentru implicare
Pentru contracararea fenomenelor de coruptie si formare a clanurilor infractionale sau a grupurilor de interese nelegitime in structurile administratiei publice locale si centrale se impun campanii electorale pentru alegeri parlamentare finantate modest numai din bani publici (poate si cu un ajutor din fonduri europene), interzicindu-se cu desavirsire sponsorizarile si donatiile catre partidele politice in aceaste perioade, deoarece practica a dovedit ca si dupa instituirea procedurii votului uninominal, nu s-a reusit conform asteptarilor responsabilizarea politica a alesilor.
De asemenea pentru asigurarea unei transparente corespunzatoare a institutiilor publice si exercitarea unei monitorizari eficiente asupra actului de guvernare, comisii mixte formate din specialisti ai societatii civile si parlamentari din cele doua camere trebuie periodic sa analizeze, rezultatele structurilor de control intern ale guvernului. La modul cert se impune a se da publicitatii cum au fost valorificate rezultatele si care este gradul de obiectivitate a misiunilor respective. In acest mod se poate intensifica si responsabiliza managementul public. Aplicarea acestei norme civice va asigura o parte a feed-back-ului dintre Societatea Civila, Legislativ si Executiv necesar functonarii unei societati moderne bazata pe cunoastere si progres si care doreste consolidarea continuua a democratiei.
– Crearea in mod obligatoriu, in cadrul ministerelor si unitatilor administrative cu grad superior de organizare, a asa-numitelor Servicii (O) si (M) adica “Organizare si Metode” compuse din oameni independenti si integri cu studii si experienta profesionala superioara, precum si din cei care apartin elitei stiintei romanesti inclusiv din mediu academic, care sa cerceteze permanent caile, mijloacele si metodele de imbunatatire ale activitatii autoritatilor atit din punct de vedere al functionarii, cat si al reformarii lor. Asemenea, laboratoare ale muncii de inovare si creatie – sunt folosite atit de autoritatile publice din administratia SUA cit si in tarile europene dezvoltate si au ca atributii principale optimizarea oricarei probleme ale structurilor din administratia centrala sau locala.
Astfel, deciziile executivului, pot avea la baza un sistem realist si rational de elaborare, vor fi întotdeauna calificate, fundamentate stiintific si adoptate în mod obiectiv. In acelasi timp vor putea fi dinamizate si valorificate pentru progresul general cat mai multe energii pozitive si valoroase ale neamului romanesc.
Deoarece s-a dovedit ca in Romania TRANZITIA e fara de SFARSIT in directie necunoscuta si ca DEPOLITIZAREA functiei publice este un obiectiv fundamental vital, pentru a face loc performantei politicilor publice si reformei in administratia statului in vederea gestionarii riguroase a banului public si utilizarii cat mai eficiente a resurselor bugetare, este necesar ca, la nivel Guvernamental, sa se infiinteze un colectiv de lucru format din experti, denumit “BIROUL NATIONAL pentru STUDIU BUGETAR” asemanator cu cel ce activeaza, de cand a inceput criza, in Marea Britanie, care sa optimizeze si organigramele, statele se functii, supradimensionate din toate structurile statului.
Acest colectiv de lucru trebuie sa aiba doar scopuri social-economice si sa cuprinda specialisti (auditori) din toate domeniile de functionare a statului si din sectorul privat (fara pretentii de plata) cu experienta dovedita, buna credinta, onoare, demnitate, putere de creatie si care sa manifeste multa omenie in actiunile lor.