Anul trecut, România Curată a demarat o campanie prin care îşi propunea să facă publice bugetele tuturor şcolilor şi liceelor din România. Detalii aici si aici. În acest sens, în baza legii 544/2001, prin aplicaţia “Ia Statul la întrebări”, a fost solicitat bugetul a aproximativ 100 de licee, iar dintre acestea, doar 10 au oferit răspunsuri la cererile transmise. Deoarece am promis că nu ne vom lăsa până când fiecare şcoală şi liceu nu va avea publicat la avizier bugetul, începând din această toamnă România Curată, alături de Consiliul Naţional al Elevilor care se implică în acest demers, va demara o campanie în care elevii, părinţii şi toţi cetăţenii interesaţi vor fi invitați să contribuie activ la creșterea gradului de transparenţă în educaţie. Aşadar, începem campania din această toamnă printr-un text al lui Horia Oniţa, preşedinte al Consiliului Naţional al Elevilor, care ne explică, mai jos, cine şi cum finanţează unităţile de învăţământ şi care este miza publicării acestor bugete ale şcolilor pentru fiecare contribuabil. (România Curată)
***
Dacă instituțiile din România dau greș, în mare parte, să înțeleagă importanța și să respecte nevoia și obligația de a fi transparente, de a își publica bugetul la avizier sau pe site, de a răspunde cererilor în temeiul legii 544/2001 sau de a organiza dezbateri privind deciziile de importanță majoră, precum bugetul și execuția bugetară, în conformitate cu Legea 52/2003, școlile din România par să persevereze în a se afla în topul celor care țin morțiș să promoveze un sistem închis, netransparent, lipsit de dialog sau comunicare.
Fondul problemei cu bugetul școlilor începe încă de la bază, anume de la cine și cum finanțează unitățile de învățământ, astfel încăt să își constituie propriul buget și să poată decide cum îl împarte.
Legea Educației Naționale prevede trei tipuri de finanțări:
– Finanțarea de bază, sau banii pe care statul îi acordă, din bugetul țării, pentru fiecare elev din România. Principiul este ,,banii urmăresc elevul”, așadar finanțarea este per capita. Problema principală a transparenței finanțării de bază este că nu știm cum și în baza cărei proceduri se stabilește costul standard per elev, care momentan este de aproximativ 2500 lei. Prin urmare, fiecare elev român primește de la stat, pentru salarii și contribuții salariale, cheltuielile cu formarea și evaluarea profesorilor, evaluarea elevilor, utilități, întreținere și materiale 2500 de RON, cu mult mai puțin decât un condamnat la închisoare, de exemplu. Cu toate că în LEN apare Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar (CNFIP), o structură subordonată MECȘ care să cuprindă experți în educație, reprezentanți ai MECȘ și ai actorilor relevanți din sistem care să stabilească modul în care statul finanțează educația. Dar toți parametrii suplimentari față de costul standard per elev sunt 1, deci statul acordă aceeași finanțare cu toate că ești în mediul urban sau rural, există factori de risc să abandonezi școala sau nu. Mai mult, studiile arată că două treimi din investițiile în educație se acordă celor 40% cei mai înstăriți elevi după venitul familial.
Prin urmare, cum se decide costul standard per elev? De ce nu se înființează CNFIP? De ce nu primesc elevii din zone de risc fonduri suplimentare de la statul român?
– Finanțarea complementară cuprinde suma pe care consiliul local o alocă pentru investițiile majore din școală, pentru burse școlare, pentru decontarea navetei profesorilor și elevilor (care însă se decontează insuficient). Nici în acest caz, nu se poate arăta o metodologie clară în baza căruia consiliul local împarte finanțarea școlilor sau pentru ce motive solicită școlile bani din partea finanțatorului local.
– Finanțarea suplimentară, pe care o acordă Ministerul în principal pentru premii, concursuri, examene naționale.
Actualmente, se ridică în cadrul dezbaterilor pe Legea Educației problema dacă ar trebui eliminat finanțatorul local și întreaga finanțare a educației să se realizeze prin ministerul educației. Cel puțin din punctul de vedere al transparenței, situația stă la fel de prost oricum.
Cei care trag frâiele bugetului școlii sunt membrii Consiliului de Administrație (CA), anume aproximativ 44% profesori, 22% reprezentanții Consiliului Local, 11% reprezentanții primarului, 11% a elevilor, 11% a părinților. Cu toate că majoritatea deciziilor CA se iau cu două treimi, bugetul face o excepție și se aprobă cu jumătate plus unu (oare la buget nu avem nevoie de o poziție comună a mai multor membri?), ceea ce face puțin predictibil cine decide cum se vor aloca banii din buget, cu 44% profesori în CA.
Consiliul de Administrație are obligația de a publica hotărârile sale la avizier și pe site-ul școlii, deci inclusiv bugetul. Obligația de a publica bugetul este dublată de Legea transparenței decizionale, care prevede că unitățile de interes public trebuie să publice din oficiu informații privind bugetul. Nu doar că acest lucru nu se întâmplă în covârșitoarea majoritate a cazurilor, dar până și o solicitare în baza legii 544/2001 privind accesul la informații de interes public nu reprezintă un imbold suficient pentru a transparentiza bugetul școlii.
Nu doar bugetul, ci și execuția bugetară reprezintă un factor de interes pentru contribuabilii români, pentru că e irelevant că ți-ai planificat investiții într-un anumit domeniu dacă, în final sau pe parcurs, banii se acordă în alte zone. Un alt izvor de divergențe se află în discuțiile la final de an, când în cazul banilor neinvestiți într-un domeniu planificat, CA poate decide să transfere banii în altă linie bugetară, ceea ce face ca școlile să încerce să investească puțin într-un domeniu pe care l-au stabilit, în care au primit fonduri, pentru ca la final de an să îl atribuie în alt loc.
Dacă ar fi să vedem bugetele celor peste 4500 de școli din România, am o certitudine că am descoperi că multe nu reprezintă deloc interesul beneficiarilor sistemului, elevii și interesul comunității locale, sau că achizițiile și investițiile se acordă nedemocratic și părtinitor. Alt motiv, în afara unui orgoliu excesiv, nu pot afla pentru îndârjirea de care unii directori dau dovadă în a omite să prezinte bugetul școlii, iar o discuție viitoare care va naște multe controverse este fondul școlii, cine îl gestionează, cum și de ce, în interesul cui și în a cui daună.
Din păcate, am rămas cu școli care trimit cetățenii la Consiliul Local să afle cum se acordă banii școlilor, și Consilii Locale care trimit cetățenii la școli pentru că sunt unitatea executivă decizională a fondurilor, tergiversare în care singurii păgubiți sunt contribuabilii și, inerent, educația, elevii…
Status-quo-ul nu mai poate fi menținut în asemenea manieră, pentru că până la urmă prin incompetența și agenda ascunsă a unor numiți în funcții, educația, pilon cu implicație directă în avuția și calitatea vieții unei țări, are doar de suferit.
Legea Educației Naționale prevede trei tipuri de finanțări:
1. finantarea de baza;
2. finantarea complementara;
3. finantarea suplimentara.
Acordarea acestor finantari implica pe langa Ministerul Invatamantului, Consiliile judetene/CGMB in calitate de coordonator al activitatii consiliilor orasenesti si comunale, Ministerul Muncii prin ANPDCA si Ministerul Transporturilor.
In cazul concret pe care il voi prezenta voi arata ca exista cadrul legislativ cu nominalizari si sarcini precise dar acestea NU sunt respectate, este cazul elevilor si studentilor orfani:
Legea Educatiei nationale nr 1/2012, art. 84:
(1) Elevii din învăţământul obligatoriu, profesional şi liceal acreditat/autorizat beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, pe tot parcursul anului calendaristic.
(2) Elevii orfani, elevii cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi cei pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, în condiţiile legii, sau tutela beneficiază de gratuitate pentru toate categoriile de transport prevăzute la alin. (1), pe tot parcursul anului calendaristic.”
Prin acest articol al legii sunt implicati:
– CA din scoli/licee si casele de copii prin aceea ca ei cunosc in detaliu identitatea si numarul de orfani uniparental sau biparental;
– Consiliile locale: au reprezentanti in CA-urile mai sus enumerate, aproba bugetele unitatilor de invatamant iar in cazul oraselor regiile de transport local sunt subordonate acestora si licentele de transport public local sunt eliberate de reprezentantii consiliilor. Nu in ultimul rand in subordinea Consiliilor locale sunt si DGASPC care administreaza casele de copii;
– Ministerul Muncii prin ANPDCA: are obligatia protectiei sociale a tuturor copiilor si tinerilor;
– Ministerul Transporturilor: are in subordine Metrorex, CFR, ARR (sunt cei care elibereaza licentele de transport calatori interurban-transport intern auto), NAVROM care are ca obiect de activitate si transportul naval fluvial de persoane. Ministerul Transporturilor este nominalizat expres in lege pentru transportul sbteran de calatori si CFR:
Art 111 alin (6): Cheltuielile aferente facilităţilor acordate elevilor şi studenţilor privind transportul pe calea ferată şi cu metroul se finanţează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
In acest moment art 84 aln (2) NU este respectat, desi legiferat, in Romania.
In cazul studentilor orfani situatia este identica cu cea a elevilor orfani.
Dupa cum vedeti numai in acest caz sunt implicate foarte multe institutii care ar trebui sa-si aduca contributia la ceeace numim EDUCATIA TINERILOR.
Din experienta mea pe acest caz concret pot spune ca NU ESTE IGNORANTA CI REA VOINTA din partea tuturor celor enumerati mai sus.
PS: celor interesati le stau la dispozitie cu documente oficiale. Lasati un raspuns la acest comentariu impreuna cu informatiile privind modalitatea preferata de dumneavoastra pentru a va contacta.
PS1: mergeti la orice caserie Metrorex, CFR, Navrom, RATB (unitate aflata in subordinea CGMB) si solicitati un abonament/bilet pentru orfani sau la scolile/liceele/facultatile unde studiaza elevi/studenti orfani. Raspunsurile vor fii de un tragicomic dezolant.
VĂ SALUT ! DIN CÎTE CUNOSC EU ,BUGETUL UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢĂMÎNT ESTE DECIS DE PRIMĂRIE.ACEASTA HOTĂRĂŞTE LA ÎNCEPUT DE AN CE SUMĂ ALOCĂ FEIECĂREI UNITĂŢI. CE SE FACE CU ACEŞTI BANI ESTE MAI PUŢIN TRANSPARENT.
Bugetul alocat de primarii pentru scoli generale licee, scoli profesionale, numit in articol Finantare complementara, implica cheltuielile cu intretinerea unitatilor, modernizarea acestora, plata utilitatilor aferente, burse scolare sau de alt gen etc.
Privitor la transportul elevilor, ceeace am vrut sa subliniez, este faptul ca reglementarile in vigoare privind categoria ‘elevilor orfani, elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi cei pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, în condiţiile legii, sau tutela beneficiază de gratuitate pentru toate categoriile de transport , pe tot parcursul anului calendaristic’ NU SUNT APLICATE. Totodata am aratat si cine se fac raspunzatori de incalcarea legilor invatamantului care prevad aceasta facilitate inca din 30/08/1995.
Ma lupt de peste un an de zile sa urnesc aceasta aplicare insa fara succes. DE ACEEA AM AFIRMAT CA ESTE REA VOINTA DIN PARTEA CELOR ENUMERATI DE MINE CA FIIND RASPUNZATORI.
Nu! Nu mai este decis de primării! Ei sunt responsabili cu finanțarea complementară pe care o ,,prind” în bugetul local. Atâta mai fac!
Am si eu o intrebare. De ce bugetul scolii este hotarat doar de CA si nu este afisat si anuntat? Pe cine mai pacalim? NIci elevii si mai ales nici profesorii nu pot sa ia decizii referitoare la aceste sume. Nu se mai dau nici materiale didactice nici mobilier pentru elevi sau profesori, ne cad elevii de pe scaunele vechi care se rup. Primaria este mereu in cardasie cu directorii de scoli si tine, acele cifre, ascunse. Nu se deconteaza nici naveta iar bursele se acorda dupa ocupatia si importanta parintilor, s.a Scoateti primariile si politicul din scolii si licee!!!!! Sa fie dati banii prin ISJ si sa fie verificati directorii si contabilii, aflati in cardasie, ce fac cu ei. Nu vine nici ANAF-ul si nici Curtea de Conturi sa vada unde se tot duc niste bani de la buget. Ca cei din chirii se duc sigur in buzunarele “bietilor” directorii poltiruci. Stiati ca lor li s-au marit salariile cu peste 100%, iar la restul profesorilor li s-a dat o suma de pana in 70 de lei. Unii au luat chiar si numai 8 lei in plus. Acum, in luna ianuarie, un director de scoala are peste 5000 de lei in mana. Basca spagi si paraindaraturi. Macar de ar cumpara ce trebuie. Dar platesc doar niste servicii proaste la unii prieteni ai lor. Nici deratizari nici dezinfectii nu se mai fac. Nici mobilier nu se mai cumpara.