Coruptia este considerata, cel putin din punctul de vedere al institutiilor europene, cea mai mare problema, piedica, pentru dezvoltarea Romaniei. Aurora Liiceanu, doctor in psihologie si expert in antropologie si psihologie sociala ne explica modul in care acest fenomen este concretizat in tara noastra, cauzele lui si ceea ce ne diferentiaza de tarile definite prin corectitudine.
Romania curata: Intr-un top recent al celor mai corupte tari din Europa, Romania s-a clasat pe locul 11, in urma Greciei sau a Rusiei. Care ar putea fi cauza coruptiei la noi?
Aurora Liiceanu: Eu cred ca este o componenta antropologica sau culturala foarte puternica, in sensul ca la noi exista o traditie a mitei. Am citit odata un articol legat de invidie, care era centrat pe ideea de bacsis. Una dintre explicatii era ca bacsisul se da pentru a apropia cele doua parti, ca cineva sa nu fie intr-o pozitie superioara. Si, ca sa nu se dezvolte ostilitatea diferentei percepute si aceasta stare de inferioritate, esti platit.
RC: Care este originea bacsisului?
A.L.: Stiu ca ”bacsisul” este un cuvant turc. Observatia interesanta este ca in toate tarile bacsiul a fost legat de bautura, deci era acoperit sub aceasta idee.
RC: Care este legatura lui cu ceea ce numim astazi coruptie?
A.L.: Coruptia are in radacini, dupa parerea mea, pe de o parte ideea de furt, care este acceptat, dar si acest accept de inegalitate. Nu putem spune ca spaga e legata mai degraba de mentalitatea bacsisului decat de ideea de coruptie. Aici intervine foarte mult si problema traficului de influenta. Sunt pozitii sociale in care ca se stie ca oamenii au un anumit salariu. Se pune intrebarea: daca maresti salariul, se va renunta la corutie? Eu nu cred asta, deoarece este o problema totusi de mentalitate. Eu cred ca oamenii nu inteleg coruptia si ca abia acum, dupa 90 incoace, ei incep, incet, sa reflecte asupra problemei coruptiei, pentru ca este atat de inradacinata incat nici nu ne mai gandim la ea.
Foarte multa coruptie merge printr-un automatism negandit
RC: Care considerati a fi forma cea mai suparatoare de coruptie?
A.L.: Pe mine ce ma supara extraordinar este mai degraba nepotismul, un fel de verisor al coruptiei. Este exploatarea unei pozitii. Nu pot fi impotriva daca se intampla in mediul privat, in cazul unui restaurant spre exemplu. In cazul statului insa e diferit. Din punct de vedere psihologic, cred ca nu isi dau seama ce rau fac copilului. Ii scazi capacitatea de a se adapta la mediu si il „nevolnicesti din amor”. Dar asta este o problema frecventa. De fapt, noi nu avem distincte aceste lucruri care se pot face sau nu. Deoarece conflicul de interese nu este foarte bine definit si foarte bine plasat in mintea omului. Nu exista reguli si am impresia ca este favorizata coruptia si de aceasta ambiguitate care pluteste peste tot. Imi amintesc expresia aceea, ”Cutarescu este securist. Este securist, dar este baiat bun.”
Sunt absolut convinsa ca foarte multa coruptie merge printr-un automatism negandit. De pilda, imediat dupa ce au aparut cabinetele medicale particulare, oamenii au continuat sa se duca cu flori si cadouri asa cum mergeau inainte la cele de stat. Multa lume spune ca are si un aspect magic. E ca si cum platesti pentru un beneficiu. Nu ti se cuvine de la sine si trebuie sa il obtii.
RC: De unde vine negarea fata de coruptie a celor implicati intr-un astfel de act?
A.L.: Noi nu gandim relational. E ca problema cu sexul in tarile nordice, unde barbatul si nu prostituata este pedepsita. Este de fapt o intelegere intre doua parti, vinovatia este distribuita egal. Cred ca ar trebui niste cercetari profunde. Genul de sondaj care intreaba ”Este coruptie in Romania?” reprezinta doar ceva de suprafata. Daca intri in profunzime, poate reusesti chiar sa vezi care e diferenta intre mita si cadou. Exista tot felul de emotii si ganduri legate de acest comportament. Se pune problema urmatoare: Cand dai? Inainte, ca sa il obligi, sau astepti sa iti faca serviciul si platesti dupa? Este o punere de acord, sunt asteptari diferite intre parti.
Ceea ce este normal de facut este conotat drept favoare
RC: Care parte poate fi considerata mai vinovata, cel care da mita sau cel care primeste?
A.L.: Sunt puse in discutie doua asteptari cu doua comportamante, doua moduri diferite de a gandi. Ideea cu care noi inca functionam in societate este urmatoarea: ceea ce este normal de facut este conotat drept favoare. Cu asta am fost educati in comunism si poate si inainte de el. Functionarul trebuie sa rezolve o problema, iar daca o rezolva, se considera o favoare. De aici si ineficienta functionarilor, care nu este nu numai la noi. Cred insa ca popoare sau natiuni exprima diferit acest fenoment de coruptie. Mi se pare ca in aceasta parte, in Balcani, ideea este foarte incetatenita.
RC: Care ar fi explicatia conceptuala, simpla a coruptiei?
A.L.: Intr-un fel, coruptia este legata de un metaconcept care inseamna de fapt hotie. Toate expresiile trimit la asta. Observatia pe teren ne arata foarte multe. De pilda, cand mergi la piata, intalnesti pacaleala. Aici intalnim comportamente care se invata, se transmit, se invata la piata. De aici pleaca toate. Ce vinzi? Exploatezi pozitia, avantajul sau ceea ce ai. Cred ca, antropologic, coruptia este adanc inradacinata. Nimeni nu o sa spuna psihologic de ce unii oameni au tendinta sa fure sau nu. Daca este sa ne gandim la coruptie si la bazele ei, psihologic, se spune ca la patru ani, copilul fura neinvatat de nimeni. S-a facut un experiment cu copii de diferite varste, intr-o camera. La trei ani, copilul nu ia nimic. La patru ani ia bomboanele si nu recunoaste.
Avem un vocabular intreg despre coruptie si spaga. Cuvantul „plic” ne duce deja cu gandul la mita
RC: De unde provine tendinta de a fura?
A.L.: Am citit undeva un citat care spunea ca in fiecare om exista o latura de violator sau de hot. Avem o parte intunecata, care prin educatie si disciplina sociala poate fi educata si, la un moment, dat internalizata. Ori la noi nu este asa. Dovada stau atatea expresii. S-ar putea face si un studiu interesant pe ideea de spaga sau de hotie, pe faptul ca avem un vocabular intreg in ceea ce priveste asta. Spre exemplu, la noi cuvintele au capatat deja conotatii. Cuvantul ”plic” ne duce deja cu gandul la mita.
R.C.: Cum au fost afectate fondurile europene de coruptia din tara noastra?
A.L.: Se spune ca absorbtia fondurilor europene nu este eficienta tocmai pentru ca exista un control. Atunci cand furam din propriul nostru buget, controlul este redus, este „spaguit” si el. Apropo de imbogatire, se spune ca noro
cul pur este un factor extern, este cel mai democratic, pentru ca nu are criterii. Cand vorbim de coruptie, nu este legata de noroc. Chestia asta cu norocul este importanta pentru ca nu exista criterii. Am putea sa mai adaug ca norocul este egalizator, aranjeaza lucrurile in viata, nu este ca si cum ai fura. Astia iti vin fara sa ai vreo vina. Daca te angajezi undeva, se pot lua in calcul alternativele: ai pile sau ai relatii.
R.C.: Care este diferenta dintre relatii si pile?
A.L.: Diferenta este urmatoarea: cand ai relatii, esti informat, gasesi posibilitati de plasare, pe cand pila este legata de faptul ca exista o pozitie in care pui pe cineva chiar daca nu se potriveste.
R.C.: Care credeti ca e mai usor de educat si reparat? Coruptia la nivel inalt sau cea marunta?
A.L.: Eu tin cu Giuliani, primarul New York-ului, care a redus criminalitatea enorm. El a mers de jos. Pentru ca cei de sus sunt incurajati prin solul care permite acest lucru. El si-a propus sa mearga cu o suta de politisti la metrou si sa le puna catuse acelora care sar gardurile pentru a nu plati. In acest fel ii descurajeaza pe oamenii care se uita. Vizualizarea controlului este esentiala.
Exista o cultura a coruptiei si noi o avem!
R.C.: Ce inseamna de fapt coruptia la nivel mic?
A.L.: Coruptia la nivel mic este legata si de contractualitate. Nu este un concept educat. Contractualiate inseamna si drepturi si obligatii. Eu pun problema educatiei de jos. Problema cea mai complicata este ortodoxismul pentru ca incurajeaza dubla justitie. Exista o cultura a coruptiei si noi o avem.
R.C.: Cum s-a putut dezvolta acesta cultura a coruptiei la asemenea dimensiuni?
A.L.: Cred ca tine totusi si de religie. Noi nu avem educatia contractului, care este o chestiune rationala. Pe cand spaga, coruptia au un puternic ingredient irational, emotii de genul recunostinta, mila etc. Contractualitatea este un act rational. Ea este legata de culturile in care se scrie. Noi suntem o cultura orala. Noi inca mai avem strazi fara indicatii scrise, cu institutii uriase fara numar. Contractualitatea tine de ordine, de organizare, insa noi nu avem o societate ordonata.
Educatia anticoruptie ar trebui sa inceapa de la copii
R.C.: Ce pot face institutiile pentru schimbarea acestei situatii?
A.L.: Pe de o parte institutiile pot corecta, insa nu exista – in primul rand – educatie. Educatia ar trebui sa inceapa de la copii.
R.C.: Exista insa familii in care nu este cultivat simtul corectitudinii. Cum se procedeaza in cazul acesta?
A.L.: La noi exista ideea sa pastrezi copilul in familie, sa sustii familia pentru ca ea sa isi sutina copilul. La scoala invata insa niste valori, iar acasa altele. Stiu cazul unui baiat care a facut puscarie si a invatat acolo tamplarie. Cand a ajuns acasa, tatal l-a intrebat: ”Ce ti-a venit sa te faci tamplar? Noi suntem hoti”. Este vorba despre mesaje contradictorii.
R.C.: Cum putem explica comportamentul parintilor care ofera cadouri profesorilor?
A.L.: Prin cumparatul notelor, de fapt ii produci un dezavantaj. Se exploateaza si subiectivitatea parintilor. In Grecia sunt scoli de meditatii in cadru legal, iar copiii iau note mari pentru ca reprezinta o clientela. La noi se intampla invers. Copiii primesc note mici ca sa fie atrasi spre meditatii. Acest lucru nu se poate insa controla. Traim cu aceasta buba a meditatiilor. Nu cred ca se vor corecta pentru ca este deja batatorit comportamentul.
R.C.: Cum a influentat aceasta popularitate a meditatiilor situatia actuala a sistemului educational?
A.L.: Eu cred ca suntem ambigui si oportunisti. De exemplu, cuvantul dascal nu trebuie sa existe. A fost aplicabil intr-o epoca, acum nu mai este. Suntem cu totii functionari. Profesorul este un functionar public care isi vinde competenta ca sa informeze copilul, dar nu sa il mai formeze.
R.C.: Spuneati intr-un interviu ca cea mai mare problema a romanului este invidia. Ce legatura are ea cu coruptia?
A.L.: Da, sunt convinsa ca invidia este o problema, pentru ca romanului ii pasa de ce spune lumea. Definitia fericirii romanului este sa fie invidiat pentru ce are si vrea sa aiba cat mai mult.
Suntem in plina cursa a inarmarii cu bunuri materiale
R.C.: Care este definitia fenomenului de downshifting, care reprezinta chiar opusul acestei dorinte a romanului?
A.L.: Downshiftingul este urmarea unui demers introspectiv asupra unui lucru la care se raspunde cel mai greu in viata: Ce vreau eu? Suntem incurcati in vrutele induse, in vrutele altora, in vrute mostenite samd. Daca ne dam seama ca foarte mult conteaza relatiile dintre oameni, timpul liber, cunoasterea lumii, care este superb de mare, putem sa iesim din aceasta atitudine si comportament de roboti care isi saracesc viata – care este numai una – fara sa isi dea seama.
R.C.: Cum este downshifting-ul aplicat in societatea noastra?
A.L.: Nu e aplicabila la romani pentru ca suntem in cursa inarmarii cu bunuri materiale. Suntem victimele bunurilor. In fond si la urma urmei, lacomia nesabuita, asa cum spun si ecologii, ne va distruge. Pentru ca nu ne dam seama ca avem nevoie si in interior de niste lucruri, nu doar de afara. Cum spunea un ziarist canadian despre miscarea hipiota, ca America sufera de obezitate materiala, iar indienii de obezitate spirituala. Civilizatia a mobilizat lenea, invidia, nepasarea, faptul ca risipim si denigram anumite gesturi pe care nu mai vrem sa le facem si care ne erau comune in trecut.
Interviu realizat de Anca Tenea
CORUPTIA constituie problema centrala a UNEI NATIUNI a institutiilor fundamentale ale statului biserica, armata, justitia, scoala, etc. care au competenta in domeniul prevenirii, instruirii si combaterii deoarece dupa 21 ani de la evenimentele istorice, din decembrie 1989, cind a fost marcat momentul trecerii de la COMUNISMUL – STALINIST la, LIBERTATE – DISCRETIONARA, societatea romaneasca a ajuns la stadiul de IMORALITATE NATIONALA.Definitia matemateca, CORUPTIE = MONOPOL + PUTERE DE DECIZIE – OBLIGATIA DE A DA SOCOTEALA.
Coruptia reprezinta un factor de injustete sociala care intretine si amplifica saracia, afectind, grav dezvoltarea economica singura sursa de securitate credibila si temeinica. Actele de coruptiei au impact direct asupra dezvoltarii economice si sociale, distrug beneficiile potentiale ale pietei libere, distorsioneaza regulile economiei eficiente si zadarnicesc capacitatea organismelor statului in prevenirea si combaterea acestora. Romania de astazi ofera tabloul unei societati haotice, dezorganizate si fara perspective. Institutiile (de invatamint, sanatate, judiciare si administratie publica locala sau centrala, etc), sunt ajunse in stadiul DISOLUTIEI TOTALE, datorita atat micii cat si marii coruptii. CAUZA PRINCIPALA a marii coruptii in Romania este de ORDIN MORAL, ea nu este determinata de nivelul de trai scazut sau de saracie, aceasta se datoreaza LACOMIEI NELIMITATE. MAREA CORUPTIE IN ROMANIA SE MANIFESTA PRIN: A.- CORUPTIA DIN POLITICA;
B.- CORUPTIA DIN ADMINISTRATIE;
C.- CORUPTIA DIN ECONOMIE;
D. – CORUPTIA DIN JUSTITIE;
CORUPTIA IN ROMANIA a capatat forme de organizare supersofisticate, este planificata, in majoritatea cazurilor este generata de crima organizata si escaladata prin mistificarea adevarului in instantele judiciare sau uneori si in presa. Evaluarea dimensiunii coruptiei este extrem de dificila, deoarece coruptia este un (inceberg) caruia nu-i vedem decit suprafata sau virful fara a sti cu siguranta cita gheata ascunde in adincime.
Prin definitie SUVERANITATEA este pretentia unui popor de a fi autoritatea politica, nesupusa fata de vreo alta putere superioara, in ceea ce priveste luarea deciziilor politice si aplicarea lor. In sistemul socio – politic mondial SUVERANITATEA este pretentia statului de a se autoguverna pe deplin, conform unor norme de drept bazate pe o anumita morala, iar recunoasterea mutuala a pretentiilor la suveranitate este baza societatii internationale.
Dupa decembrie 1989 poporului roman i s-a deschis calea spre suveranitate si la autodeterminare totala, dar aceste deziderate nu se pot realiza din cauza INCOMPETENTEI si IMORALITATII care se datoreaza proprilor nostri romani semidocti, incompetenti (paranoici) care se vor, prin impunere propie, a fi elite sau “genii” precum si a coruptiei generalizate care stapineste Romania si este prezenta in toate domeniile vietii sale (invatamint, sanatate, administratie, justitie, etc.)
Pentru a i se reda SUVERANITATEA poporului roman trebuie reduse pe cit posibil din spatiul public, dilentantismul, impostura si flagelul CORUPTIEI pe care il exercita nonvalorile (ASA ZISELE ELITE POLITICE) asupra sa, in acest scop este nevoie mai intii de toate de o PUTERE POLITICA formata din elite comparabile cu cele existente in statele emancipate ale lumii si cu grad ridicat de MORALIATATE.
Alegerile parlamentare (nationale si europene) nici dupa aplicarea metodei “votului uninominal”, nu ne-a oferit sansa ca si in cazul unui proces de dializa, sa fie ELIMINATE REZIDUURILE SAU GUNOAILE POLITICE din viata publica romaneasca. SISTEMUL POLITIC existent în România, după decembrie 1989, s-a dovedit a fi păgubos, categoric lipsit de capacitatea de a oferi societăţii căile necesare pentru progres.
ROMANIA va pasi pe calea progresului general atunci cind relatia actuala
POLITICA = MAFIOTISM + IMORALITATE + INCOMPETENTA + GOLANEALA va fi inlocuita cu
POLITICA = MORALITATE + COMPETENTA + DARUIRE PENTRU SEMENI + NOBLETE
si cind sfera politica va contine mai putina demagogie decat exista in prezent si mult mai multa credibilitate si onstitate.
SISTEMUL POLITIC existent s-a dovedit a fi categoric lipsit de capacitatea de a oferi societatii romanesti postdecembriste caile necesare pentru PROGRES GENERAL, iar caracterizarea sa se regaseste in remarcile, marelui dramaturg Ion Luca Caragiale valabila si astazi “Partide politice in sensul european al cuvintului, formate de traditii sau de interese de clasa noi sau mai recente si in care programele sa se bazeze pe principii sau idei progresiste, nu exista in Romania” si a renumitului ROMAN VALOROS Octavian Goga care a scris despre România în 1916 “Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei…
Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti…
Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală”.
Incompetenta falsei clase politice postdecembriste este demonstrata si recunoscuta de catre ea insasi, dovada fiind facuta prin apelarea la oragnisme internationale(FMI) pentru a fi elaborate strategii nationale sau politici publice interne, impostorii politici ignorind potentialul stiintific al poporului roman.
Coruptia la roman este in sange.Ea se manifesta la orice individ.Dar acest individ are dreptul de a nu recunoaste ca e corupt.Ca si hotia.nu recunosti c-ai furat chiar cu pisica-n sac.Dupa parerea mea romanul nu poate trai fara hotie si coruptie.I-ai coruptia si hotia de la gura ca va muri.Suntem un popor bazat numai pe asa ceva.Aviz strainilor:sa ne ia asa cum suntem.ca nu ne putem schimba.I.F.
In sfarsit, pe Romania Curata, o exprimare detasata, calma, despre coruptie. Ar fi bine, daca ARC ar putea initia o dezbatere a ideilor lansate de catre doamna Liiceanu, la care sa participe academicieni, scriitori, cadre didactice, juristi, preoti, gazetari si politicieni. S-ar desprinde, probabil, urmatoarele concluzii:
1.-Rolul justitiei este de a combate, cu succes, toate actele de infractiune si nu, in special, coruptia, care este unul dintre ele si anume unul a carui dovedire este extrem de costisitoare.
2.-Daca administratia si justitia, ar institui o toleranta zero fata de orice fel de infractiuni, ar rezulta o scadere drastica a coruptiei, deoarece actele de coruptie favorizeaza, de regula, comiterea altor infractiuni, a caror dovedire este mult mai usor de dovedit, numai ca ele nu stau, cu adevarat, in atentia nimanui.
3.-Este lipsit de sens sa adoptam o multime de legi europene, daca nu avem intentia ferma de a le aplica.
4.-Se impune o reluare a preocuparii de a educa si forma, in familie, in scoala, biserica, MSMedia, oameni cinstiti, demni, harnici, avand cultul lucrului bine facut si cu integritate morala, pe cuvantul carora poti conta.
Sunt in asentimentul doamnei Liiceanu, este o atitudine ce depinde de cei sapte ani de acasa. Imi aduc aminte aveam vreo trei – patru ani cand am furat un ardei iute din piata (pentru ca noi aveam la masa totdeauna doar ardei gras, iar in cartile de povesti era desenat ca un ardei iute. Si voiam sa am odata un ardei “adevarat”) Eram foarte mandra de reusita, ma simteam un invingator! Cand ne-am indepartat de vanzatoare am aratat tatalui meu triumfatoare ardeiul. M-a dus inapoi si a trebuit sa imi cer scuze. M-am simtit asa de prost ca nu am mai furat niciodata! (doar maximum cate o floare din curte de la vecini)
Scuze pentru eroarea de exprimare din comentariul meu de ieri: In locul cuvantului “dovedit”, trebuia sa scriu “facut”
De o buna bucata de vreme visez:o societate bazata pe mai putina coruptie,mai multa demnitate,corectitudine,simt uman,dreptate,modestie,loialitate,mai putina toparlanie.Dar astea sunt vise de om zalud.Unde aici,in Romania? I.F.